M-am trezit ieri cu o noua cititoare-comentatoare (observ ca imi scrie din Brasov). Mi-a luat vreo zece articole la rand (toate despre femei) si in mod cert au captat-o cele citite, ca mi-a petrecut mai bine de un ceas pe blog. De ce continui insa si la ora asta sa tin cele vreo 8 comentarii ale ei, multe interesante, pe moderare? Fiindca a inceput ca fraiera printr-un “Cristi, esti putin frustrat“, la un articol total impersonal si nici macar misogin, in care pusesem doar o intrebare logica si de bun simt (referitoare la modul jenant in care femeile se vorbesc uneori de rau una pe celalalta, cand vreun barbat e la mijloc). Si las deoparte faptul ca acel prim comentariu al ei e doar o caterinca ieftina de genul “barbatul e boul de mascul alfa, iar femeia e zana zanelor“…

Nu-i prima oara ca am de-a face cu asa ceva (sa-mi apara vreuna sa se lege la persoana cand nu e cazul), dar tot la fel mi se intampla sa cenzurez iesiri porcesti din partea cocalarilor, care incearca sa plaseze vreo mojicie de genul “femeia e proasta de la natura“. Urasc sexismele acestea si mentalitatile idioate, conform carora cele doua sexe sunt intr-un vesnic razboi si fiecare trebuie sa jigneasca si sa profite de pe urma celuilalt. De asta exista atatea divorturi si oameni care inseala. Ca tatal isi invata baiatul sa profite si el cat poate pe seama “tutelor”, iar mama isi educa fata sa fie perfida cu cel de langa ea. Daca in mod inerent, barbat fiind, inteleg ceva mai bine ipostaza masculina, am cautat dintotdeauna echilibrul si-am militat pentru mai multa intelegere si respect intre fete/femei si baieti/barbati.

Lucru de care treptat pana si cititoarea mea de ieri si-a dat seama. Dar numai dupa ce si-a dat deja cu stangul in dreptul. Ii raspunsesem imediat pe privat, invitand-o sa isi reformuleze acel prim mesaj, in care a dat clar dovada de-o nesimtire gratuita: nu sari imediat la beregata unuia, la primul tau mesaj pe un blog si la primele vorbe, mai ales atunci cand nici nu e cazul. Comentatoarea insa nu si-a citit emailul si-a continuat impasibila sa imi citeasca si sa comenteze restul. I-am trimis un alt mesaj mai apoi, parandu-mi chiar rau la un moment dat ca-si iroseste timpul degeaba. Astept si-acum sa dea peste ce i-am scris, cu speranta ca va fi intelegatoare, isi va vedea eroarea si-i voi putea lasa interventiile aici. Sunt insa pesimist…

[Dialogul acesta il incropise mai demult un prieten, cu portiuni de texte de prin forumurile de discutii romanesti, sau auzite prin diverse conversatii]

Anca: – As avea o intrebare: cand vom pleca in Canada, copilul nostru va avea un an. Evident ca noi vom vorbi cu el in romaneste. Cand il vom da la gradinita, cei de acolo vor vorbi cu el in franceza sau engleza, sau poate in amindoua. Cum va reactiona copilul la aceasta situatie? In ce limba ar trebui noi sa vorbim cu el? A mai trecut cineva prin asta si cum a rezolvat problema?

Traian: – Aceeasi situatie a fost cu fata noastra. Noi am parasit Romania cand ea avea un an jumate si vorbea deja romaneste. Am continuat asa o perioada buna acasa, pina a mers la gradinita. In timpul in care am avut-o acasa, am initiat-o in ale limbii engleze cu unele cuvinte simple, ceva expresii uzuale, vocabular de baza. Era foarte receptiva, dar nici pe departe cat de receptiva a fost dupa ce a ajuns la gradinita si a avut parte de “peer pressure”. Citeste mai departe »

Noroc pentru cei de la Hewlett-Packard ca romana e o limba mai putin importanta, ca altfel ar fi dat-o in bara cu alegerea asta nu tocmai fericita:

Cica ne pun la dispozitie o retea de unde putem alege…

Criticam acum doua zile tendintele unora de a cauta luna de pe cer, cand competentele lor reale par mai degraba sub nivelul ordinarului. Prin gudurari sau pupincurisme extreme, scoase parca din sabloanele unor cu totul alte vremuri, asemenea personaje ajung inca din pacate prin Romania sa se infrupte din ciolanul puterii.

Un gen de manifestare aparte apare des la adoratorii iliescieni, care imping lucrurile spre mistic, biblic si ocult, clamand ca Iliescu ar fi fost predestinat prin cifre sa conduca Romania. Iata de exemplu prin ce anume intelege aceeasi “Divina Poeta” (cum o numesc prietenii) Maria Barbu sa isi demonstreze veleitatile in leadership politic, cand e vorba de analizat trecutul controversatului individ:

Va aduceti aminte ca v-am spus la un moment dat, acum cativa ani, ca data dumneavoastra de nastere este christica? 3.3.1930! Si Revolutia a fost tot in acest pattern de imbinare a trecutului cu viitorul si nu ma mir ca tocmai dv ati fost predestinat sa conduceti atunci Romania. Cand erati la Cotroceni, ma uitam la sirul enorm de oameni veniti sa va sarbatoreasca si ii vedeam emotionati ca va atingeau, cu un fior aproape mistic, si ma gandeam cat de misterioase sunt caile Destinului, ale predestinarii unui mare om!

Sau incercarile incredibile de punere a lui Adrian Nastase pe un soclu al nemuririi, venite din partea altui mistic. A se remarca excesul de majuscule, tipic la Mihnea Georgescu, care dealtfel se recunoaste adept al unei …”ortodoxii doctrinare socialiste“:

acest Politician printre Bloggeri şi Blogger printre Politicieni, Mare Bărbat de Stat, Distins Diplomat, Fin Om de Cultură, Atent Colecţionar şi Degustător de Arte, Iscusit Prim Ministru şi, certamente, Viitor Preşedinte al Republicii!

Citeste mai departe »

Cat de dereglat mintal trebuie sa fii, ca sa-i trimiti unuia total din senin un email, urlandu-i ca te deranjeaza …lejera animatie a favicon-ului?! Si nu ma iau de argumentul in sine (ca totul e discutabil), ci de inimaginabilul mod de adresare, ce pare scos din filmele cu barbari. O punere in garda pentru atatia alti “idioti” si “boi” pe care-i stiu cu favicon animat:

bre, io stiu ca matale esti mai special…dar favicon din ala animat au numai idiotii.

deschide 20 de taburi si vezi cum e cand un bou si-a pus favicon animat…zgarie pe ochi

Nu mai dau numele murdarului, ca-mi sta oricum cu ochii pe tot ce scriu si ma trezesc din nou cu el pe-aici…