Urmaream de-acum doar de departe ce se mai intampla cu scandalul iscat de expozitia de la ICRNY. Dar individul care sta de fapt la originea declansarii disproportionate a zizaniei, acel Robert Horvath, “cineast” roman din New York, incearca sa ma spameze la greu. Cu mesaje kilometrice de propaganda gen Romania Mare, in care urla (cu litere cat roata carului) ca expozitia e a lui Al-Queda (!?!) si nimeni nu-l lasa sa vorbeasca.

Am impresia ca pana si Badin&Comp s-au saturat de aiuritul acesta, singurul care, la New York, a aruncat de fapt o palma zdravana in obrazul Romaniei. Fiindca el e cel care a chemat de fapt politia, si-apoi tot el se ruga “patriotic” de trecatorii consternati sa nu-si faca o impresie nasoala despre tara noastra.

Fara gestul murdar si total perfid al acestui individ, expozitia aceea din extravagantul New York ar fi fost doar una ca multe altele. Indiferent de gustul indoielnic al unor exponate, de divagatiile cu “arta stradala” si reprezentativitatea pentru Romania, de degenerarea conflictului spre incercarile de linsare a lui Patapievici si Cristian Neagoe de mai tarziu, tinerii aceia nu au cules acolo – din cate stiu – decat aprecieri si laude. Din partea unui public avizat, desigur, dar care nu s-a manifestat prin primitivismul, balcanismul si ferocitatea de la noi.

Citeste mai departe »

Exista de cateva zile un val puternic de incercari de discreditare si chiar linsare la adresa lui Horia-Roman Patapievici. Caut sa nu ma mai bag in acele “discutii”, mai ales ca mi-am atras deja altadata unele injuraturi grotesti, c-as fi ori anti- ori pro-. Pentru mine unul, Patapievici, Liiceanu, Plesu sau Cartarescu (la adresa carora citesc recent puzderie de proteste pe ton vadit denigrator) fac parte totusi din elita intelectualilor Romaniei (cei relativ putini pe care ii mai avem) si-ncerc sa nu-i judec prea crunt din punct de vedere politic.

A scoate de la naftalina vreo carte veche de-a lui HRP (1996) si a il pune pe rabojul istoriei cu spusele lui de-atunci la adresa romanilor, mi se pare totusi deplasat. Exact in felul acesta s-ar apuca unii sa ii puna la frigare pe un Cioran sau Tutea, ale caror vorbe de naduf au izvorat tot din durerea de a vedea Romania cufundata in neguri.

Cu un asemenea gen de argumente, nu cred ca mai convingi azi nici un om logic si cumsecade. La fel cum murdariile ieftine de pe pagina hackuita de pe Wikipedia, la adresa aceluiasi Patapievici, arata mai degraba mijloacele dubioase ale unora de a se deda la vandalism si de-a discredita totodata acea pretioasa sursa de informare open-content:

UPDATE: Vad ca la foarte scurt timp dupa aparitia acestui text, informatiile denigratoare din Wikipedia au disparut. Un gest salutar si felicitari celor care s-au ocupat de modificari!

Ca tot ni s-a sculat pudoarea-n noi (doar suntem popor foarte pudic, n-o stiati?) si ploua cu reprosuri la adresa “falusurilor la vedere” (cand e sa ne luam de tinerii aceia care au expus la ICRNY), va propun o mica incursiune educativa in lumea artei, sa vedem cat si daca organele sexuale fac parte din arsenalul cultural si la alte natii.

O vom face insa sub forma lejer amuzanta, de mici ghicitori. Numai daca sunteti curiosi, dati click si pe hyperlink-ul spre detaliile din exterior. Si – warning! warning! – cuconitzele si demoazelele sensibile, carora le-a cazut pana acum fardul, de atata indignare la nerusinarile stradalilor Zacuska, sa nu citeasca mai departe, ca e rushinica!… Citeste mai departe »

Scuze, dar nu ma pot abtine! In timp ce unii au inceput sa se santajeze reciproc, cu amenintari de dat in gat de IP-uri si alte identitati, aventurile cu ICRNY-ul continua: Andrei Badin scoate un nou articol pe tema ICRNY. In care analizeaza iar arta si …e dreptul lui, nu comentez.

Amuzant e insa ca pune si-un screenshot din profilul lui Cristian Neagoe de pe LinkedIn, in care acesta si-a adaugat persoana si-n grupul virtual de contacte al graficienilor de la Zacuska. Andrei Badin concluzioneaza insa trimfal (cred ca voit ambinguu) ca “face parte din grupul Zakusca Sensual“. Se poate, nu stiu… Cert e insa ca o insinuare nu este o informatie, ca nu stiu ca CN sa-si fi postat si el operele prin salonul expozitional, alaturi de ceilalti trei.

Las un mesaj (semnat Cristi, cu link clar catre acest blog), cautand sa explic diferenta. Dar iata ce replici primesc. De la oameni care incurca evident stanga cu drepta si nici macar nu se uita cui raspund de fapt: Citeste mai departe »

“Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti“, dar imi voi lua riscul. Mai ales ca “Scandalul cu ICRNY” a fost unul din articolele cele mai cumpatate despre subiect (expozitia aceea controversata din New York). Dovada si schimbul de replici cat se poate de civilizat avut ieri acolo cu Alex Petria, chit ca ne plasam pe pozitii total divergente.

Nu stau sa analizez pe toti cei care (sub ascunzisul unei motivatii politice clare ca lumina zilei) au debitat cele mai mari enormitati despre “imaginea Romaniei” sau arta stradala (ca nici nu le pasa lor de-asa ceva). In doua zile, articolul incendiar din revista romano-americaneasca de mai jos a strabatut calea fireasca a prostiilor pescuite de mass-media (Evenimentul Zilei, Ziua, Antena 3) si vad ca a aterizat azi unde ii era de fapt locul: in Cancan!

Despre multimea de reactii diferite (si apar tot mai multe!) desigur ca nu se pomeneste nimic. Nici despre faptul ca expozitia in sine a fost (cel putin pana acum) un succes. Citeste mai departe »