Ce-as reprosa clar acestor manifestari e pierderea de timp pe care ne-o produc celor ce poposim pe acele insemnari, si care incepem sa le citim fara sa banuim ca sunt interesate sau scoase la comanda. Chiar daca multe din ele sunt nostime, sincere chiar, ori pot sa exprime adevaruri, oricine ar prefera cred sa cunoasca daca vin din pura dorinta a bloggerului de a-si exprima gandurile, sau sunt de fapt asortate si cu ceva interese materiale. In tarile occidentale, orice publicitate trebuie mentionata ca atare. In Romania, adoptarea unor cerinte asemanatoare pentru mediul virtual intarzie sa apara…

Doar pentru a ma delimita clar de bloggerii tentati de piata de advertising, am adoptat de azi un banner, care-mi permite sa-mi informez simplu vizitatorii si sa ma angajez fata de ei ca, atata vreme cat vor gasi acesta sigla de “Ad-Free Blog” (“Blog fara publicitate“) in coltul din dreapta-sus, nu scriu insemnari duplicitare pentru bani si nici nu postez bannere ori linkuri de advertising, din care sa trag direct foloase banesti. E o alegere personala pe care am facut-o cu mai bine de un an in urma, cand am lansat acest blog. Nu caut prin asta sa condamn sau sa acuz in nici un fel bloggerii publicitari (mai ales ca am si eu alte bloguri in care fac acelasi lucru), e doar ca vreau sa garantez vizitatorilor acestui blog ca nu-i voi face sa piarda timpul pe aici cu postari platite sau insemnari la comanda. Pentru mine, e o problema de credibilitate si chezasie ca ce scriu aici e 100% ce gandesc, nealterat de eventuale conflicte de interes.

Daca aveti si altii asemenea bloguri si doriti sa va informati vizitatorii in acelasi mod, cititi mai intai insemnarea mea de Ad-Free Blog. Apoi va incurajez sa va creati pe blogul propriu o insemnare similara, copiind chiar si folosind la voi si imaginea pusa de mine aici. Nu vreau credite sau backlink-uri pentru aceasta initiativa. Daca miscarea va prezenta insa interes, e foarte posibil sa ne gandim chiar la un mic blog separat pentru a cataloga spatiile acestea virtuale …fara publicitate.

Sa luam acum situatii mai cotidiene. Ai langa tine in autobuz …un rom/tigan! Te dai la o parte sau nu? Daca te dai la o parte, esti rasist? Sau faci doar ca in problema cu ghiveciul, gandind ca-i foarte posibil ca romul acela sa fie hotz, murdar, cutitar sau pur si simplu imprevizibil? O fi prejudecata, dar toti am intalnit destule asemenea exemple in trecut. Simplul fapt de a ramane pe loc comporta (mari) riscuri.

Destui nu inteleg de ce mesajele de genul “nu sunt toti asa” n-ajuta la nimic. Who cares? Stim toti ca nu poti nicidecum blama o intreaga rasa pentru pacatele unora. Dar cand lipsa de civism sau faima notorie pentru infractiuni a unei minoritati din cadrul unei rase/etnii/natii devin demne de luat in seama, actionezi preventiv si din instinct in mod auto-protectionist. Arati lipsa de incredere, si cine te poate blama?

La fel se poate intampla cu strainii, daca afla prea multe fapte rele despre romani! Intalnesc o romanca, le-apare in minte cliseul cu “les putes roumaines” si …cine-i poate invinui? Ca au avut fetele noastre singure grija sa ne faca faimosi si pentru asa ceva…

In cadrul aceleiasi interesante discutii ce se desfasoara inca la Gabriela, s-a mai emis ideea ca in special romanii trebuiesc educati, sa nu mai fie rasisti. Nu-s de acord nici eu cu extremismele, dar ce nu intelege Gabriela (si alti cativa idealisti) e ca problema tiganilor, in cele mai multe cazuri, nu vine nicidecum din falsa perceptie, ci din experientele concrete ale fiecaruia. Sau din evenimentele nefaste despre care citim mereu in ziare. Cu propaganda, spalare la creier sau doar bune intentii, n-o sa schimbam imaginea nimanui.

