De la agentia romana de stiri alternative Rohoax am primit acest interviu cu o personalitate ciobaneasca ce a pornit de jos – fiind inainte un amarat de profesor universitar – si a ajuns apoi in randul invidiat al milionarilor facatori de branza.

Reporter: Stam de vorba cu domnul cioban Ioan Aioanei, fost profesor universitar. Spuneti-ne, de ce v-ati schimbat meseria in cea de cioban?

Domnul cioban: No, pai daca romanii a inceput sa-i trateze pe universitari ca pe ciobani si dac-a ajuns iar ciobanii de bashtina la putere ?!… Tara noastra a fost dintotdeauna plina de ciobani, iar acu-s mai multi ca niciodata si competitia-i mare. Inainte munceam cu studiile mele pentru ciobani. Acu angajez io ingineri d-aia cu carte. Nu c-as avea nevoie, ci ca sa-mi bat putin joc de ei si sa nu uite cine-i hraneste.

Reporter: Aveti peste 12 ani de studii superioare, un doctorat in hidraulica si lucrari publicate in strainatate…

Domnul cioban: E-adevarat, eram asa cum zici, foarte sarac, si am pornit tare de jos. Orice om are pacatele lui de tinerete si-a facut si prostii la viata lui. Am insa acu si motive de lauda, uite colea la turmele aistea de oi, pe care le dau cu arenda la altii si-mi aduce bani cu galeata.

Citeste mai departe »

Cum ma asteptam, ecourile la articolul critic despre lipsa subiectelor “olimpici” au ramas mai mult apa de ploaie. Cu nesimtirea care ii caracterizeaza, majoritatea jurnalistilor bloggeri pe care ii mentionam acolo au trecut doar pe aici, au luat nota (sunt sigur, foarte incruntati in prostia fudulia lor) si au sters-o ca ultimii lasi. Pe undeva zic bodaproste, ca nu ma asteptam de la asemenea specimene decat cel mult sa inceapa sa tune si sa fulgere pe la ei la adresa mea, de parca persoana unuia sau altuia conteaza.

Surpriza mare a venit insa de unde ma asteptam initial cel mai putin. Ca, dupa o regretabila polemica purtata cu Tiberiu Lovin, gasesc azi nu mai putin de doua articole noi pe blogul sau, despre adevaratele olimpiade: “Olimpicii de la Chimie” si “Ati auzit de Olimpiada Corala?“. Tiberiu, ai (inca o data) toata stima mea!

………………………………………………………………….

Acum cateva saptamani, pic cu totul intamplator peste un documentar de-o ora, pe Biography Channel. Genul acela de documentare despre celebritati, despre oamenii cu adevarat de valoare din intreaga lume. Numele lui Anastasia nu imi spunea insa nimic. Imi inchipuiam la inceput (poate ca voi, acum) ca-i vorba de fata tzarului Nicolae sau de vreo alta rusoaica. Ei bine, nu! Anastasia Soare e o romanca, ce a crescut in Constanta, si-a repornit viata foarte de jos in State, iar la ora actuala (prin propriile ei forte si talent) si-a cladit un mic imperiu de cateva milioane de dolari in cosmetice. Citeste mai departe »

Multi stiu ca, an de an, elevii si studentii romani obtin in mod repetat medalii la olimpiadele si concursurile internationale. La matematica, fizica, informatica, biologie, chimie sau alte materii de ordin general… Rezultatele sunt de-a dreptul exceptionale, fiindca romanii se plaseaza cu regularitate inaintea celor din tarile occidentale dezvoltate sau uriaselor pepiniere de chinezi ori indieni.

Gasesti uneori si prin blogosfera romaneasca unele consemnari si laude la adresa medaliatilor, cum este cazul la Razvan, la Limpede sau altadata la Vivi. Prin ziarele romanesti sau chiar pe situri de invatamant, specializate, stirile de genul acesta apar din pacate mai mult ca scurte texte strecurate la repezeala prin pagina a patra.

