Tin minte ca ieri cum pe la sfarsitul anilor 90, cand romanul din tara n-avea nici calculator (sa nu mai vorbim de conexiune la Internet sau bani sa-si plateasca hosting), ce gaseai pe web venea aproape exclusiv de la situri create de cei din afara. Erau oameni simpli, care-si creau vitrine cu Romania lasata in urma, cu poeti si poezii, cu oameni de stiinta ca Babes sau Aslan… M-am numarat si eu printre ei, cu site-ul Scrie! (ce-avea la un moment dat peste mia de inregistrati), dar si vitrina “Romania’s Best”, pe care am postat de unul singur sute si sute de articole meritorii (duplicate toate in romana, franceza si engleza) fata de cei cu care ar fi trebuit logic sa ne mandrim. Efectul a fost inexplicabil de jenant, ca nu tin minte de nici un comentariu laudativ lasat la acele texte. Si asta-n timp ce tot mai multi imi trimiteau laturile lor proprii spre publicare pe Scrie!.

Mai toate siturile de care va spuneam mai sus au disparut azi. Le-au luat treptat locul bloguri create de generatia mai tanara, generatia X (a celor ce au azi intre 20-30 de ani). Pustani aterizati de pe torente si de prin forumurile de jocuri pe calculator. Sa-mi fie cu iertare, dar rar gasesc motive de mandrie cu ce ar fi creat intr-adevar pentru tara majoritatea acestor teribilisti, dincolo de coltisoare virtuale de socializare in care pot sa-si injure in voie frustrarile. Sau situri ordinare “de facut bani”. Iar de doi ani incoace, constat cum virtualul romanesc devine asaltat de economic si politic. De “companii” dubioase, ce vor sa isi creeze “prezenta pe net” si de tot soiul de analisti politici (prea multi pretinsi “independenti”), grupati de fapt in gasti orientate spre ponegrirea sefilor din tabara cealalta.

Romania virtuala imi pare sincer la ora asta mai mult o batjocura, fata de ce-ar fi putut sa fie. O palma peste obrazului omului de bun simt. Un maidan de rafuieli politice si scopuri ascunse. Aveam speranta ca cel putin traiul printre straini sa-i faca pe sutele de mii (milioanele?) de romani plecati din tara sa isi deschida mai multe pravalii decat cele cateva zeci din lista mentionata. Efectul e insa exact pe dos: tocmai romanii plecati – pentru care accesul la Internet e-o bagatela, iar pretul unui host foarte scazut – tocmai romanii acestia s-au lepadat practic de Romania. Am luat la rand mai multe bloguri de acolo:

- destule sunt situri de organizatii de romani din diferite tari. Sa nu va-nchipuiti ca toate sunt reprezentative. Am trait in destule locuri si destule tari, ca sa va spun ca multe organizatii de-astea sunt deseori create de cativa oamenii care altceva mai bun nu au ce face. Ca sa puna mana pe cateva mii de $$$ alocatie de la guvern si sa se simta si marginalii aceia “sefi” prin afara. Singurul lucru bun la forumurile lor e ca mai gasesc si cei din tara, care vor sa emigreze, informatii mai ample despre procesul plecarii.

- cam jumatate sunt bloguri pur regionale, locale, foarte personale. De genul “gasca lui Icsulescu din orasul german Z”. Sau “I live in Leeds and I want to tell you people something about Dracula”. Sau altfel spus “ma simt al dracu’ de singura doar io si pisica printre musulmanii astia, si mi-am zis sa-mi fac blog”. Nu am nimic cu oamenii aceia, doar ca prezenta blogului lor pe Internet are un caracter mult prea intim si discret pentru a avea impact la nivel de blogosfera.

- multe bloguri de fotografii. Create mai mult pe ideea “decat sa-mi vars pozele pe Flickr, ia sa-mi fac blog”. Si destui au chiar fotografii superbe, atata doar ca totu-i static si conversatia se limiteaza la “vai ce poza frumoasa ai aici”.

- bloguri de atitudine? Ca cel pe care am incercat sa-l tin eu aici? Cand simti ca-i totusi o persoana vie in spatele ecranului, ce emana niste pareri, opinii, ce interactioneaza cu altii in conversatii pe subiecte de viata sau orice altceva? Ma tem ca nu pot numara decat cel mult 30-40 de situri/bloguri! Din milioane de romani traind azi in strainatate, da! Iar cand ma uit doar la cei de pe continentul american, sau la cei din Canada, ma-ntreb ingrijorat daca exista in lista aceea oameni la care mi-ar trebui degetele de la ambele maini sa-i numar. Pe unii i-am cunoscut, pe la altii am dat o raita si mi-am zis “pass”.

