Unul din locurile mele preferate, cand ies sa ma relaxez rapid, la 5-10 minute de casa, e intr-un mic parculet la marginea oceanului, vizavi de centrul Vancouver-ului. Daca doriti o perspectiva mai detaliata, faceti click pe cele doua diapozitive.

Spre nord, dincolo de districtul lui North Vancouver (unde stau), se vad Grouse Mountain si (la stanga, in departari) culmile indraznete ale celor Doi Lei (Two Lions). E toamna, iar frunzele copacilor au ruginit placut.

Totul e curat pe-aici, deloc aglomerat, lumea civilizata, calm de jur imprejur, temperaturile cat se poate de acceptabile. Si chiar pana la acest mijloc de octombrie, zilele de ploaie au alternat acceptabil cu cele insorite (deci nu e chiar adevarat ca pe aici, prin Vancouver, “ploua tot timpul”). Citeste mai departe »

[Prima parte o gasiti aici]

De pe Cypress, poti face o scurta plimbare (cam pentru bosorogi insa, ca-i “just a simple walk in the park“) pe la Yew Lakes. Sunt niste lacusoare micute (pond-uri, cum le spune pe aici), cu apa adunata din ultima perioada glaciara in mici cratere de munte.

Daca e insa frumos si placut? Cum sa nu fie?! Flori la tot pasul, liniste, apa curata si limpede, fluturi si bondari ce intregesc coloratura…

Dar hai sa fim mai curajosi si sa pornim la un urcus de vreo ora pe una din culmile muntelor. Promit c-o sa va placa. Dealtfel, e locul meu favorit din imprejurimi, chiar daca din pacate nu am la indemana fotografii pe masura, ca sa ma intelegeti mai bine…

La o cotitura, ar fi mare pacat sa nu te opresti o clipa, ca sa admiri masivul mereu inzapezit al lui Mount Baker, in departari. Spuneam cu alta ocazie ca pe acel ghetar permanent s-a nascut legenda lui Big Foot.

La doua ore de mers cu masina din Vancouver, Mount Baker e in State, dar ce-i pe-acolo …ar taia din nou rasuflarea. Facusem niste poze minunate de la ultima mea excursie, dar le-am pierdut ca fraierul intr-un crash de disc dur (n-am apucat sa-mi fac backup).

Sa mai spun doar ca Mount Baker are o inaltime de 3,286 de metri (de comparat cu cel mai inalt pisc al Romaniei, Moldoveanu, la “numai” 2,544m). Promit ca o sa trecem deci si pe acolo, dar cu alta ocazie. Acum, sa ne continuam excursia pe Cypress. Citeste mai departe »

E vara, asa ca o sa va iau azi cu mine intr-o alta excursie de cateva ore prin imprejurimi. Cum spuneam, am sansa sa locuiesc undeva printre bloculetele acelea de la baza fotografiei alaturate, in North Vancouver (pe malul de nord al orasului Vancouver din Canada). Casele si cartierele de locuinte se intind pe-aici in sus, tot mai mult spre culmile muntilor.

Varfurile inzapezite din imagine fac de asta data parte nu din Grouse Mountain (de care v-am povestit altadata), ci din masivul vecin, Cypress. Pe platoul alb e-o alta zona foarte cautata de ski, la numai cateva minute de casa. Iar la baza pozei avem desigur oceanul, cu plaja Ambleside la care ne prajim in zilele calduroase de vara, savurand si la 30 de grade, ca pe o inghetata, zapezile ce raman adesea pana tarziu, spre August, pe colinele din jur.

In parcul national de pe Cypress (Cypress Bowl) intri aproape imediat, de pe autostrada paralela cu muntele. Dupa numai vreo 15 minute de casa, ajungi la un punct de belvedere, din care vezi Vancouver-ul si tot ce e prin jur ca din palma (a doua fotografie – Courtesy of blog.photodreamz.net).

In partea de jos apare o bucata din North Vancouver, cu plaja Ambleside (unde vom merge cu alta ocazie). Pe sub podul Lions Gate, care te duce in centrul Vancouver-ului traversand Stanley Park, trece un urias vapor de croaziera… Citeste mai departe »

[Prima parte aici]

Continuam de acum pe portiunea cea mai putin aglomerata, cu deschiderea cea mai mare catre ocean.

E locul in care poti gusta din deplina libertate, in care-ti poti lasa visele si gandurile sa se imprastie…

Simti briza marii, linistea ti se intipareste in suflet.

Privesti catre acel izolat colt de stanca (abandonat parca de restul muntelui singur, in ocean), ce se numeste Siwash Rock, si ti se pare ca timpul s-a oprit in loc.

Pe pietrele de la buza marii, cineva a “sculptat” niste figurine din piatra, niste forme ciudate asezate una peste alta.

In alt loc, gasesti statuia unei sirene, de care daca n-ai sti, ai spune ca-i reala… Citeste mai departe »

Stanley Park e pentru vancouvereni ca Herastraul pentru bucuresteni: un parc imens, o oaza de verdeata si recreere, o gura de aer.

E locul in care te relaxezi si respiri tineretea…

Una din cele mai populare excursii pe aici este ocolul parcului pe jos, in circa 2 ore, pe o bordura asfaltata la faleza, ce poarta numele sugestiv de “seawall” (zidul de la ocean, sau zidul de la buza marii).

Venind dinspre centrul orasului, sa-ncepem turul parcului in sens invers acelor de ceasornic.

Prima portiune iti ofera vederi mirifice ale blocurilor nou construite din zona centrala numita West End.

Preturile chiriilor acelor apartamente este destul de ridicat.

Dar pentru unii, merita. Citeste mai departe »