Foarte pe scurt, ce-i “global warming”?

E un fenomen de incalzire continua a planetei si oceanelor, constatat pe baza de masuratori empirice de pe la mijlocul anilor 1900. In secolul 20, temperatura medie a planetei a crescut cu cca 0.74 grade Celsius, si se preconizeaza ca exista toate conditiile favorabile ca aceasta crestere sa se accentueze chiar in secolul prezent.

Cum naiba incalzire, cand avem mai degraba ierni tot mai friguroase?

De acord ca termenul de “incalzire” poate induce in eroare, cata vreme se ignora ca-i “globala”. Fenomenul cel mai pregnant si periculos pare a fi topirea accentuata a calotei de gheata de la Polul Nord. Empiric deci, se poate spune sigur ca in acea parte a globului exista cu certitudine o incalzire supranormala. Efectele imediate fac ca ghetarii coborand pe Atlantic sa duca la racirea zonelor celor mai populate. Per global insa, daca ne referim la media temperaturilor de pe tot globul, gasim o crestere de temperatura. Mai e de remarcat faptul ca orice perioada glaciara din trecut (si cele recente au fost destul de clar identificate din straturile conservate de gheata de la poli sau fasiile de fosilizare ale unor lanturi muntoase) a fost precedata de o incalzire rapida a planetei.

Nu-i aberant sa ne uitam la o crestere totala de sub un grad Celsius de-a lungul unui intreg secol?

Ba da. Ce ne ingrijoreaza insa e posibilitatea unei cresteri exponentiale de la un secol la altul, de aici inainte. Nu stim unde se va opri. Stim insa ca deja o crestere la scara planetara de 20-30 de grade ar duce cu certitudine la disparitia speciei noastre (si n-am considerat aici efectele catastrofale de alta natura, geologice etc, pe care acesta schimbare le-ar aduce). Adeptii acestei controversate teorii (atentie, precizez ca aici e o deci o speculatie si-un mare punct de discordie!) preconizeaza ca secolul acesta cresterea va fi de 1 pana la peste 6 grade Celsius. Iar daca tendinta continua, cel mai tarziu in secolul urmator …disparem!

Cu ce-s atat de diferite variatiile astea de temperatura? Spuneai doar ca au existat si in trecut.

Da, dar numai in decursul acestui secol omul a fost capabil sa produca (demonstrabil, adeverit de toti cred!) pagube atat de insemnate planetei, cat n-a produs in sutele de mii de ani de existenta anterioara. Am devenit cu alte cuvinte intervenanti directi, controlori, intr-un sistem ecologic si-n mecanisme de auto-reglare la scara planetara pe care nu le intelegem nici azi prea bine. Constatam insa dezastrele create cert la nivel de poluare, defrisari masive, distrugeri ale solului cu chimicale, anihilari de specii de plante si animale etc.

Citeste mai departe »

Urmaream de-acum doar de departe ce se mai intampla cu scandalul iscat de expozitia de la ICRNY. Dar individul care sta de fapt la originea declansarii disproportionate a zizaniei, acel Robert Horvath, “cineast” roman din New York, incearca sa ma spameze la greu. Cu mesaje kilometrice de propaganda gen Romania Mare, in care urla (cu litere cat roata carului) ca expozitia e a lui Al-Queda (!?!) si nimeni nu-l lasa sa vorbeasca.

Am impresia ca pana si Badin&Comp s-au saturat de aiuritul acesta, singurul care, la New York, a aruncat de fapt o palma zdravana in obrazul Romaniei. Fiindca el e cel care a chemat de fapt politia, si-apoi tot el se ruga “patriotic” de trecatorii consternati sa nu-si faca o impresie nasoala despre tara noastra.

Fara gestul murdar si total perfid al acestui individ, expozitia aceea din extravagantul New York ar fi fost doar una ca multe altele. Indiferent de gustul indoielnic al unor exponate, de divagatiile cu “arta stradala” si reprezentativitatea pentru Romania, de degenerarea conflictului spre incercarile de linsare a lui Patapievici si Cristian Neagoe de mai tarziu, tinerii aceia nu au cules acolo – din cate stiu – decat aprecieri si laude. Din partea unui public avizat, desigur, dar care nu s-a manifestat prin primitivismul, balcanismul si ferocitatea de la noi.