Se-ntampla iar ca si printre romanii cei mai educati gasesti azi “rasisti” notorii, cu discursul contradictoriu “nu-s rasist, dar ma feresc ca naiba de tigani“. Cu cat creste gradul de educatie si civism al unuia, cu-atat creste intoleranta la lipsa de civism. Caci multe din manifestarile ostile la adresa tiganilor nu au nimic de-a face cu rasismul, ci doar cu atitudinea civica. Sunt strigate de protest fata de manifestarile anti-sociale!

Putin ne mai pasa multora daca n-o sa ne cada tuturor ghiveciul in cap. Este de-ajuns sa stim ca probabilitatea e mare, si-ajungem sa ne ferim de toti. E-o simpla manifestare logica, instinctiva, de comportament social. Ar fi bine s-o inteleaga si romii, si sa-si formeze acei lideri capabili si lucizi care sa-i lamureasca si pe-ai lor cum sta problema. Pana nu-i prea tarziu.

Procedeul e simplu si destul de vechi: vrei sa se vorbeasca despre situl tau? Lansezi un zvon cu speculatii grotesti ale valorii sale, iar apoi te faci ca ai lansat de fapt o gluma. Efectul e piramidal, ca toti chibitii (i.e. raspandacii) incep sa laude nemaipomenita tranzactie, te trezesti cu link-uri pe tot Net-ul si dau oamenii buzna ca la urs (“pai bine bre, ce tari e astia!“).

Jenant in toata chestia asta gasesc modul in care zvonacii insisi fac apoi pe naivii, scotand la iveala date pe care destui raspandaci mai saraci la dilibau nu le aveau de fapt. De pilda, faptul ca numele investitorilor ar fi fost cica …Blaise Pascal si Marie Curie. Ori ca blogul respectiv s-ar fi impartit intre vreo sase insi, fiecare luand …50% din el.

Destui au inteles de la inceput ca e o gluma, sau mai degraba un trivial stunt publicitar. Dar printre clientela bloggerilor “de frunte” se numara desigur o cantitate deloc neglijabila de indivizi mai batuti in cap, care gandesc la fel de agramat si laconic precum scriu. Din cei care fac coada la vreun haiparlinc de PageRank 5, poate se-mbogatesc si ei (sic!) si lasa scoala.

Ma uit la doua lucruri:

(1) Cand stii sigur ca ai o asemenea clientela, o regula de aur in business spune ca-i o greseala totusi sa-ncepi sa-ti bati joc de ea, oricate capace de bere ar face asta. Daca pe seama lor castigi de fapt trafic si expunere, nu ii trata de fraieri, chiar daca sunt.

(2) Zvonurile acestea de fapt banale (de publicitate mincinoasa) sunt sigur ca vor mai merge o vreme. Pana se prinde lumea si-i ia apoi de fraieri din start pe cei ce le lanseaza. Un risc exista totusi, acela de a li se intoarce propriile glume si batai de joc, ca un bumerang, direct la figura. Ca stim noi bine cat de usor manipulabil e in general romanul, dar si cand se prinde care erau de fapt matrapazlacurile, ti-o coace la randul lui…

Logica lui Papura Voda, as zice. Am mai scris cu alta ocazie cate miliarde de $$$ sunt anual bagati in tara de aia “uschitzii“, de “ne-patriotzi”. In timp ce patriotii populatori ai Romaniei (exista exceptii, desigur) se mira ce sipca de gard sa mai rupa, ce samantza si flegma sa mai lase pe trotuar, ce foloase sa mai traga de pe urma calitatii lor onorifice de populatori. Stiu ca iar o sa mai supar pe vreunul (ca aici), dar nu ma pot abtine. In rarele ocazii in care m-am mai intors prin Romania, in vizita, in acesti ultimi ani, am avut mai mereu cel putin un nou prilej sa plang de pe urma jafului care se face in tara aceea.