Nu vreau sa critic pe nimeni, nu vreau s-arat cu degetul sau sa fac pe desteptul. Realitatea diasporei romanesti de azi pe net frizeaza insa bunul simt. Si nu constati altceva decat ca Romania si-a pierdut prezenta si implicarea celor plecati. Toti cei pe care-i cunosc personal mai stau in legatura doar cu prietenii foarte apropiati si rudele din tara. Li se rupe de politica, de blogurile romanesti, de publicatiile din tara, de voi toti ceilalti, da. Pot sa-i acuz? Din contra. Ca m-am trezit azi ajungand la aceeasi concluzie: ca tot ce-am incercat sa fac cu-acest blog de doi ani de zile, cu site-urile anterioare romanesti, e o totala pierdere de timp. Ca – indiferent daca la un moment dat mai dai si de cativa oameni inteligenti, capabili, interesanti – soseste inevitabil momentul impactului de mentalitate. Nu le-ntelegi continua paralizie in boceala si imobilitate, nu le-ntelegi totala lipsa de implicare si actiune, nu le-ntelegi trufia fudula cu care iau pasi, de cum le dai de inteles ca fac parte din vina colectiva, ca jaful si batjocura politica din Romania de azi e-n mare parte rodul manifestarilor lor. Toti pretind ca au de invatat atatea, dar cand vine momentul sa-i vezi facand concret ceva …i-ai de unde nu-s!

In ultimii ani traiam in suflet si cu un sentiment ciudat. Asteptam si speram. E poate si motivul pentru care mi-am pierdut atata timp cu blogul acesta. E singurul lucru din viata la care mi-as fi dorit sa ma fi inselat, acum 19 ani, cand am parasit subit Romania. Si ramane singurul lucru din viata care ma doare constant, cand constat ca am facut bine cand am plecat si vad ca tot nu s-a schimbat nimic: aceleasi mentalitati ipocrite sau de jungla ale oamenilor, aceeasi sarabanda tembela a circurilor electorale (cand isi aleg …banditii), aceeasi singuratate acuta pe care o simti (culmea!) tocmai cand esti …printre “ai tai”. Romanie, ma-ntreb daca nu se apropie din nou momentul cand, ca sa te pastrez curata in suflet, sa te iubesc cum stiu doar eu, trebuie sa iau iar distanta …de romani.

“Ministerul Afacerilor Externe organizează 221 de secţii de votare pentru românii din străinătate, fiind distribuite 620.000 de buletine de vot.” [mae.ro]

“Ministerul de Externe a trimis la cele 220 de secţii din străinatate peste 1.200.000 de buletine de vot.” [tvr.ro]

“Aproximativ 2.600 de români din diaspora s-au prezentat la vot până la ora 10.00. [...] cea mai mare prezenta la vot s-a inregistrat la Chisinau si la Roma.” [adevarul.ro]

Peste 2.000 de romani votasera deja numai in …Chisinau. [clip tvr.ro]

“Pana la ora 00.00 a Zilei Nationale (ora Romaniei), la sectiile de vot deschise in strainatate au votat aproximativ 23.400 de cetateni romani.” [hotnews.ro, cu date de la BEC]

UPDATE (1 dec.): Cica cei 24.000 de romani care ar fi votat din strainatate (dintr-un total de poate peste un milion cu drept la vot!) ar reprezenta 0,3-0,4% din votul national, o proportie pe care ziarele se inghesuie s-o numeasca “semnificativa”. Cele mai notabile participari:

• Spania - 6.200 voturi
• Italia (Roma) - 3.800
• America de Nord - 2.500
• Republica Moldova (Chisinau) - 2.300

Nivel circumscriptie

Harta electorala cuprinde toate judetele Romaniei, plus doua circumscriptii speciale: municipiul Bucuresti si Diaspora. Fiecare circumscriptie este divizata in colegii, proportional cu numarul electoratului din acea zona, fiece colegiu dand dreptul la un singur mandat. Un colegiu pentru Senat poate fi divizat intr-unul sau mai multe colegii pentru Camera deputatilor. In cazul Diasporei, avem doua colegii pentru Senat (S1 si S2) si patru colegii pentru Camera deputatilor (D1 si D2 facand parte din S1, D3 si D4 facand parte din S2). Pentru Americi, Australia, Noua Zeelanda etc, avem colegiul S2 pentru Senat si colegiul D3 pentru Camera Deputatilor. Retineti insa ca pentru ansamblul circumscriptiei Diaspora sunt alocate in total doua mandate de senatori si patru mandate de deputati. Iar ce-o sa se voteze prin Europa sau prin Papua Noua Guinee o sa influenteze poate si S2/D3-ul. Si invers.

