N-am mai scris de mult, dar mai tineam blogul “just in case”. Si cred ca-i cazul acum, sa-mi spun oful…

Cea mica (10 ani) a contactat gripa porcina (swine flu) acum vreo doua saptamani. A scapat. Trecuse de perioada critica si-a mers din nou la scoala. Din pacate insa, a dat ulterior in alta viroza, de pe urma careia constatam abia azi ca se reface lent.

Situatia cu gripa asta nasoala pe continentul american e urmatoarea: au constatat ca de pe la mijlocul lui octombrie s-a declansat epidemia pe bune. In Canada au inceput vaccinarile prematur, iar in State au declarat chiar stare de urgenta acum cateva zile. E balamuc: puzderie de doctori recomanda fara echivoc pacientilor sa nu-si ia riscul sa se vaccineze. O sursa neverificata imi spune ca prin Toronto ar fi murit chiar un pusti in urma vaccinarii (ca inainte nu avea nimic). Prin State se plang ca n-au destul tamiflu (un medicament ce s-ar recomanda in cazul acestei gripe).

Revenind la Canada, va spun din experienta personala ca simt ca pe-o bataie de joc modul in care trateaza doctorii gripele. Si nu ma refer doar la swine flu… Imbecilii astia nu stiu de ani de zile decat sa-ti recomande Tylenol si sirop de tuse cam la orice gripa. Mi s-a intamplat acum ceva vreme sa apreciez mai degraba sinceritatea unuia, care mi-a zis pe sleau ca n-au mijloacele sa determine clar daca o boala e virala sau bacteriologica (situatie in care ai avea nevoie de antibiotice). Si-atunci iata-i ce fac: dau cu banul si refuza mai degraba sa-ti prescrie orice – chiar daca poate ai avea nevoie de antibiotice – ca asta ii scuteste pe ei de riscuri. E-o pura bataie de joc, a unui sistem medical ce se bate cu pumnii in piept ca furnizeaza o asigurare solida pentru toata lumea.

Citeste mai departe »

Sa ma scuze toti cei mi-au trimis in ultimele luni invitatii in retelele lor de socializare, gasindu-mi conturile de Twitter, Facebook, LinkedIn etc. Lucrez in software, in web development, iar retelele de socializare ma preocupa mai mult din punct de vedere profesional. Mai toate acele conturi mi le-am creat experimental, sa ma pun la punct cu tehnologia, cu ce ofera, cu ce apare nou. Nu cred insa in “socializarea” oferita de ele, iar unora (Twitter) nici nu le vad utilitatea (e mai degraba pierdere de timp).

Spuneam si-acum 2-3 zile ca, locuind la asa mare departare de Romania, Europa si chiar coasta de est a Americii, chestia cu “noi prieteni” rar s-ar concretiza in practica, din cauza distantelor. Sunt alte semne cand te apropii mai mult de cineva, iar cei cu care ajung sa conversez mai des prin email sau messenger stiu la ce ma refer. Doar genul acesta de prietenii, cand simt si de la celalalt o deschidere in aceasta directie, doresc sa le mentin in timp. Restul amicitiilor “virtuale”? Multi oameni amabili, pe care-i respect si la care tin, dar parca se ramane cu majoritatea la nivelul artificialitatii, la “hai sa mai trancanim pe virtual cand nu avem ce face” si atat.

Destui sunt cei care ma indeamna sa scriu o carte cu aventurile vietii mele. Stiu ca am trait numai in anii 90 cat nu traiesc altii in intreaga lor viata. Pornind de la plecarea in Elvetia, in iarna lui 1990, si culminand cu cei 3 ani petrecuti la Microsoft, in grupul Windows, vizavi de cladirea lui Bill Gates. Zau ca as avea ce povesti, chiar daca n-am talentul la scris al vreunui Marin Preda.

Sa fie oare intamplator ca majoritatea celor incluse in patent pending-ul meu din 1999, cand am incercat sa pornesc cam de unul singur o companie in plina criza a dot-com-urilor, le regasesc zece ani mai tarziu in cel putin doua produse majore ale lui Microsoft? N-am inventat desigur roata, dar mi-este greu sa uit cate bete in roate am luat de la diversi actori ai vietii mele, cand vad azi clar ca eram pe drumul cel bun.

Pana si pe blogul acesta, care a devenit in timp un fel de jurnal public personal, trebuie sa-mi pun constant pumnul in gura, sa nu cumva sa dau de gol mizeriile unora sau altora. Ce-i mai penibil e ca-i mai mereu vorba de “apropiati”, de “prieteni”, de rude, de “familie”. Deja le sta multora in gat faptul ca tin acest blog, ca am scris despre “bovarismul” toantelor romance, despre parteneriatele pe care am cautat sa le creez cu unii, despre timpul meu “pierdut” pe blogging, despre vreun fost “amic” care “se caca” pe sutele de dolari cu care l-am ajutat sa supravietuiasca in Romania pe la inceputul anilor 90, vreo schita impersonala in care se recunosc singuri unii cat de murdari sunt…

Citeste mai departe »

Stiu, am cam lasat blogul balta. Asta e si NU imi pare rau. N-a fost si nu e prioritatea vietii mele: cand am timp si ceva de spus, scriu. Cand nu, nu.

De fapt, chiar ma cuprinde dezamagirea cand vad pe-atatia facandu-si blog nu ca sa-si depene gandurile si crezul in viata, ci ca sa-si afiseze mai degraba niste reclame de AdSense. Consider cele doua scopuri incompatibile. Pe-un blog “personal” nu au ce cauta reclame, daca intr-adevar doresti sa il prezinti ca personal, ca parte din fiinta ta.

Ce-a mai fost, ce-am mai facut… Am muncit 2-3 luni timp de 14-16 ore pe zi, la contractul actual. Nu ma plangeti, c-a fost cu folos, am pus un ban de-o parte, ca as putea sta linistit financiar si pana la sfarsitul anului. De asta mi-am ales acest mod de viata…

Citeste mai departe »

Ca sa nu mai sustineti ca 8 martie e (doar) ziua femeii, iata mesajul primit pe email de la un amic din Montreal. Si e pe bune, nu-i nici o farsa!

…La multi ani totusi si voua, celorlalte!