Mai intai s-au devastat padurile, sa se incalzeasca oamenii cu lemnul. Agricultura s-a dus si ea pe apa sambetei, ca au adoptat chimicalele in masa, ca astia de aici, iar rosia nu mai e dulce si cireasa a capatat gust de plastic. Am trecut odata pe la Trei Brazi, pe pajistea aceea de care si-acum mi-aduc cu drag aminte din urma unei excursii din anii de liceu. Ce era acolo acea ultima oara nu mi-a venit sa cred: o mizerie crunta, de parca picase un meteorit! Sticle de plastic peste tot, hartii, totul uscat si dezolant. Nu puteti da vina pe “straini”, ca ei au uschit-o! Voi sunteti insa “patriotii” care va bucurati la o duminica de mici si bere, va imbatati ca porcii si mai lasati un semn ca tara aia e populata in mare de neamuri proaste! Chiar daca o sa-mi sara iar in cap vreun Blegoo (ca cica noi astia plecati nu am avea dreptul de a critica, ci doar pe acela de a ajuta – cu bani desigur!), nu am cuvinte sa imi exprim indignarea.

Cu multi ani in urma, oferisem cuiva apropiat sa il sponsorizez si sa-i platesc tot ce-i trebuie (vize, bilet de avion, stat la noi acasa, cu masa, pana se pune pe picioare) pentru o venire definitiva in Canada. Am petrecut ore in sir la telefon, pe banii mei, rabdand mitocanii si prosteli de genul “Eu nu plec, ca-s patriot“. Avea insa pretentia sa continui sa-i pompez periodic, pe anii ce vin, bani in buzunar. Ca si Blegoo, traia pesemne cu iluzia ca noi pe-aici suntem “la adapost”, ca banul se culege probabil pe aici cu lopata de pe strada, cand te plictisesti de trandaveala…

Si-mi aminteam de singura valiza pe care am avut-o cand am plecat eu in occident, in 90, fara luxul de a avea pe careva sa se ofere sa ma ajute financiar. E de mirare ca nu mai am de mult timp rabdare cu lozincarii, cu patriotarzii si debilii care indruga non-sens-uri?

La cateva zile inainte ma uitam uimit la campania de turnatorie la Google pe care o lansa un auto-pretins “mare blogger” la el. Se practica spam-ul de continut? In draci! Cand insa hotul striga hotii, asistam la una din formele cele mai abjecte de balcanism.

Cum blogosfera e inundata azi de tot felul de tineri ce cauta sa faca un ban de pe urma reclamelor, e greu de spus ce-i intr-adevar continut veritabil si ce nu e. Apar tot mai des editoriale de gen reclama (blogvertoriale sau bloguri-advertorial), in care oamenii povestesc nonsalant cat de buna e masina pe care le-a inchiriat-o pe de-a moaca vreun producator, fara sa mentioneze in vreun loc ca e reclama platita.Atunci cum naiba se gaseste un astfel de individ sa critice pe altii care, in fond si la urma urmei, nu sunt cu mult diferiti de el? “Turnati-i la Google“, indeamna el pe ceilalti. Si, ca intotdeauna, se gasesc destui alti gelosi pe cel care in 10 zile ajunge la 10 mii de unici pe zi.

Turnati, baieti, ca la asta va pricepeti! Doar sunteti romani, ce naiba…

Ma refeream nu demult la aceleasi lucruri, iar astazi se aduc iar date concrete pe aceeasi tema. Emigratia si munca temporara in strainatate au redus si reduc considerabil si constant din deficitul Romaniei. Balanta import-export ramane din pacate negativa doar fiindca Romania nu reuseste sa produca intern mai mult pentru export.