Ce se intampla in prima faza a votului, la nivel judetean (sau de circumscriptie)? Partidele ai caror candidati obtin din prima un numar minim de voturi egal cu numarul total al votantilor din circumscriptie divizat prin numarul total al mandatelor din acea circumscriptie, obtin automat un mandat. Retineti deci ca (poate doar cu exceptia Independentilor) mandatul e in mod formal atribuit partidului, nu candidatului! Presupunand deci pur ipotetic ca 100,000 de votanti ar merge la urne in toata aceasta circumscriptie desemnata ca Diaspora, partidele cadidatilor ce obtin minimum 100,000/2=50,000 de voturi la Senat si 100,000/4=25,000 de voturi la Camera deputatilor ar obtine direct mandatul. (Observatie: am vaga impresie ca aici e o greseala in documentul APD. N-apare nicaieri nici mentiunea acelui 50%+1, deci numarul minim de voturi n-ar trebui impartit iar la 2?)

Cu toata ambiguitatea inerenta partide-candidati, frumusetea votului uninominal si reflectarea sloganurilor oarecum inselatoare “votati de acum persoana, nu partidul” se opreste insa aici. Ca de la faza urmatoare (cea nationala), candidatul isi vede voturile contopite automat cu cele ale partidului care l-a numit! Nu este o noua etapa de vot, ci de distribuire a rezultatelor.

Cateva alte observatii pana acum:

1. Doar partidele ce obtin minim 5% la nivel national vor fi reprezentate in Parlament. Inteleg astfel ca putin conteaza de exemplu daca Partidul Croatilor din Romania obtine direct mandatul prin vreo circumscriptie in aceasta prima faza, ca daca la nivel national nu trece de 5%, e degeaba?
2. Nu mi-este foarte clar ce se intampla cu Independentii, daca nu castiga din prima (la nivel de circumscriptie). Ce se intampla cu voturile acestora, ca nu au nici un partid in spate?

Nivel national

Sa presupunem acum ca in intreaga circumscriptie desemnata ca Diaspora, un singur Senator si-un singur Deputat (sau mai degraba partidele acestora) si-au obtinut mandatele din prima, prin vot majoritar. Restul de 1 mandat de senator si 3 mandate de deputati se distribuie partidelor cu cea mai mare reprezentativitate la nivel national. Voturile celor nealesi, care nu i-au putut desemna din prima castigatori la faza anterioara, se adauga la suma voturilor partidelor acestora din toata tara!

Primul impact major al acestui mecanism este ca, de exemplu, chiar daca Diaspora va vota intr-o foarte mica proportie cu un partid ca PSD (cum a facut-o traditional in ultimii ani), daca Vasluiul, Mizilul, zeci de judete de prin tara aduc PSD-ului o reprezentativitate mare la nivel national, circumscriptia strainatatii se poate foarte bine trezi automat chiar si cu 2-3 mandate de PSD-isti automat alocate ei la faza nationala, indiferent cat de slab au performat candidatii ei aici!

E drept ca restul mandatelor se vor aloca mai apoi in ordinea numarului de voturi obtinute. Dar ce folos daca, sa zicem (caz iar pur ipotetic), PD-L-ul obtine in ansamblu un vot total majoritar prin Diaspora, insa datorita votului celor din tara isi vede optiunile limitate la vreun singur mandat, ca celelate doua-trei vor fi atribuite prin “reprezentativitate nationala” PSD-ului?

E un scenariu posibil, nu doar teoretic! Si am adus in discutie cazul PSD-ului doar fiindca istoric, datele de la alegerile precedente arata ca Diaspora a votat deseori in proportii mult diferite de cele din restul tarii. Cred de asemenea ca intr-o situatie similara se pot trezi si unele mari orase din Romania: sa-si vada automat atribuite mandate de partide ai caror candidati au performat mai slab in circumscriptiile respective, dar au cules destule voturi la sate.

Concluzii

Indiferent de rezultatele si surprizele inerente pe care intrevad ca le vor aduce aceste alegeri, retineti urmatoarele:

1. Nu stiu daca se poate intr-adevar spune ca votati persoana (si nu partidul) nici macar in cazul in care candidatul se califica din prima, fiindca tot partidul acestuia obtine de fapt in mod formal mandatul. Diferenta neta s-ar putea desigur face doar la Independenti.
2. La nivel national, cand voturile obtinute de un candidat se distribuie partidului care l-a propus, uitati total de “uninominal”, ca persoana iese aproape total din calcul! Conteaza de acum doar reprezentativitatea in numar de voturi a partidului respectiv la nivelul tarii.
3. Indiferent daca in ultima faza se vor atribui mandatele nealocate tot in ordinea numarului de voturi obtinute, vor putea aparea situatii in care nu ai ce mandat sa atribui vreunuia cu destui votanti, datorita reprezentativitatii mai slabe a partidului respectiv la nivel national.