Citeste mai departe »

Ma enerveaza cand imi pierd uneori timpul pe blogul vreunuia (a carui notorietate e mai degraba cea de farsor si lichea politica, chiar printre cei de aceeasi orientare), cautand totusi sa-l iau drept sincer si sa incerc un dialog normal. Dar lipsa de raspuns este si ea un raspuns. Ori nu il duce pe om capul, ori dovedeste simplu ca-i ceea ce spun si altii despre el ca ar fi: un Dinu Paturica lamentabil, un lingau frustrat, care incearca sa parvina si sa-si faca intrarea pe scena romaneasca in stilul pur al jigodiei de cea mai joasa speta…

Redau deci simplu si aici intrebarile de bun simt si la obiect adresate acestui Mihnea Georgescu, si putin imi mai pasa ce si daca raspunde vreodata la ele:

OK, iata, sa zicem ca incerc sa te inteleg cat de cat, si caut sa-ti ofer si eu bazele unui punct constructiv de plecare. Cand/daca ai timp, te-as ruga daca poti sa abordezi si cateva din punctele urmatoare: Citeste mai departe »

Dupa candidatura-surpriza a lui Mihnea Georgescu, pic peste candidatura altui PSD-ist. Iar asta-i foarte suparat pe prietenul lui “tradator de partid” si cauta sa-l dea in gat:

“Cine doreşte să investească în specimenul Mihnea Georgescu şi vrea informaţii reale din partea unei persoane avizate şi apropiate lui, să mă contacteze pe mail: cezar_pesclevei@yahoo.com. Pe scurt, pe dl. Mihnea Georgescu nu îl interesează ţara. Banii sunt tot ceea ce el are nevoie. Dar pentru aceasta are nevoie de putere. Un loc căldutz în Parlament iarna şi altul pe şezlongul de pe litoralul vreunei mări de pe litoralul Greciei, spre exemplu, vara, e visul vieţii lui.”

Ca sa vezi ce bine se au ei intre ei, acesti ridicoli adoratori ai lui Iliescu bloggerul… Iar de la acest Cezar Pesclevei ajung la Gabriela Savitsky. Care Gabriela era odata mare prietena cu Mihnea, dar vad ca de acum au disparut referintele reciproce din blogroll. Alta prietenie mare, frate…

Omul de bine Gabriela Savitsky (aka Gavrosh) m-a impresionat (sic!) cu insemnarea ei despre partidele SRL-uri ale Romaniei. Pentru dumneaei, Ion Iliescu a facut revolutia aproape de unul singur, dirijand totul de pe ecranul televizorului. Gabriela e acum suparata tare, ca toti politicienii care s-au aciuiat pe langa acest veritabil idol n-au facut decat sa fure (si sa nu va surprinda cand despre Ceausescu spune ca “a avut geniu politic“). Iata un memorabil pasaj descriptiv al furtului de prin 2002, cand spune ca a lucrat in administratie: Citeste mai departe »

Speram total incheiate micile mele dispute din ultimele 2-3 zile de pe blog cu Tiberiu Lovin. Omul ma oboseste insa cu inca un comentariu de mic frustrat (intrat pe spam), in care isi etaleaza cunostintele balcanice. Sa zicem ca-l inteleg si nu ma supar (ca i-am raspuns si eu pana acuma cu destule de la obraz).

Ce ma amuza insa sunt insistentele grotesti pe-o anumita latura: el “este cineva“ (!), iar eu trebuie sa fiu de buna seama vreun neica “nimeni” (cate vreme nu cunoaste el nimic despre mine). Ii scrisesem ca avem clar sisteme de valori diferite si intelegem total diferit termenul de “realizare“. Iar intr-o discutie de idei, eu unul nu pot sa iau decat de fraier pe oricine aduce ca argument “cine e el“, in loc de date, fapte, logica de bun simt si la subiectul discutat (care, BTW, n-a fost niciodata “cine e Lovin”). Poti tu sa fii si reincarnarea pretinsa a lui Cicero, ca daca-mi spui ca Pamantul este plat si tre’ s-o iau de buna, nu dau doi bani pe CV-ul tau.

Dar hai sa termin cu disputa asta stupida si sa-i arat si “marelui reporter de la Romania Libera” ceva. Tiberiu, mai intai de toate as dori sincer sa iti spun ca-mi pare rau de toata tevatura. Nu ca sa-mi cer scuze cu ceva, ca sunt convins ca ai cautat-o, iar modul arogant si absurd de pretentios prin care mi-ai aterizat total nechemat pe-aici a justificat pe deplin cate ti-am spus. Te-ai prins singur la hora, subestimandu-ti totusi interlocutorul. Citeste mai departe »