Multi dintre cei care-au facut ceva in high-tech au reusit punandu-se in doi. Ii mentionez rapid pe Bill Gates si Paul Allen cu Microsoft (Ballmer era la inceput mai mult bagator in seama), Steve Jobs si Steve Wozniak (sa nu-mi spuneti cine-i asta!) cu Apple, Jerry Yang si David Filo cu Yahoo, Larry Page si Sergey Brin cu Google… Nu-ncep sa discut pe larg nici binefacerile unor asemenea tandemuri si nici nu ma compar, in cele ce urmeaza, cu ei. Realitatea e insa ca destui cautam in viata sa pornim vreun business pe baze asemanatoare, completandu-ne si motivandu-ne reciproc. Mai ales in primii ani, cand start-up-ul cere munca, frustrare si solitudine, un tandem poate ajuta. La fel cum poate distruge ce-ncerci sa faci. Cum mi s-a intamplat in viata.

Sa uit “tandem”-urile de care nu doresc sa-mi amintesc si sa ma refer doar la cele bune. Pentru a doua oara in viata (la prima n-a iesit nimic, doar ca eram pe branse net diferite), am gasit acum ceva vreme prin blogul acesta un tanar din Romania, cu care m-am asociat la un moment dat 50-50 pe un proiect. Eu preponderent pe partea tehnica si de monetizare, el pe cea grafica. Spre deosebire de altii cu care-am incercat altadata parteneriate asemanatoare, amicul meu de acum avea (si are) nu doar un incontestabil talent artistic, dar si destul din “ciufutzenia” si cinismul prin care eu insumi privesc viata. Suntem cred amandoi oameni carora ne cam stau in gat compromisurile, nu acceptam perfidia, ne e sila de “combinele” altora, de prostie, de incompetenta si blah-blah-blah…

Gaseam ca ne completam reciproc. O vreme am lucrat fiecare pe felia lui, tinandu-ne la curent pe privat cu mersul lucrurilor. Pe partea mea, ajung la un moment dat la niste dificultati de ordin tehnic la implementare. In sensul ca modulul pe care il implementam se compila intr-un fisier prea mare, care ne-ar fi mancat tot bandwidth-ul la publicarea pe web (problema nu era strict a mea, ci a tehnologiei alese). Mai erau si altele, dar viata m-a obligat prin toamna sa aman lucrul la proiectul nostru comun si sa mai iau temporar un contract aducator de bani, la o firma locala. Intre timp amicul face progrese la alt proiect de-al sau, in parteneriat cu altii din Romania. Ma tine la curent, imi place ce vad, dar imi impartaseste si problemele pe care le are cu “echipa”. Departe de-a face pe desteptul (ca am eu insumi periodic parte de erorile mele), nu am ce face si-mi exprim, ca raspuns, si niste opinii personale. Pe care le-a cam luat deplasat in nume de rau.

Citeste mai departe »

Mi se pare mie, sau blogosfera a devenit mai adormita dupa alegerile din noiembrie? Si ma refer desigur la cei care aveau ceva de spus, nu la toti pitigoii ce ne bombardeaza in ultima vreme blogurile cu niste comentarii monosilabice si linkuri spre “magazine virtuale”. Rar mai gasesc ceva interesant, iar destui dintre fostii amici de blogareala au cam pus-o pe oarece tanjeala (la fel ca mine). Ma bucur desigur pentru ei (e poate semn ca au altele, mai substantiale, de facut), regret insa ca s-a cam cedat parcela “blogului pe bani” si prostioarelor.

