Intrebarea nu e “de ce te rogi?“, ci de ce ti se cere, prin Biblie, sa aduci constant laude Lui? E o-ntrebare fireasca si caut doar sa inteleg logica celei mai mici explicatii rezonabile, pe care n-am gasit-o nicaieri.

Spun unii ca Dumnezeu nu cere asta, dar e fals (nu stau acum sa caut pasajele exacte, dar studiati Biblia). Spun altii ca trebuie sa-l iubesti si sa te temi, ca altfel te trimite in Iad. Cu teama nu ma-mpac, si nu-i din mandrie, ci fiindca altfel mi-as distruge mie insumi relatia personala pe care o am in credinta, din dragoste pura. Si copiii mei ma iubesc, dar m-as simti chiar penibil sa-mi aud ode de la ei de cateva ori pe zi. Cu trimisul in Iad, asta tine de mercantilitatea celui slab, care nu face ceva decat din teama si santaj, sau ca sa dobandeasca avantaje.

Nu-i vorba nici de vreo simbioza in relatia dintre noi si Dumnezeu, ca acesta nu are nevoie de dragostea noastra pentru a exista si a se manifesta. Iar un Dumnezeu cu adevarat intelegator ar trebui sa stie si sa pretuiasca dragostea pura din inima noastra, chiar daca nu vine asortata de preamariri constante si osanale.

Singura concluzie logica la care multi ajungem e ca Biblia nu este in totalitate “cuvantul lui Dumnezeu”, sa trebuiasca a fi respectata la litera. A fost scrisa de oameni, din timpuri in care nevolnicii trebuiau facuti sa urmeze o cale prin forta si constrangere. Ca pe copiii pe care, cand vrei sa-i feresti de rele, ii mai sperii cu bau-baul sau alte mici santaje manipulative.

In mod penibil, biserica de azi pastreaza o bariera serioasa in calea celor mai educati, ce-ar vrea sa urmeze aceleasi cai batatorite ale credintei, dar se lovesc de detalii absurde de interpretare si rituri care numai de la Dumnezeu nu sunt cerute…

Un  manuscris al lui Isaac Newton - in care acesta calculeaza sfarsitul posibil al lumii, descris de Biblie, nu mai devreme de 2060 - a fost recent expus in Ierusalem. Subiectul in sine e pasionant si-ar merita discutat. Dar nu la asta ma voi referi aici…

Ce-as vrea sa surprind e cum, de fiece data cum mediul religios aude de-un Darwin, Asimov sau acum Newton (poate cel mai mare om de stiinta), preocupati (si) de religie la un moment al vietii, se-ncepe cu tot felul de exagerari si denaturari, de genul “iata, pana si Newton credea in Dumnezeu” (sau era in cautarea lui). Ce nu-nteleg dogmaticii si manipulatorii cu sutana e ca majoritatea oamenilor veritabili de stiinta au fost si sunt constant interesati de tot ce ne inconjoara. Stiinta nu s-a dorit si nu se doreste opusa religiei. E doar religia care, prin notiunea de dogma, a introdus elemente incompatibile cu modul de rationament ce sta la baza veritabilei cercetari stiintifice. Marturie e si faptul ca majoritatea celor culti si educati, cu care am discutat frecvent, de-a lungul anilor, pe teme religioase, sunt sau au fost preocupati (chiar absorbiti) de fenomenul religiei si al credintei in Dumnezeu, chiar daca multi au devenit sceptici sau chiar atei.

Iata traducerea relativa in romana a pasajului din articol la care fac referire:

Manuscrisul lui Newton, spune Ben-Menahem, complica de asemenea ideea ca stiinta e diametral opusa religiei. “Aceste documente arata un om de stiinta ghidat de traire religioasa, de o dorinta in a vedea faptele Domnului in lume”, spuse aceasta.

Daca Romania n-ar fi existat, ar fi trebuit inventata. De fapt, e ceea ce au facut deja occidentalii, cu precadere americanii. Asa cum noi ne-am inventat, in bancurile noastre, stereotipuri denigratoare de somalezi, evrei sau moldoveni, americanul ARE NEVOIE sa creada intr-o Romanie/Transilvanie bantuita de duhuri rele, din care Dracula se trezeste periodic sa le alimenteze setea de senzational.

Exista o serie recenta de 12 romane de mare succes in State, scrisa de crestini protestanti. E vorba de Left Behind (“Lasati in urma“), autori Tim LaHaye si Jerry Jenkins. Cei doi au apelat la fictiune moderna – in stilul lui Dan Brown, Stephen King sau “Independence Day” – ca sa transmita mesajul ca profetiile apocaliptice ale Bibliei sunt pe cale de a se infaptui. Dar daca orice fabulatie a lor e totusi riguros bazata pe-o ipoteza mai mult sau mai putin rastalmacita a Apocalipsei, nu intalnesti nici cea mai mica legatura privind originile etnice ale celui ales de ei ca urmatorul Anticrist: romanul Nicolae Carpathia. Te poti cel mult gandi la una din profetiile lui Nostradamus, care-a prezis ca Anticristul modern se va ridica din una din cele vreo zece tarisoare din jurul Carpatilor.

Citeste mai departe »

Asistam acum o vreme la o discutie infocata pe-un blog englezesc (nu mai stiu care), pe teme de religie. Cica Iuda s-ar fi spanzurat numai in evanghelia lui Matei. Cum se stie, Noul Testament are cateva interpretari pe alocuri diferite, depinzand de apostolul care si-a asternut pe hartie memoriile.

Uitandu-ma la oamenii de azi, cand destui sunt gata s-o vanda si pe ma-sa pentru o mana de bancnote, e totusi posibil ca, in realitate, Iuda sa fi luat galbenii si sa fi fugit mai degraba intr-o vacanta prin Caraibe, dupa ce l-a vandut pe Iisus…