Poate parea de neconceput ca tocmai co-fondatorul unei companii ca Yahoo! sa fie nevoit sa cedeze fotoliul de CEO, din motive clare de incompetenta. Yahoo! era pana nu demult simbolul succesului la scara mondiala pe Internet, icoana a curentului anti-Microsoft de dinaintea aparitiei lui Google.

Ce s-a intamplat deci cu Jerry Yang? A scazut valoarea companiei la 62% pe durata ultimelor 17 luni, de cand a preluat fraiele de la Terry Semel. A dat-o in bara cu refuzul ofertei de cumparare de la Microsoft. S-a aventurat fara succes in a transforma Yahoo! intr-o companie de media (“furand” continut si de prin blogurile marunte). Si-a vazut piata pierzandu-se in buzunarele lui Google. S-a inconjurat de indivizi incapabili, pusi doar sa suga ce se mai poate, din afaceri fara creativitate. A scos produse schioape si fara viziune, ca Yahoo! Mail…

Jerry Yang ramane “Sef Yahoo“, dar nu mai face parte din executiv. Trista poveste…

Incep un nou contract, de lunga durata. L-am luat fiindca vine clar cu multe avantaje: banos, in downtown Vancouver, proiect interesant, full-time, pentru guvern (deci piata stabila in vremurile astea tulburi). Problema uriasa e ca, pentru prima oara in viata, o sa ma vad vreo 7-8 ore pe zi lucrand pentru un client ce …restrictioneaza accesul la Internet! Sincer v-o spun …nu stiu cat si daca o sa rezist, ca e o experienta noua.

“Binevoitori” de-acestia stiu ca or sa se bucure de frustrarea mea, dar am site-uri de-ale mele, pe care am totusi nevoie sa le verific de cateva ori in cursul zilei, sa ramana online. Am informatii pe virtual (ce nu tin de servici) pe care, fie si 5-10 minute pe zi, am totusi nevoie sa le mai accesez. Internet exista, dar au politica aceea, sa accesezi doar ce e strict pentru proiectul/interesul lor. E clar ca pentru cele strict personale sau de hobby (cum ar fi blogul acesta) o sa mai am timp doar seara sau in weekend.

Voi ati lucrat sau ati lucra in conditii de-acestea?

Ai blog? Te bucuri desigur cand Google iti indexeaza cat mai multe pagini. Ca pot sa ti le descopere si altii pe web, nu doar cititorii fideli, ce-ti acceseaza direct noutatile. Dar cum verifici cate pagini ai indexate si cate nu? O posibilitate rapida e sa specifici numele domeniului tau dupa “site:”, in campul de cautare din Google. Daca ai blog pe WordPress, iti instalezi neaparat plugin-ul Google XML Sitemaps, care-o sa-ti genereze si o sa-ti puna automat la zi un fisier sitemap.xml (cu o versiune compresata sitemap.xml.gz) de fiece data cand scrii ceva nou sau modifici articole existente. In plus, pluginul notifica nu doar robotul lui Google, dar si pe-al lui MSN Live, Yahoo sau ale altora, sa te reviziteze.

Nu te opri aici! Creaza-ti cont pe Google Webmaster Tools (daca nu ai deja) si introdu-ti blogul si acolo, cu fisierul sitemap (alege versiunea compresata, daca ai scris destule, ca economisesti bandwidth). Acuma, dupa un timp, mergi pe Sitemaps-Overview-Details si gasesti ceva ca in imaginea de mai jos (valabila in cazul blogului meu):

Informatiile sunt utile si succinte: aflu chiar de la Google ca bot-ul lor mi-a indexat pana acum 812 pagini din 827 (o rata buna, tinand cont ca in rare cazuri sunt indexate absolut toate paginile unui sit), iar ultima incarcare a sitemap-ului (nu in mod necesar si ultima vizita a lui Googlebot pe blog) a fost cu o zi in urma.

Nu, n-a scos Google nici un nou produs cu acest nume. Problema e insa ca termenul “BETA” apare pe aproape jumatate din produsele companiei puse pe piata. De ce?

Traditional, “produs beta” inseamna inca neterminat, oferit utilizatorilor doar pentru ca acestia sa-l poata folosi si testa, oferind apoi un feedback util companiei producatoare, ce repara bug-urile si imbunatateste software-ul, scopul final fiind cel de a ajunge rapid la o versiune stabila RTM (Release to Manufacturing). Ei bine, nu si la Google. Lasand deoparte Google Labs, 22 din 49 produse ale lui Google poarta eterna eticheta “beta“. Daca e de inteles de ce produse mai noi, ca Google Alerts, Knol, Google Chrome sau Custom Alerts, sunt inca sub teste, mai greu de inteles e ca si GMail-ul, aparut prin 2004 (in urma cu patru ani si jumatate), poarta aceeasi eticheta!

Explicatiile celor de la Google sunt alambicate. Ca ar avea standarde interne foarte exigente inainte de a pune produsul pe piata (ok, dar asta ce inseamna? ca un produs e considerat prost de Google insusi pe-o perioada atat de lunga in timp?). Ca orice produs e continuu ameliorat si pus la zi (iar ok, dar asta se intampla azi cu orice software serios, creand noi versiuni finite, nu lasandu-l in continua vegetare in stare beta). Ca produsele web ar fi lejer diferite cand e vorba de adaptarea continua (ei ash!).

Citeste mai departe »

Intamplarea recenta a unei amice de blogareala mi-a amintit de o situatie pe care-am intalnit-o altadata. Nu stiu daca si-acum era vorba tot de asta, dar tin minte din trecut cazul alteia, care nu se mai putea conecta la un sit pe Internet de la calculatorul propriu. De pe alte calculatoare mergea (deci nu era problema externa de Internet sau a site-ului), doar de la al ei nu.

Buba venea de la “cookie“-ul in care site-ul respectiv salva datele de conectare in local. N-o sa va ametesc cu detaliile tehnice, va spun doar ca acesti “cookies” (in traducere libera inseamna “biscuiţi” ) sunt portiuni mici de date statice, in care site-uri pe care le accesati pot sa salveze automat si transparent informatiile voastre de conectare la ele (login) sau alte preferinte, sa va salveze timp sa nu le reintroduceti la urmatoarea vizita. Cand programatorii site-urilor acestora mai fac modificari tehnice sau nu prevad unele scenarii de eroare, se poate intampla sa ramaneti cu vreun cookie la care site-ul pur si simplu vi se blocheaza la accesare.

Solutia e simpla: stergeti toate fisierele temporare ale browser-ului folosit, ori numai aceste bucatele de date numite “cookies”. E-adevarat, dupa aceea va trebui sa reintroduceti parole si username-uri pe la toate site-urile vizitate, dar cel putin incercati sa remediati o problema, nu?

• La Firefox 3 aveti Tools-Clear Private Data si nu uitati sa bifati optiunea “Cookies”.
• La Explorer 7 aveti Internet-Options-Delete (in Browsing History) si mergeti pe “Delete Cookies”.

Daca nici dupa aceea nu merge, priviti jumatatea plina a paharului: cel putin ati eliminat o cauza posibila.