Nu stiu de-o alta natie care sa-si “injure” concetatenii din strainatate de-asa maniera. Exista dealtfel un numar insemnat de emigranti si din tarile dezvoltate, precum Franta, Spania si UK, care trimit in mod similar sume importante rudelor si prietenilor de la ei, dar nimeni nu-i blameaza si nu-i eticheteaza in mod atat de dizgratios, cum se face la noi. Ca cetatean canadian, am lucrat in mai multe randuri in State, cu o viza de NAFTA sau H1-B, dar n-am simtit niciodata la intoarcerea in Canada vreun resentiment din partea oficialilor de aici. Dealtfel, guvernul canadian ajuta chiar cu informatii pe doritorii in cautare de oportunitati in afara. Nu stiu sa existe asa ceva din partea guvernului roman si cata asistenta li se ofera “capsunarilor”, ale caror venituri nu uita insa sa le taxeze la intoarcere.

Revenind la terminologie, sunt poate cca 3 milioane de romani prin diaspora, multi dintre ei emigranti, altii lucratori temporari. Si nu, termenul acesta de “diaspora” nu este pur “evreiesc” (cum mi s-a semnalat odata), ci insemna si “grup etnic aflat in afara granitelor tarii de origine“. Prin anii 90 eram identificati corect prin “diaspora romana” (sau chiar “romanii din strainatate“), nu prin “capsunari”. Exista sute de mii de persoane cu studii superioare, care lucreaza in informatica, inginerie, invatamant sau medicina. Exista lucratori in constructii, marinari, lucratori pe platforme petroliere. Incercarea jalnica de a ne include pe toti sub identitatea culegatorului necalificat de capsuni din Spania reflecta doar rautate si invidie a celui ramas la vatra.Gasesc acelasi gen de reactii prin comentariile articolului recent din Cotidianul. Doar doua de la cei din tara, care afirma in mod aberant ca infuzia de valuta ar fi una din cauzele inflatiei. Cum bine explica cineva, inflatia se datoreaza producerii de moneda fara acoperire. Cand banii castigati din munca cinstita de “capsunari” sunt impozati si cheltuiti pe piata interna, acest lucru nu face decat sa ajute la dezvoltarea economica a acelei tari.

Referirea la cei din afara mai vine adesea frecvent insotita de posesivul “capsunarii nostri“, de parca cei care si-au croit drum in afara ar fi avut cel mai mic suport sau simpatie din partea celor din tara. De parca cei din urma ar avea ceva merite fata de cei dintai, care le-ar fi chipurile datori. Mentalitatea aceasta continua sa fie principala cauza a erodarii relatiilor dintre cei plecati si cei ramasi, si nu-i de mirare ca tot mai multi romani nu mai vor sa auda sau sa aiba de-a face cu semeni de-ai lor.

Ma uitam recent la discutia aprinsa dintre un “canadian” si romani din tara, si nu-mi placeau limbajul, violenta si vorbele aruncate acolo la manie si frustrare, de ambele parti. Gaseam desigur regretabila generalizarea facuta de “canadian” la un moment dat, ca-n Romania “au ramas numai hotii, prostii si impotentii“. Dar dupa cate nerozii au scos mai apoi din ei cei de la “salam si soia”, parca incep sa ma indoiesc ca celor din tara le-a mai ramas si ceva urma de decenta. Prin comentariile articolului din Cotidianul nu am gasit roman ramas la vatra care sa se indigneze la peiorativul “capsunari”.

Voi cei de-acolo, ganditi-va mai bine ce faceti (sau ce nu faceti, lasand cu seninatate ca asemenea insulte sa se propage in voie). Sapati o groapa adanca intre oamenii apartinand unei aceleasi natii. Va lasati macinati de absurde prejudecati, invidii si frustrari (multe neintemeiate). Puteti de asemenea sa etichetati cat vreti, dar nu va mai mirati daca si cei din afara ajung sa se uite la voi cu dispret. Nu suntem “capsunarii” nimanui! Cum bine spunea “canadianul”, “nu va mai imbatati cu apa rece si nu mai tineti coada ridicata pe sus“, ca n-aveti de ce. Sunteti singurii care apareti penibili prin aceasta jalnica atitudine.

