Iau ieri niste clatite cu capsuni si banane, care-mi placeau de multa vreme, dar raman iar surprins: le-au crescut pretul, iar frisca se plateste de acum separat! La video-store au avut pana prin martie o promotie buna la DVD-uri, ca era permanent plin de lume pe acolo. De-atunci insa au dublat pretul, iar magazinul e mai mereu gol. De la alimentara cumpar o salata ofilita (ca alta nu vezi), iar carnea o gasesc adesea invechita. Banca nu mi-a incasat niste cecuri, la care n-am avut vreodata probleme anterior. Si nu m-ar mira s-apara si pe-aici, in Canada, cereri de la institutiile financiare sa le scoatem din rahat cu taxe din buzunarul nostru.

Ca sa rezum: servicii mai proaste (si nu din lipsa de oameni), preturile aceleasi sau chiar mai scumpe! Inteleg si eu regula aceea economica simpla, ca atunci cand scad vanzarile, se pot creste preturile. Dar mai exista totusi (mai ales in capitalism) si treaba aia referitoare la concurenta si preturi competitive. Adica ma asteptam desigur sa mai existe si companii care creaza incetitive prin scaderea pretului: faci mai putin profit pe bucata, dar vinzi mai mult. Nu prea exista asta (parca toti sunt vorbiti) si ma intreb cine pierde de fapt, pe termen lung.

Azi au declarat faliment, punandu-se sub protectia legii ca sa nu-i casapeasca creditorii. Compania a pierdut inca 7 miliarde de dolari US pe timpul lui Zafirovski si 97% din valoarea de piata numai in ultimul an:

Nortel inca mai functioneaza (ca au clienti), dar umbrela falimentului ii pune la adapost, pentru numai o luna insa, de plata a 107 milioane US a dobanzilor, pe care trebuiau sa o achite maine. Nu mai comentez, dar va prezint salariile si bonusurile executivilor acestei companii pe anul ce a trecut. Doar cifrele prezentate insumeaza peste 25 milioane de dolari la doar 9 insi, din care aproape 10 milioane ii revin lui Zafirovski:

Cam asta e capitalismul din ziua de azi in lumea occidentala (apropo de ce spuneam ieri). Poate are sens, nu stiu… Mie-mi scapa.

Care e spilul? Ii rambursezi intr-un an, dar cu vreo mie in plus, pentru dobanda si “serviciu”.

Am o imensa pica pe putorile astea de bancheri si creditori. Prin 1994-96 mi-a fost imposibil sa obtin o carte de credit in strainatate, desi lucram in Canada de cativa ani, n-aveam datorii, iar salariul mi-era de 3-4 ori media lor nationala. Dar eram doar un prapadit de imigrant, caruia nu-i acordau incredere. N-aveam credit inca la putori, vezi tu… Acum pare-se ca-l am prea bun. Cu siguranta m-au mirosit jigodiile ca nu-s din aia de-si pierd casele si ce si-au zis? Hai sa-l prostim cu “invitatii”. Ca dobanda si gaura pe care ti-o lasa apoi in buzunar e scrisa cu litere mici-mici-mici doar undeva pe spatele hartiei…

“Stocurile au recuperat azi, Dow Jones crescand cu peste 500 de puncte la aflarea vestii ca Barack Obama a ales pe presedintele Rezervei Federale New York, Timothy Geithner, ca nou Treasury Secretary.”

Cam asa suna vestile de pe CNN de fiece data cand bursa pierde sau castiga cateva sute de puncte. Ce am gasit frecvent stupide sunt motivele exacte atribuite de analisti acestor fluctuatii. Sa nu imi spuna cineva ca simpla numire a unuia intr-o functie a dus la o asemenea enorma variatie.

