Pic ieri cu totul intamplator pe-un blog pe care nu tin minte sa-l mai fi vizitat. Si nu mica mi-e surpriza cand, la trei articole mai jos, dau cu ochii de-o istorie incrancenata la adresa unor EL si-o EA, doi bloggeri mai tineri din Romania pe care ii citesc deseori, cu drag, de mai bine de un an (dar habar n-aveam ca au fost sau sunt iubiti). Nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea daca istoriile de-acolo or fi sau nu adevarate, dar sentimentul ce m-a cuprins a fost mai degraba de amaraciune, ca blogul a devenit pe undeva unealta de a “da la cap”, iar unii nu mai fac diferenta intre ce-ar fi intr-adevar de interes public si ce nu. As intelege daca cele petrecute l-ar fi afectat direct si personal pe turnator, as intelege sa fi fost vorba de niste persoane sus-puse, de prin sfera politica, lipsite de responsabilitate. Nu-i insa cazul, iar sub acoperirea unui limbaj in aparenta logic si decent, iti sare in ochi mai degraba caracterul minuscul al povestitorului. In opinia caruia ea ar urca in bransa pe seama farmecelor de femeie, iar el pe baza pilelor puse de ea.

Ma-ntreb ce ar simti altii daca vreun tantalau de-acesta ar veni cu asemenea istorisiri la adresa oricaruia dintre noi. In fond, nici unul din noi nu cred ca suntem Alba ca Zapada. Naiba stie cate boacane (minore) oi fi facut si eu in viata. Mai ales ca am trait o buna bucata a ei si pe vremea lui Ceasca, iar faptul in sine ca n-am putrezit prin vreo pivnita de prin Jilava ar ridica desigur intrebari.

Revenind la cei doi, mi-am dat seama cat de usor e sa improsti pe altii cu noroi, mai ales de cand cu libertatea asta a cuvantului, cand orice jeg se-apuca si fluiera la stele, iar alti cascati isi pleaca si ei instinctiv ochii catre cer. In ce ma priveste, am preferat sa ma bazez pe propriul discernamant: cata vreme i-am remarcat de-acum un an tocmai datorita faptului ca mi-au parut oameni inteligenti, care au ceva de spus, m-as abtine sa iau de buna orice turnatorie subita apare deodata prin spatiul virtual al nu stiu cui.

Mai copii, inteleg si eu ca va faceti bloguri de nisa si dati iama prin blogurile personale ale altora sa va lasati vreun link. No problem, am blogurile mele (nu acesta insa) la care urmaresc acelasi lucru. Ce-am invatat insa sunt niste reguli de bun simt:

1. Cand lasi un comentariu la subiectul altuia, cauti totusi sa nu te arati tampit. Adica bagi ceva cat de cat coerent si cu logica. Indiferent daca scrii o linie, de vede si cucul care ti-era de fapt intentia.
2. Iti promovezi magazine virtuale? Pai macar cata nene un subiect pe tema asta! Nu iti lasa amprenta pe unde nu se nimereste. Ai sex shop? Nu murdari cu hyperlinkul tau discutiile decente ale altora. Vezi si tu macar pe unde converseaza lumea mai porcos.
3. Dar cel mai important lucru: linkul ca linkul, dar cand te dai totusi persoana, ai grija sa nu pici de total idiot. Ca daca te dai drept “jante auto“, ca jante auto o sa te trateze si cel pe blogul caruia iti lasi tampeniile:

- Buna seara. Numele meu e Paul si-as vrea sa va ofer convorbiri telefonice cu Romania pentru x centi minutul…
- Ma baiatule, n-ai sunat tot tu acum zece minute?… Nu ti-am spus clar ca nu ma intereseaza si-apoi te-am trimis undeva? Scoate-ma dreaq de pe lista aia si incetati sa-mi mai telefonati, nesimtitilor!

…Nici in Canada nu scapi de astia, si sunt toti romani, abordandu-te direct pe romaneste. Pe unii poate i-or mai interesa serviciile acestea, dar eu vorbesc foarte rar la telefon cu Romania. M-am mutat si relativ recent, n-am apelat la nici o companie de-acesta romaneasca de “long-distance“, deci tare mi-e ca baietii iti pescuiesc fara jena numarul din cartea de telefon, dibuindu-te dupa nume ca esti de-al lor. Si te suna constant, la fiece cateva saptamani, sa-ti ofere …ce nu vrei.

Exista pe-aici mai multe companii de-acestea romanesti, micute, de revanzare a serviciilor de telefonie. Una din ele (din Vancouver) era infiintata de-un securist, despre care scriau ziarele din Romania ca a fost la baza sarlataniei cu acel Caritas, si-apoi i s-a pierdut urma. Asta ca sa intelegeti ca nimic nu dispare, totul se …transforma

Exista o mentalitate a romanului de care aproape uitasem. Toti vor sa inventeze rachete intergalactice si sa faca lucruri dashtepte, dar daca-i semnalezi unuia ca n-a strans bine piulitza la motor si risca sa explodeze, ai sanse mari sa intri intr-un scenariu tipic si absurd. N-o va strange uite-asa, de-al dracu’ (vanitos nevoie mare, ca i-a semnalat altul eroarea). Ori va incepe sa argumenteze, ca de ce a lasat-o astfel, ca toti fac treaba de mantuiala si de ce s-o faca el bine etc etc etc…

Am patit asta recent, si cand indemnasem pe unii sa-i scriem mai multi in protest unui scotian, ce debita pe situl propriu ca “Numele Romaniei vine de la poporul Roma“. Am stat pana la urma sa-i scriu doar eu, ca “ai mei” m-au tras mai degraba de urechi, de cum am indraznit sa reprosez ca ne prostim despicand firul in patru cu oratoria, paralizati in lipsa oricarei actiuni.

In 2-3 reprize, cand tot la modul general mai reprosam romanilor ca nu scriu si despre oamenii valorosi ai Romaniei, complacandu-se in chibiteli si mascareli eterne la adresa becalilor, mi-au mai preluat cativa indemnul, dar n-au uitat sa spuna ca “o fac pentru mine“. Deci ca “favoare”!…

Citeste mai departe »

Acum vreo zece zile, consternat de lipsa aproape totala in online a unor documente care sa explice corect si lucid capcanele uninominalului, am cautat sa le prezint eu. Stiu ca n-am inventat apa calda, dar am vazut clar pe destui luand abia atunci cunostinta de situatie, din ce am scris. De 4-5 zile insa, tot dau peste nu stiu cate articole cat se poate de similare, in care comentatori politici “mai de vaza” sau jurnalisti care-au dormit la lucru pana acum au dintr-o data aceleasi revelatii: cu redistribuirea ciudata a votului, cu scenariile penibile ale castigatorilor de pe locurile 2 sau chiar 3, cu faptul esential ca deja toti vorbesc despre procentele obtinute de partide, uitandu-se total ca uninominalul acesta dorea sa scoata in evidenta persoana, nu clica din spate.

Am petrecut destul timp prin blogosfera asta, sa-mi dau lejer seama cand unii “se inspira” de la altii, apoi isi dau linkuri doar intre ei. Din atatia si-atatia la care vad acum analize cat se poate de similare (si care stiu bine, dupa IP si alte indicii, ca au trecut pe aici acum cateva zile), unul singur n-a mentionat macar in treacat de peregrinarile lui. Bloggeri cacanari… Si-mi spun ce stiu de mult: ca indiferent de micimea si lipsa de caracter a gushterilor din clasa politica, nici “criticii” nu-s mai prejos. Aveti oglinda perfecta a caracterelor voastre frustrate, sa nu va mai plangeti…