Camera Deputatilor

• Ana Birchall – PSD+PC
• Dancs Annamari – UDMR
• Miliana Stefan – PNG-CD
• Constantin Ciuciu Timoc – Independent
• Stefan Movila – PNL
• Mircea Lubanovici – PD-L

Senat

• Eugen Chivu – PD-L
• Viorel Duca – PSD+PC
• Raymond Luca – PNL
• Bella Karolyi – UDMR
• Petre-Radu Toma – PRM
• Sorin-Ioan Udroiu – PNG-CD
• Laurentiu Olimpiu Fulga – AEPVE

Referinte

Foarte activ in analiza candidatilor si alegerilor de la sfarsitul lui noiembrie, Eduard are mai multe insemnari pe aceasta tema (UPDATE: individul acesta s-a dovedit a fi o curva politica: in timp ce isi presara in voie veninul la adresa unora pe aici, cenzureaza porceste opiniile decente ale altora pe blogul sau):

• Dezbatere Electorala in Seattle cu Ana Birchall, Mircea Lubanovici, Constantin Timoc
• Constantin Timoc – un candidat independent
• 5 intrebari pentru Ana Birchall
• Mircea Lubanovici – PDL?
• Ana Birchall – PSD?
• Candidatii la colegiul D3: un scurt review
• Detalii privind sectiile de votare din America
• Campanie electorala in diaspora

Mircea Dabacan, jurnalist independent, are o analiza interesanta a candidatilor pentru Camera Deputatilor. Ce atrage atentia e sesizarea ca voturile date unora cotati cu sanse reduse (Ana Birchall, Dancs Annamaria, Miliana Stefan) vor fi foarte probabil folosite in alta parte de catre partidele care i-au propus.

Vasile Bouleanu, comentator politic independent, are alt articol interesant, oarecum similar. In care il sustine de asemenea pe Mircea Lubanovici.

Noryshor prezinta listele candidatilor si referinte externe.

Parerea mea de altadata despre Ana Birchall o gasiti aici.

In orice tara a lumii exista un procentaj relativ scazut de oameni cu un nivel relativ mai ridicat de intelegere si asumare a responsabilitatii elective. Indiferent ca se afla in tara sau daca au plecat, oamenii de bun simt vor vota intotdeauna pentru interesul colectiv. Responsabilitatea in fata votului nu tine de locul in care ti-ai ales sa traiesti, pentru totdeauna sau momentan.

Exista de asemenea poate chiar mai multi romani prin tara carora “nu le mai pasa” de campaniile electorale si de eterna rotatie dintre FSN1 si FSN2 la conducere. Si fie se abtin de la vot (ca forma de protest), fie arata aceeasi reactie inversunata fata de circul clasei politice actuale. Daca destui ati spus ca cei din afara pot sa arate chiar mai multa responsabilitate si intelegere a situatiei globale cand vine vremea votului, e poate si pentru ca o foarte mare parte a oamenilor educati, cu studii, au parasit Romania din 90 incoace.

Dreptul la vot este universal si este totusi anti-democratic a pune problema ridicarii acestui drept (din motive stabilite arbitrar, subiectiv si superficial) celor care fizic doar nu mai traiesc in interiorul granitelor. Cei mai multi am plecat clar din motive economice, nu ca “am fi intors spatele”, negandu-ne neamul din care ne tragem. Daca se mai gasesc destui printre noi care privesc cu manie “ghinionul” de-a se fi nascut in acea tara, exista cred inzecit tot atatia care o fac din interiorul tarii.

E grav ca doar prin Romania nu prea s-a inteles nici la ora asta ca diaspora oricarui popor este sau ar trebui sa fie o patura de oameni ce pot sa contribuie enorm in timp la destinele unei tari. Daca prin anii 90, sumele trimise constant pe la rude si prieteni de catre cei din afara au ajutat la trecerea peste o perioada dificila, cu inflatie galopanta, e grav ca nici la ora asta nu se da totusi destul credit la miliardele de dolari bagate anual in Romania de cei de peste hotare. Cu-atat e mai jenant, cu cat suntem poate singura tara care-a ajuns sa-si eticheteze expatriatii prin jignitorul “capsunari”, folosit deseori deopotriva atat pentru sezonierii din Spania, cat pentru toata emigratia sau lucratorii temporari in ansamblu.