Facem un pronostic? Luni scade iar cu peste 300 de puncte. Ca o sa traga McCain un partz, de-aia

Ca sa vedeti cat aduce cu fotbalul de la romani, iata si cateva comentarii amuzante lasate de fani (traduceri aproximative din engleza):

Oh no! Jucatorii aia putred de bogati pierd ceva bani de buzunar?! Bine cel putin ca noi astelalti n-o ducem rau.

Fac si-asa prea multi bani, sunt supra-platiti. Saracii de ei n-or sa-si mai ia bonusurile.

Imi vine tare greu sa compatimesc o mana de milionari care-s platiti sa se joace.

Poate cere acum si NHL un bailout.

oh no!!!! Ce-au facut saracii rasfatatii astia, sa trebuiasca sa supravietuiasca la fel ca noi ceilalti????

De ce nu se taie din salariile ridicole din NBA/NFL/MLB, sa se investeasca banii aceia in economie?

BOO HOO! Am auzit si stiri mai nasoale decat asta!

Astia-s oricum supra-platiti cu cel putin 75%. Las’ ca le prinde bine.

Awwww, am dat in plans. Gimme a break. E vreunul din ei care-a lucrat vreodata intr-un job adevarat? Puhlease.

4 milioane pe an ca ei sa faca ce le place, in timp ce 4 milioane de indivizi ca noi facem ce uram doar ca sa ne platim datoriile.

Sunt convins ca or sa moara de foame…

Sunt oameni care asta fac, ce se complac in maruntisuri, cu scopul sau efectul salutar (pentru ei!) ca nu se mai uita nimeni la …bancnote. Ori am oroare de chestiile astea. Am oroare sa studiez etichetele din supermarket, si daca intre doua produse de vreo $10 exista o diferenta de 50 centi, sa pretind ca am facut economii nemaipomenite alegandu-l apoi pe cel mai ieftin. Tot timpul acela pierdut pe etichete (ca se strang ore!) prefer sa-l investesc mai lucrativ in alta parte. Chiar sa ma odihnesc, sa zicem, daca hei-rupul meu major e indreptat apoi spre obtinerea unui job sau contract mai banos, ori spre demararea unei afaceri.

Nu zice nimeni sa nu te mai uiti chiar deloc, sa nu mai salvezi si ceva la nivelul maruntisului. Dar cand ai timp si cand orele acelea pierdute in magazin n-ar fi de 10-100 de ori mai productive investite eventual in alta parte. Nu stiu cum se face insa, dar cei mai multi pe care-i stiu ca isi petrec timpul la economisirea maruntisului sunt cei mai jalnici negociatori cand e sa ceara o marire de salariu sau o rata orara mai buna. Pastrand proportiile, ce au economisit cu sarg in orele lor de citirea etichetelor se duce pe apa sambetei doar intr-o zi de lucru. Ori pierd zecile de mii de dolari in numai o luna, jucand nesabuit la bursa.

Voi reveni mai des la graficul acesta, fiindca reflecta cred dinamica avutiei diferitelor paturi sociale in doua sisteme economice cunoscute si unul potential aplicabil:

(1) Comunismul – cu linie rosie, am reprezentat cred ceea ce multi dintre noi am trait deja: o nivelare a salarizarii si posesivitatii, intr-o societate in care, indiferent cat te-ai fi demarcat de altii (prin studii, munca, inventii, descoperiri etc), nu ai fi posedat si n-ai fi fost recompensat cu mult mai mult decat nea Gica de la strung.

