Proportia divina a fost si este de secole folosita de artisti, compozitori, muzicieni, arhitecti si alte persoane implicate in procesul creatiei. Unii gasesc in ea exprimarea perfectiunii, altii a creatiei divine. Altii au observat ca frumusetea expresiei umane, a mediului, a sunetelor, capata desavarsire urmand simetria si raportul “magic”. Iata doar cateva dovezi certe, multe din ele intrigante, mai ales ca e foarte posibil sa descoperiti aceste elemente pentru prima data:
Citeste mai departe »

In mod inexplicabil, PHI poate fi intalnit, prin constanta proportiilor si a simetriilor, la plante si animale. Mai mult, universul intreg pare cladit pe baza fundamentala a simetriei divine. E foarte posibil ca totul sa fie mai tarziu explicat de o lege naturala ale carei ecuatii nu le-am gasit inca. E inca mai fascinant ca aceasta lege sa poata chiar explica modul in care se formeaza si evolueaza viata pe Pamant. Si chiar in intregul univers.
Citeste mai departe »

Iata acum prezentarea succinta a multiplelor situatii prin care “proportia divina“ poate fi regasita practic la orice individ din jurul nostru, inclusiv la propria persoana! Daca prima parte a acestei serii a fost mai mult indreptata spre cei cu oarecare pregatire matematica, asteptati-va sa fiti uimiti de cazurile ilustrate aici! In toate se manifesta “simetria divina”, sau constanta unei aceeasi simple valori numerice. Divinitatea e mult atribuita datorita faptului ca nici la aceasta data nu s-a gasit legea naturala care pesemne ne guverneaza existenta la scara planetara.

Un best-seller recent si intrigant al scriitorului american Dan Brown, “Codul lui Da Vinci” (“The Da Vinci Code”) aducea in actualitate “misterul” descoperirii unei aceeasi simetrii constante – de raport PHI (sau 1.618…) – in cel mai nebanuit banal cotidian. Daca in prima parte a acestei serii am prezentat intriganta constanta PHI din perspectiva matematica, partile urmatoare alcatuiesc liste exhaustive (continuu puse la zi, deci reveniti pentru a afla noutati!) a catorva doar din numeroasele cazuri in care regasim misterios aceeasi valoare a raportului intre doua distante, in lumea ce ne inconjoara. Situatiile sunt mult prea numeroase pentru a mai presupune coincidenta. De secole deja, teologii sunt fascinati de aspect si au botezat fenomenul ca “proportie sau simetrie divina“. Citeste mai departe »

In secolul XII, Leonardo Fibonacci a descoperit o serie simpla, ce se dezvolta pornind de la 0 si 1, succesiv urmate apoi de cate un numar ce reprezinta suma celor doua imediat anterioare: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144 …. Conform regulii enuntate de formare, numerele din sirul lui Fibonacci se calculeaza astfel : 1 = 1 + 0, 2 = 1 + 1, 3 = 2 + 1, 5 = 3 + 2, 8 = 5 + 3…

Spre ce tinde raportul dintre orice numar si cel imediat anterior? 5 / 3 = 1.666, 8 / 5 = 1.60, iar dupa al 40-lea numar se ajunge la 1.618033988749895… Deci limita spre infinit a acestei proportii nu e alta decat PHI! Citeste mai departe »

Incep cu o introducere matematica a numarului PHI, considerat de matematicieni drept “magic”, iar de teologi … divin. Daca prima parte a acestei serii va interesa poate mai mult pe cei cu oarecare pregatire matematica, asteptati-va sa fiti uimiti de cazurile ilustrate in continuare aici! In toate se manifesta “simetria divina“, sau constanta unei aceeasi simple valori numerice. Divinitatea e mult atribuita datorita faptului ca nici la aceasta data nu s-a gasit legea naturala care pesemne ne guverneaza existenta la scara planetara. Majoritatea imaginilor din acest articol sunt adaptate de pe site-ul Phi, The Golden Number, conform permisiunii de utilizare.

Dintre toate celebrele constante ale matematicii – printre care pi (3.14…) si logaritmicul e (2.178) – nici un alt numar irational nu este mai intrigant si (in mod absurd) mai putin cunoscut, decat acest “phi”. PHI nu este altceva decat un simplu numar irational, de valoare constanta 1.618033988749895…, frecvent aproximat prin 1.618. Notatia sa, prin litera greceasca Ф, i-a facut pe teologi sa-i atribuie semnificatia “creatiei”, Ф fiind obtinut prin intretaierea zero-ului (a “nimicului”) cu a lui 1 (unitatea, Dumnezeu). Citeste mai departe »