Deloc de neglijat, imi amintesc cum votul diasporei in ansamblu a cantarit destul de mult in unele circumstante critice din trecut. Tin minte si-acum cozile care se formasera pe la ambasade la votul pentru Emil Constantinescu. Sau chiar pentru Traian Basescu, atunci cand ramasese in cursa singur contra lui Nastase. Diaspora in mare este traditional de dreapta, iar votul ei nu cred ca ar putea fi calificat vreodata drept iresponsabil. Ba chiar din contra.

“Si acum dilema mea – pe care v-o supun si voua spre reflectie si dezbatere: credeti ca  romanilor plecati de ani multi din tara ar trebui sa li se permita sa mai voteze? Credeti ca e in regula ca unii carora de fapt nu le mai pasa de ce e aici au dreptul sa voteze? Unora carora li se rupe sau pe care , in cel mai fericit caz, “ii doare-n brici”? Cu atat mai mult cu cat este evident ca le lipseste orice urma de responsabilitate ori asumare a votului. Nu credeti ca decizia (votul) ar trebui sa le apartina celor pentru care acest vot chiar conteaza? E doar o intrebare. Si nici nu cred ca ceea ce intreb e nedemocratic. Dimpotriva.”

La scurta vreme apare si un comentariu care ii tine isonul. Redau tot partea lui esentiala, abtinandu-ma deocamdata de la a-mi spune parerea:

“Nici nu pot sa spun de cate ori nu m-am gandit (la toate votarile, de fapt…) de ce naiba trebuie sa-mi hotarasca viitorul mie, traitoare aici, bine inradacinata pe pamantul asta, toti plecatii definitiv din tara, toti stabilitii pe alte meleaguri, care isi aduc aminte ca sunt romani cand se voteaza in tara, cand mananca o sarma si cand aud o “populara”… Ce drept MORAL au toti astia sa voteze pentru mine, din moment ce nu traiesc aici, alaturi de mine… Dar m-am temut, la fel ca si tine, ca as avea porniri “antidemocratice”… Bullshit!”

Sunt curios doar: care e parerea voastra? La prima vedere are sens total ce-apare mai sus (si nu glumesc). Am plecat –> nu ne mai pasa –> de ce mai avem drept de vot? Sa ni se ia cetatenia deci, sa ni se ia dreptul la vot, sa ni se ia dreptul de a ne mai numi romani, nu-i asa?…

Un lucru ma nedumireste in povestea asta, si-anume treaba cu acel moment de critica si culpabilizare. De ce sa-l ia pe el seful la rost? Doar fiindca celalalt (ingratul) era si el roman?

…Am mai cunoscut istorii de-acestea, la care binefacatorii nostri ascund sau “uita” un element poate pentru ei nu foarte semnificativ: prin multe firme din North America se dau recompense intre $1000-$2000 angajatilor ce recomanda personal vreun amic de-al lor, in cazul in care acesta este acceptat pentru o noua pozitie. Multe din joburile noi din companii apar si se umplu doar pe aceasta cale: pe “pile” din interior.

Ma-ntreb si eu acum: care iese mai castigat din toata afacerea si care-ar trebui intr-adevar apreciat? Recomandatul, care poate nici nu stie ca celalalt n-a facut-o el din inima buna? Sau “binefacatorul“, care-ar fi in stare sa recomande pe oricine, cata vreme poate sa puna mana pe bani lejeri?

Observ urmatorul scenariu repetandu-se cu regularitate de ani de zile, parca neschimbat. Desigur, in cazul celor care se incumeta sa parcurga tot “circuitul”… Inlocuiti “Canada” cu SUA, Franta, Italia, Spania sau ce alta tara doriti, ca nu prea conteaza

(1) din Romania: “WOW, mi-a venit viza pentru Canada! Ma duc in tara aceea minunata si-ntorc definitiv spatele la tara asta de kkt numita Romania!”

(2) primul an in Canada: “Ce bine e totul aici! Verdeata, oameni cumsecade, servicii puse la punct… Cum dreaq de mi-am pierdut atatia ani din viata in Romania aia?!”

(3) dupa primul an de Canada: “Cine dreaq m-o fi pus sa vin in Canada asta, tara de kkt?! Nu stateam eu bine in Romania? Unde nu erai privit de sus, mancai ca la mama acasa, n-aveai bani dar te distrai pe rupte?… M-am decis: ma intorc!”