(2) Capitalismul – curba verde pleaca de undeva de sub pragul de saracie. Odata ce treci de acesta (in cele mai dese cazuri datorita studiilor si unui job mai convenabil, intr-o societate desigur ceva mai decenta), ajungi treptat in patura sau clasa medie a populatiei. Interesant ca majoritatea ajung aici la un anumit nivel de plafonare. Ne imbarcam la ipoteci de casa sau plata unei masini in rate, si ani de zile muncim mai mult sa ne platim de fapt creditele si dobanzile acumulate. Exista si aici un prag de expansiune, cand iti permiti sa faci destui bani ca sa investesti, sa pornesti vreo afacere rentabila, si sa constati fenomenul “ban la ban trage”. Toti am auzit ca “primul milion de dolari e cel mai greu de facut“. Iar “frumusetea” capitalismului (care ne amageste pe toti, cu vise insa) este ca nu exista prag sau limita superioara la ce averi enorme putem acumula. De asta avem azi cca 5-10% din bogatii lumii care detin mai mult chiar decat toti ceilalti 90-95% la un loc. Cu destui oameni putrezi de bogati (ati cautat vreodata sa realizati enormitatea unei averi de cateva MILIARDE de dolari?).

(3) Sociocapitalismul – iata acum modelul utopic, ideal poate, asemanator in parte cu cel propus de Barack Obama (pe care eu unul l-as duce chiar mai la extrem): o redistribuire a bunastarii, a averii, de la cei putrezi de bogati catre cei mai saraci. Cum? In primul rand prin taxe. Nu mai permiti multi-miliardarilor sa acumuleze atat de usor miliardele. Taxandu-i zdravan imediat ce pragul lor de imbogatire depaseste anumite limite astronomice. Aceasta ar fi o prima diferenta majora fata de comunism/socialism (sunteti cred la curent ca Republicanii il acuza adesea pe Obama de “socialism”). In teorie cel putin, ar trebui ca acesta redistribuire a bunastarii sa se traduca in mai multe programe sociale pentru saraci si mai multe oportunitati de job-uri pentru patura medie si cei de la baza.

Ma opresc azi aici (sa nu vin cu prea multe deodata) si va las sa meditati putin la grafic. Astept intrebarile voastre, daca-i ceva neclar. Nu va grabiti sa-mi sariti cu ceva la jugulara, fiindca personal nu mi-am exprimat inca toate punctele de vedere. Cata vreme sunt sustinator fervent al ideii ca nivelurile de salarizare sa continue sa reflecte net diferenta intre o femeie de servici si un chirurg (prima castigand prin occident ceva de genul $20,000 pe an, iar chirurgul chiar $200,000 pe an), nu cred ca as putea fi suspectat nici de socialism, nici de comunism. Mai vorbim…

Am luat apoi doar bucata de la sfarsit, din ultima luna si jumatate. Cand indicele a scazut aproape continuu …si nu prea!

Observati partile ascendente (dublate de mine cu rosu), ce se traduc totusi in …castiguri de miliarde de dolari! Sunt oameni care au facut cu siguranta bani cu ghiotura, pe nenorocirea altora. Mai mult decat in timpurile normale!

Invatamintele? In timp ce marea majoritate a omului de rand isi vede pensiile de-o viata duse pe apa sambetei, cei mai bogati vor deveni inca si mai bogati. Ca speculatii dintr-acestea bursiere nu prea are ocazia sa faca decat rechinul cu suficienta avere, sa bage masiv in stocuri cand sunt jos (ca sa le creasca artificial pretul), si-apoi sa-si tina broker-ul pe faza, sa le scoata rapid cand sunt sus.

…Tu cate miliarde de $$$ ai facut in bursa in ultimele zile?

Bazat pe ratele de taxare curente, pentru 2008, am facut un mic programel in JavaScript care va ajuta sa va faceti o idee despre cat baga statul (federalul SI provincialul!) in buzunar de pe urma noastra. La aceste taxe se mai adauga altele, neincluse aici, cum ar fi cotizatia pentru pensionare (CPP), taxele pe vanzari (GST) si impozitele mai mari pe dividende.

E-adevarat, exista si posibilitati de reducere a taxelor, prin cotizarea la un RSSP sau deducerea unor cheltuieli de firma, daca esti self-employed sau ai propria companie. Cu toate acestea, exista cazuri si locuri in care muncesti aproape jumatate de an ca sa …platesti statul.

…………………………………………………………………….
Salariul tau in Canada ($CAD):