• Vica a facut o lista cu bloguri de prin diaspora. O chestie utila (ma gandeam de mult s-o fac eu, dar mi-a scazut entuziasmul dand si peste destule “specimene”). Eu cica sunt “Self-sufficient si certaret. Scrie bine”
• Mihnea a dat-o pe linkuri la cafele si nu-mi mai raspunde la hello… Deh, tanar ca si Vica sau Zamo as zice, nu prea suporta critica. Fereasca Domnul sa-l critici pe roman, mai ales daca ti-era amic. La alte natii tocmai pe cei de care-ti pasa ii critici cand le vrei binele (si-ti multumesc). Ca la dusmani aplici “politically cu rectul ” si-i injuri in gand. La noi? Si asta-i pe invers.
• Emil (fostul Parlamentolitic, actualul Megapega, viitorul …Parlapitzipenga? ) pare si el oarecum confuz (chit ca ma indoiesc c-o s-o recunoasca): dupa ce-a postat o vreme in draci (postari interesante!), dupa ce-a incercat cu perierea la dreapta si diplomatia la stanga, s-a blocat si el de patru zile pe problema “socializarii” din virtual.
• Gabriela parca a inceput sa scrie …ca sa se citeasca. Dupa o iesire prin Italia, baga si unele chestii interesante, dar si-a ingustat bisericutza la Aida (care citeste ziare) si …cam atat
• Razvan posteaza si el rar (dar chestii foarte misto), Noryshor se muta in casa noua si are “succesuri” cu carti de colorat descoperite de …Kraft. Simona scrie si ea lucruri interesante, dar politica si viata de prin Romania au cam ajuns sa ma lase rece.

…Hai, nu va suparati acum, cei carora n-am apucat sa va “bag un link”. Adevarul e ca si-asa a trebuit s-ajung aproape de miezul noptii ca sa mai scriu doua randuri

Scriu tot mai rar si …nu-mi pare rau. Tin blogul acesta nu pentru trafic, nu pentru “socializare”, ci pentru sufletul meu, sa imi astern ordonat ideile si gandurile cand ma napadesc. Am fost si sunt desigur supra-ocupat in ultimele saptamani. Am un contract full-time de prin noiembrie 2008, la care-am inceput sa lucrez de-acasa trei zile din cinci. Credeti ca lenevesc? Ash. In paralel am inceput munca si la un proiect personal, asa ca ziua mea de lucru contine cam 10-12 ore. Ma trezesc si ori iau bus-ul pana in downtown Vancouver, la client (martea si joia), ori ma apuc de-acasa sa-i lucrez la proiect, ori comut pe celalalt (personal), ce ma acapareaza desigur cu pasiunea pe care numai vreun altul cu spirit antrepreneorial o poate cunoaste.

Am gasit foarte frumos spuse 7 motive pentru care merita sa-ti parasesti job-ul si sa lucrezi pe cont propriu. Cum ziceam, n-am ajuns sa fiu inca total independent (si adevarul e ca acele contracte ocazionale pe care le mai iau cu vreo firma aduc un venit stabil si considerabil), dar spre asta nazuiesc. Traduc aici succint ideile de baza:

1. Daca tot iti place sa muncesti, macar fa-o pentru ceva de-al tau
2. Daca iti vine vreo idee geniala, compania la care esti angajat iti va culege roadele
3. Firmele platesc mai degraba pentru timpul petrecut acolo, nu pentru valoarea pe care le-o creezi de fapt
4. Ierarhie si politica? Daca esti capabil si-ti cunosti meseria, n-ai ce face cu asa ceva
5. Lucreaza in mediul si la stilul tau propriu
6. Nu conteaza daca n-ai dat lovitura in zece ani, ai capatat de fapt mai multa experienta
7. Fa ce-ti place tie sa faci

Apropo de asta, vroiam sa multumesc din fuga celor care mi-ati lasat mesaje hmm… incurajatoare … si sa ma scuz ca n-am mai scris demult. Sunt insa tare prins cu altele. Stati linistiti, ca treaba cu “deprima” a fost mai mult o chestie amuzanta, deci nu e cazul.

Vad ca am si-o leapsa… Va sunt dator deci si cu raspunsuri, si cu vizite. Caut sa ma achit de “datorii” de cum gasesc timp sa mai respir

Cica a treia zi de Luni a anului ar fi statistic cea mai deprimanta prin Vancouver. Cam 15% din vancouvereni simt acut deprima. Sa fiu cinstit, am simtit-o si eu, dar si din mici cauze personale de peste week-end, care-au alimentat-o mai mult. Oare lunea urmatoare o fi mai buna?…