(4) la cateva saptamani de la intoarcerea in Romania: “Bou sunt!! Cine dreaq m-a pus sa ma intorc in Romania, tara asta de kkt?! Plina de manelisti si de tigani, unde isi bat toti joc de tine pe fata! Nu mai bine stateam eu in Canada, unde nu erau toate perfecte, dar gaseai totusi mai mult respect?! …Ce m-as fi dus acum inapoi, dar am ramas si fara bani!”

PS: Ok, ok, exista si exceptii! ) Multe! Nu dati buzna sa-mi scrieti despre ele, ca nu despre asta vorbeam

Un gen de intalnire foarte posibila (stiu sigur ca au existat!) cu un occidental: “Buna ziua, domnule, mi-ati putea spune cum ajung la …?“. “Oh da, luati prima la dreapta, apoi …din ce tara sunteti?“. “Sunt roman“. Tipul se uita confuz la parul meu blond si pielea foarte alba: “Ah, deci sunteti tigan! Credeam ca voi romanii sunt mai inchisi la culoare“. “Nu, domnule, absolut deloc! Romanii si tiganii sunt pana si rase diferite! Si-n general e foarte jignitor pentru un roman sa fie confundat cu un tigan! Pentru stilul lor diferit de viata si imaginea preponderent negativa prin care sunt cunoscuti cei din urma.”

O grava prejudecata prin tarile occidentale ramane aceea ca romanii sunt de fapt la origine tigani. Pana si Tim LaHaye si Jerry B. Jenkins propaga acest degradant tabloid in seria lor de romane de succes Left Behind: cand unul intreaba despre Romania, tara din care provine Nicolae Carpathia – Anticrist-ul cu figura de Robert Redford imaginat de autori – i se raspunde: “Credeam ca romanii sunt mai intunecati la culoare“.

De unde vine insa aceasta jignitoare prejudecata si al cui rol este sa caute sa informeze simplu pe strainii adesea ignoranti ca fac o mare confuzie? Dupa atatia ani de viata in Occident, sentimentul meu este ca unii chiar doresc sa intretina acest mit, fara sa le pese care e de fapt realitatea.

Demografia

Conform recensamantului din 2002, Romania avea o populatie de aproape 20 de milioane de locuitori, dintre care aproape 90% romani-romani. Exista de asemenea cateva milioane de romani ce locuiesc in diferite alte tari din toata lumea. Ungurii (cu 6.6%) alcatuiesc cea mai mare minoritate etnica. Tiganii (sau rromii) ar fi cca 2%-9% din populatie – 400,000 daca ne-am luam dupa recensamantul oficial – dar e posibil ca mai mult de un milion sa locuiasca in Romania. Mai mult, se pare ca nu exista oras romanesc cu peste 20-21% populatie Roma.

Deci ce s-ar putea spune, uitandu-ne la estimarile cele mai impinse spre extrem si totusi realiste, este ca numai unul din zece locuitori ai Romaniei (sau dintre cei ce care-si declara nationalitatea romana) poate fi tigan! Comparati aceste cifre cu Afro-Americanii sau cei de limba spaniola care traiesc in America de Nord: n-am auzit niciodata de confuzii intre americani si mexicani, sau ca americanii ar trebui sa fie “mai inchisi la culoare“, datorita numarului mare al unor anumite minoritati de la ei.

Realitatea este ca Romania e din pacate una din tarile “binecuvantate” (sic!) cu un urias numar de tigani, si nu caut prin asta sa blamez aici intreaga lor rasa. Fiindca de fapt cei de-ai lor, care fura sau sunt cunoscuti prin acte criminale, aduc propriei lor etnii/rase o proasta reputatie. Iar asta e nedrept fata de milioane de alti tigani cinstiti, care duc o viata decenta si ajung cunoscuti pentru contributiile lor laudabile, in special din muzica, arta sau vreo alta profesie.

Numarul mare de tigani ce traiesc in Romania e datorat in parte politicii duse de Ceausescu prin anii 70, cand s-au creat incitative pentru ei – sau mai degraba pentru aurul lor – sa se stabileasca aici, in timp ce alte tari erau fericite sa se descotoroseasca de “migratori”. Multi uita totusi ca peste un milion de tigani traiesc de asemenea in Statele Unite, cca 5 milioane in Turcia, vreo 750,000 in Bulgaria, peste 500,000 in Rusia, 800,000 in Spania, alte cateva milioane in zeci de diferite tari din lumea intreaga.

Tiganii

O regretabila noua confuzie a fost introdusa relativ recent si din similaritatea termenilor roman/Romania si rom/rrom/Roma/Romani. Pe la inceputul anilor 90, minoritatile acestea si-au clamat dreptul de a nu mai fi identificati ca “tigani” – privit ca avand conotatie peiorativa – ci mai degraba ca romi, sau populatie Roma. Romanii si populatiile Roma au insa origini, cultura si stil de viata total diferite.