Sunt cativa ani buni de cand, prins cu jobul si alte treburi, printr-o tara straina, n-am mai avut timp de forumuri si discutii cu romanii. Interesant e cat te schimba o asemenea experienta, asa cum o constat la mine, in cele ultime cateva luni:

(1) Devii mai al dracu’. Daca la inceput contactul cu altii iti face bine, constati ca oamenii sunt foarte instabili. Cum esti mai “domn”, mai diplomat si intelegator, cauta uneori sa-ti dea la cap sau sa te “puna la punct”, cu adresare pe putin impertinenta si de-un tupeu ordinar. Fiecare judeca pe altul si se plange totodata ca “de ce ne judeca altii?”. Iar daca raspunzi la mitocanie tot prin mitocanie, sau cel putin pe-un ton acid plin de sarcasm, le dai prilej de a-ti sari total in spinare, de parca ei n-ar fi provocat nimic. Realizezi in scurt timp ca exista o larga categorie de romani cu un comportament identic cainilor maidanezi: incearca sa te muste fara motiv. Daca ii lasi, te latra si te musca si mai abitir. Daca le tragi o gheata peste bot, schelalaie si fug sa-si cheme haita (in genere, alti maidanezi). De ce spuneam c-am devenit mai rau? Fiindca am ajuns din nou sa trag cu gheata la unii, cand mi-a devenit clar ca, printre romani, nice people finish last.

(2) Reincepi sa vorbesti urat. E de ajuns sa petreci cativa ani printr-o tara civilizata, departe de romanisme, si te dezobisnuiesti in mod cert de excesul de vulgaritate si exprimare obscena, care a devenit moneda curenta oriunde la romani. Revenirea printre romani, in mediul virtual, te va corupe iar.

Chiar daca ocolesti exprimarea vulgara, citesti prea multe adresari agresive, istorisiri “colorate” sau reactii penibile care, daca n-ar fi insotite de porcarii, s-ar transforma cert in bataie, in cazul in care interlocutorii ar fi fata in fata. Exista de asemenea tendinta ipocrita de a scrie poezii asa-numit erotice sau senzuale. Majoritatea nu sunt decat deghizari penibile ale unora care, cand scriu porcarii si se masturbeaza pe net, au si pretentia de a face cultura, sau de a trece drept specimene “rafinate”.

(3) Iti strici parerea despre romance in general. In dese cazuri am vazut femei pretandu-se la ordinarii care le-ntrec pe-ale barbatiilor. Diabolice, murdare la gura, ranchiunoase si tzatze. Iar faza care mi-a pus capac, pe care nu pot s-o consider altfel decat ca pe o culme a vulgaritatii si obscenului absolut, e sa citesti despre romance exprimandu-se fara vreo jena cu “baga-mi-as p*la“.

(4) Continuam sa “competitionam” ca idiotii intre noi. Prin tot felul de gainarii de duzina, insulte extreme, acte concrete de razbunare, amenintari cu bataia ca argument suprem. In 90% din cazuri, afirmarea unuia nu se face prin calitatea muncii produse, ci prin numarul ridicat al celor culcati la pamant. Sa-ncerci sa faci ceva printre romani, e ca si cum ti-ai pierde timpul cu ridicarea unor pietre de moara, printre niste oameni care arunca in tine cu bolovani, total fara motiv.

(5) Confundam socializarea cu spiritul de gasca. Penibil e sa vezi peste tot grupulete mici, de oameni care afirma cat de mult sufera de singuratate in viata reala. In care orice prostie sau stupizenie scoate unul din el e inaltata neconditionat la rang de adevar absolut de catre restul gastii. Critica nu exista, contrazicerea (chiar pe ton cumsecade, argumentat) e privita ca act criminal, discutia de idei se transforma imediat in discutie cu idioti, fara pic de logica sau bun simt.

(6) Devii nesimtit. La cati incep spontan sa injure, sa ti se adreseze murdar, sa te ameninte, deseori sub acoperirea adminilor unor situri pe care scrie ca “atacul la persoana si limbajul ofensiv nu sunt permise”, ajunge sa nu-ti mai pese deloc de “ce zice lumea”. Cu-atat mai mult ca nu stiu natie in care oamenii de elita, personalitatile culturale ale acelui popor, sa fie injosite de-atatea comentarii murdare care continua sa apara pe sub publicatiile lor online.

