Ca tot imi sare-n ochi o scapare pe care-o vad de ani de zile in special la generatiile noastre de blogheri intre 15-30 de ani, hai s-o lamurim. Sunt plecat din Romania de-aproape 20 de ani, romana mi-a devenit chiar pe undeva “a doua limba”, dar ce am invatat altadata in “generala” tot cred ca n-am uitat. Da, s-au mai “revizuit” atatea intre timp, am trecut treptat si eu la scrierea cu “sunt” sau i din a, la alte prostioare mai noi (ca “niciun”, “nicio” scrise-ntr-un cuvant) caut sa ma adaptez, dar sunt unele chestii care tot ma consterneaza si n-am gasit pe nicaieri daca sunt eu dus cu pluta sau nu.

Pe scurt, de ce vad pe atatia (si unii din ei sunt, culmea, mari pedagogi in a preda romana la altii!) scriind/spunand “toate astea o sa fie judecate mai tarziu”?! Cand formularea pe care-o stiu corecta din copilarie este forma de viitor popular “ea/el o sa fie”, “ei/ele or sa fie”. E “or“, mai frator, nu “o“, cand o folosesti la plural! Ca altfel nu esti deloc departe de ala care spune “este” in loc de “sunt”!

PS: Ca tot am dat-o in gramaticale, faceti naibii diferenta si intre “o data” si “odata“. A doua forma e sinonima lui “candva“. Prima e cand te referi la numarul de intamplari: “ai facut-o o data, de doua ori …”.

PPS: Exista cred si greseli “permisibile”, pe care le facem destui, constienti insa. Ca exemplu, eu prefer adesea “din noi” fata de “dintre noi“, fiindca e mai scurt (in genul asta a evoluat engleza britanica spre americanism) si intelege de fapt oricine ce-am vrut sa spun, fara sa ma ia pentru asta drept agramat.