Imaginati-va consternarea si indignarea romanilor din intreaga lume, cand au fost prezentati nu cu multa vreme in urma, de prestigiosul dictionar enciclopedic francez Roberts, prin imaginea deloc magulitoare din stanga. E ca si cum americanii ca popor ar fi fost prezentati prin fotografii cu vagabonzii sau emigrantii lor cei mai saraci.

Poporul Roma isi are originile intr-o regiune din Pakistan. Limba lor (Romani) e apropiata de forme vechi ale unui dialect vorbit in India, complet diferita de romana. Rom a fost unul din trei triburi care au parasit demult India. Rromii au petrecut ceva timp prin Armenia si Persia, apoi s-au mutat in Imperiul Bizantin, din care s-au dispersat spre Balcani – incluzand teritoriul actual al Romaniei – in secolul al 14-lea.

Tiganii nu au un cuvant pentru posesie sau proprietate privata, fiind deci usor de inteles de ce majoritatea ii privesc ca hoti. Din cauza asta si majoritatea romanilor urasc sa fie asociati in orice fel cu tiganii, ca si din pricina stilului lor de viata nomad (total diferit deci), mentalitatilor si multor deprinderi privite ca negative. De fapt, noua romanilor nu ne place sa fim asociati cu indivizi care fura, indiferent de rasa ori nationalitatea lor. Romanii mai educati recunosc valoarea culturii lor, a contributiilor din muzica, si-a faptului evident ca nu toti tiganii sunt hoti. Exista de fapt si-o criza de identitate in sanul comunitatii tiganesti, destui dintre ei incercand sa duca o viata onorabila si se distanteze de cei ce fura, cersesc sau duc un stil de viata antisocial.

Rasismul si discriminarea pe care multe tari occidentale le-au remarcat adesea la romani, impotriva minoritatii de tigani, vin din actiuni extreme si mentalitati pe care romanii mai educati nu le aproba totusi. Dar genul acesta de acuzatii reflecta totodata si-o forma de ipocrizie din partea acelor tari bogate care – la figurat vorbind – arunca deseurile nucleare in gradina vecinilor si-apoi ii fac pe ei responsabili pentru ele.

Romanii

Numele Romaniei vine de la Roma (din Italia) – Romanus (“Roman“) din latina – fiindca si romanii, si limba lor oficiala isi are origini istorice in Imperiul Roman, care a cucerit si practic asimilat poporul dac, cu doua mii de ani in urma. Limba romana e foarte asemanatoare sintactic francezei, spaniolei, catalanei, italienei si portughezei.

Comparati imaginea de dinainte cu ceea ce veti gasi in mod traditional (fotografia din dreapta) in majoritatea satelor romanesti, cu oameni purtand adesea costume populare. Si, pentru numele lui Dumnezeu, vedem peste tot ALBI, nu indivizi “inchisi la culoare“! Doar niste rasisti stupid de ignorati nu ar putea sesiza diferenta.

Rar veti vedea romani in costume populare pe strazile marilor orase. Imaginea oferita e insa aproape identica celor din orasele vestice europene sau americane: adolescenti purtand imbracaminte moderna si ascultand rapp, rock sau disco. Oarecum abuziva prezentare a stilului de viata romanesc in costume traditionale populare e exagerata, mai mult pentru turisti. Similara cu prezentarea frecventa a americanilor in rol de cowboys, calare pe cai si strigand y-haaaa in stil texan din orice ocazie.

De fapt, destui americani si vest-europeni cunosc foarte bine situatia, fiindca sfarsesc prin a se casatori adesea cu dragute fete tinere romance, pe care le intalnesc prin Internet. Romancele sunt in general recunoscute pentru frumusetea lor, nu mult in urma rusoaicelor sau scandinavelor.

E-adevarat, din cauza problemelor economice si-a decadentei care exista dealtfel in intreaga lume, unele sunt cunoscute si printr-o nu tocmai magulitoare reputatie. Dar faptul in sine, ca cei mai multi straini din tarile bogate gasesc romancele atractive, e incompatibil cu prejudecatile pe care aceleasi tari vestice le raspandesc despre romani, ca ar fi tigani.