As avea aici curiozitatea sa ma uit rapid si la cativa din jurnalistii romani mai proeminenti din blogosfera, sa vedem daca si cat i-a interesat pe ei subiectul. M-am dus pe Search si am cautat orice gen de articole cu termeni precum “olimpiade”, “olimpici”, “olimpiada”…

Iulian Comanescu – vreo trei insemnari despre olimpiadele sportive si alte trei despre …Olimpiadele Comunicarii, la care Iulian “da cu votul”. Ce e “olimpiada” asta? Citez de pe situl respectiv: “cea mai importanta competitie nationala pentru tinerii care isi doresc o cariera in Advertising, Relatii Publice sau Comunicare Politica“. N-as vrea sa diminuez meritele celor ce participa si la acest gen de concurs, dar e totusi o distanta de la cer la pamant intre “medaliatii” acestei competitii locale si castigatorii la nivel international din olimpiadele mentionate anterior. Despre care se intampla ca n-am gasit absolut nimic consemnat vreodata la Iulian Comanescu. Citeste mai departe »

De cand cu blogurile, tot dau peste universitari facuti albie de porci de cate un fost sau actual elev sau student de-al lor. In numeroase cazuri, e vorba mai ales de asistenti universitari. Iar multi dintre acestia vor deveni profesori maine. Ca tinerii mai si exagereaza, e una. Dar adesea au dreptate. C-am dat si eu odata de-un pupincurist cu ifose de critic literar si aere de inchizitor.

Mi-am terminat facultatea inainte de 90, dar si acum ma consterneaza ca noi, tinerii de-atunci, vorbeam mai mult de profii nostri buni, de la care am ramas cu ceva in cap. Si-acum imi amintesc si cinstesc memoria unor nume ca Stanasila, Branzanescu, Adrian Petrescu, Nicolae Tapus sau Irina Athanasiu. Despre ciurucuri si lingaii comunisti nu prea ne sinchiseam, ca n-avea rost.

Pe blogurile tinerilor revoltati de azi, cei intre 15-25 de ani, n-am dat de-un nume caruia sa i se aduca ceva laude. Sa fi decazut invatamantul la noi in halul asta? Sa nu mai fie tinerii constienti ca importanti in viata sunt cei de pe urma carora ramai cu ceva bun, nu cei mediocri? Sa se complaca tinerii mai mult in usurinta de a injura online? Nu stiu, dar e putin regretabil ce se intampla…

Citeam deunazi delicioasa insemnare a Gabrielei (azi profesoara de istorie) privind profilul ei liceal de …filologie-textile-stenografie, cand “omul nou” al lui Ceasca putea sa filozofeze in voie, dar trebuia musai sa stie sa croseteze ciorapi si sa bata la masina. N-o sa imi pun si eu acum intrebarea daca sistemul de invatamant de altadata era mai bun. Ce-mi sare in ochi e contradictia perena dintre pregatirea din scoala si ce gasesti mai apoi pe piata muncii. Si putin conteaza in cele din urma lacunele sistemului de invatamant, ce vad este ca cei care au vrut sa invete carte, au facut-o si continua totusi sa o faca.

Motivatii

Intr-o societate normala, oricine cauta sa invete si sa obtina o pregatire superioara motivat fiind de oportunitatile pe care le vede pe piata muncii locala. Observi ca e nevoie de doctori, ca plata e buna si te atrage domeniul? Incerci sa intri la medicina. Vezi ca e cerere de informaticieni si-ti place programarea? Urmezi o facultate de informatica.

In Romania insa, atat cea de ieri cat si cea de astazi, motivatia studentilor a fost mult prea adesea diferita. Pe vremea lui Ceausescu, refugierea in cultura si stiinta era un mijloc de a evita asimilarea orbeasca la o societate primitiva, condusa de zbiri analfabeti si muncitorul nea Gica de la strung. Ca la terminarea facultatii te astepta aproape sigur un post pe la tara, sub controlul atent al cadrelor de partid, indeplinind planurile cincinale din ajustari cu creionul, pe hartie.

Cu toate oportunitatile evident crescute din Romania de azi, observ din pacate ca sunt prea multi cei pe care ii motiveaza studiul doar ca sa plece mai apoi din tara si sa gaseasca ceva mai bine platit la vecini. Plus ca nici pe plan social situatia nu s-a schimbat radical: nea Gica de la strung sau zbirul analfabet de altadata a ajuns acum parlamentar sau mare om de afaceri. La ce folos sa-ti umpli capul de carte intr-o societate dominata inca de vulgaritate si non-sens? Citeste mai departe »