Ipocrizia bogatilor

De ce exista deci atata ignoranta si lipsa de intelegere la diferentele noastre majore fata de tigani? Cu toata informatia disponibila despre tara noastra, limba si cultura, sunt oare vest-europenii si americanii atat de ignoranti? Sau e mai degraba vorba despre un gen de atitudine “asa-mi place mie sa cred despre romani“? Oameni buni, stim ca va place mitul lui Dracula – pe care cei mai multi romani il gasesc infantil si stupid – cu hoardele lui de servitori romani-tigani, pe care nici un film scos de Hollywood nu uita sa le arate. Insa destui aveti coleg de birou cate-un profesionist roman ce stie meserie. Se poate sa fi auzit si de Nadia Comaneci sau despre ajutorul enorm al lui Bella Karoly la scoala de gimnastica americana. Se poate sa fi ascultat “Numa-Numa” si sa fi inceput sa indragiti limba romana fie si numai pentru atat.

Dar in timp ce destui romani incearca sa promoveze adevaratele noastre valori, prin eforturi individuale si muncind cu sarg printre ai vostri, trebuie din pacate sa asistam tacuti la atata imagini denigratoare despre noi si tara noastra, aduse de televiziunile din vest, de filmele voastre stupide cu Dracula, de carti, tabloide si chiar proprii vostri lideri…

Suntem portretizati fie ca tigani, fie …discriminandu-i pe tigani. Hotarati-va! CNN arata mai mult orfelinate romanesti si copii drogati pe strazile Bucurestiului. Chiar nu-mi amintesc cand am vazut ultima oara, pe-acelasi canal de televiziune, imagini cu milioanele de vagabonzi de care dai oriunde prin America ori alte tari occidentale. E ca si cum mass-media incearca la greu sa ne dea o imagine fabricata, de proasta reputatie. De ce?

Nu-i mare scofala, veti spune, daca vreun Tim LaHaye sau Jerry B. Jenkins, in propaganda lor crestin-protestanta din Left Behind, s-au luat iar de romani, alegand – fara cea mai mica explicatie – un Nicolae Carpathia (un roman!) ca viitorul Anticrist. Dar cand asemenea autori, ce par foarte educati, ii atribuie un nume care prin simpla sa scriere nu aduce a romanesc, si cand insinueaza in carti vandute in milioane de exemplare prin toata lumea ca “romanii sunt mai degraba inchisi la culoare“, acestea arata nu doar prostie si ignoranta, dar si rasism sau total respect fata de o intreaga natie.

Reactia mea de mai sus va poate parea exagerata, fiind eu insumi roman. Cu toate acestea, am citit cel putin de-un critic american care-a vazut clar pericolul inventarii unui Anticrist dintr-o tara anume: “Odata ce alegi orice natie din lume ca furnizoare a viitorului Anticrist, ajungi sa stigmatizezi acel grup“.

Din prima seara, il vezi pe el nervos, batandu-si copiii in fata alor tai (neobisnuiti cu asemenea excese de violenta). Ea cere alcool (tuica) de la prima ora a diminetii. Le intelegi stresul, ca nu-i usor printre straini, si cu copii. Stii deja ca relatia lor de cuplu a trecut si pe la “counseling“. Cauti sa nu-i judeci si nu te bagi.

El si-a terminat recent studii de post-doctorat si-ti vorbeste oarecum cu importanta, parca ar face-o mai mult pentru el (putin conteaza ca si tu lucrezi la una din companiile cele mai mari din lume, ca ai totusi un bagaj de cunostinte, experienta si ratiune pe care destui altii le apreciaza).

Tatal ei si-a parasit demult familia si, chiar daca s-a stins din viata, ea inca il uraste. Un simplu sfat de a scapa de-aceasta ura e intampinat cu agresivitate: gesticuleaza in fata ta la masa, cu cutitul in mana, de parca te-ai fi dat si tu cu ticalosul…

Si vine-o seara cand gazdele aduc vorba despre niste oarecum marunte neintelegeri (mai mult diferente de idei) din cuplul tau. Deodata oaspetii nostri se pun impreuna, in doi, sa te acuze unilateral, fara multa jena, explicatii sau logica, pe tine. Ii vezi cum creaza instantaneu tensiuni exagerate, cum redezgroapa mortii. Pana ce lipsa de respect atinge un punct limita: cand oaspetele iti raspunde fara vreo remuscare, la un argument de-al tau, ca oricum nu-i pasa de ce spui tu.

Dupa o noapte de intrebari fara raspuns, ii inviti simplu sa isi gaseasca alt loc de stat pentru restul vacantei. Nu doar ca nu-i vezi considerand cea mai mica scuza, dar abia acum ii simti ca de la inceput iti intrasera in casa cu invidii, ganduri negre si ura irationala. Se vor muta la un motel de mana a doua si te vor dusmani pe tot restul vietii ca le-ai stricat vacanta…

Intrebarea e: pana unde poti intinde unor oameni un deget, sa nu-ti ia toata mana?