(7) Constati ca romanul e prost. Prea multi vorbesc despre desteptaciune, dar dovedesc de fapt doar smechereala si parsiveala (si nu-i acelasi lucru). A fi destept inseamna a vizualiza si imaginea de ansamblu, a consecintelor teribil de nefaste pe care cumulul acesta de prea multe gainarii le aduce. A fi destept inseamna de-a da dovada de mai multa retinere, nu de a-ti proiecta imediat rautatea in obrazul altuia.

(8) Oamenii tot nu stiu sa dialogheze. Nu cunosc diferenta intre a vorbi despre ceva la modul general si a incepe sa analizezi aiurea, negativ, pe un altul. Cu pretentia ca tu ai detine vreun adevar. Prea multi reactioneaza violent din paranoie, xenofobie, teama ca, daca nu procedeaza asa, vor fi atacati de celalalt. Asisti la reactii si atitudini mai degraba animalice, nicidecum civice, de oameni maturi.

Daca tiganii ne-au facut de ras prin toate colturile lumii, daca femeile noastre au devenit un cliseu la francezi (cunoscute stereotipic ca “les putes roumaines“), profesionistii nostri, cu precadere programatorii, sunt printre putinele categorii care pot spune ca ne-au adus o imagine clar pozitiva mai peste tot. Si n-o spun ca eu insumi sunt programator. Sau poate da, o spun TOCMAI ca sunt programator si stiu despre ce vorbesc. N-a fost un loc de munca in care sa ajung, iar daca oamenii avusesera sau aveau si alti programatori romani, originea mea a servit ca o referinta aditionala POZITIVA pentru mine. Si tot ce sper e ca la randul meu sa fi lasat in urma impresii bune despre profesionismul si capacitatile romanilor.

Bizar e ca romanii trec si sunt cu siguranta printre cei mai recunoscuti hackeri (cu sens mai degraba peiorativ, de crackeri) din lume. Si totusi, ca sa se inteleaga ca tendinta spre piratare a software-ului din Romania NU vine din vreo inclinatie naturala a romanului spre hotie, n-am auzit de-un singur caz in care vreun astfel de profesionist, odata ce-a lucrat pentru o firma din vest, cu salariu rezonabil si decent, sa fi aplicat aceleasi practici si acolo. N-am auzit de occidentali plangandu-se c-au angajat romani, ca le-au spart conturile, ca le-au furat software-ul, ca au profitat de pozitia lor.

Deci hai s-avem grija cat de departe mergem cu aberatiile. Revine vad tendinta degradanta a unora, in special dintre cei ramasi in Romania, de a scoate pe gura tot felul de prostii la adresa celor plecati. E fenomenul acesta care ar trebui mai degraba criticat. E capra vecinului, invidia si gelozia unora, ce-si baga de fapt unghia in gat, ca n-au putut si ei sa plece. Ca am cunoscut destule cazuri in care, odata ce-au plecat si ei, tot cei care ii injurau mai ieri pe emigranti s-au apucat sa ii trateze de idioti pe cei ramasi. Mie de specimenele acestea mi-e cu adevarat rusine.

Nu ma refer aici la nimeni anume, nu-i vorba nici de mine in particular si nici de-un altul pe care l-as cunoaste. E insa o realitate a Internetului, la ora actuala, ca balanta dintre informatiile adevarate pe care unul le-ar expune despre sine, si cantitatea de atacuri, calomnii sau deformari de situatii, e foarte derutanta. In rare cazuri te poti baza concret pe exactitatea informatiilor, indiferent de unde vin. Majoritatea cred ca uzam de acel discernamant individual, dar devine tot mai greu de-a separa graul de neghina.

Ma intristeaza insa numarul mare al oamenilor de bun simt pe care-i vad stergandu-si blogurile si retragandu-se brusc de pe net, doar fiindca i-a “lucrat” careva sau i-a umplut de samanta prin alte locuri. Ar trebui sa devenim mai imuni la porcariile altora si sa nu ne afecteze gogoritzele scoase de unul sau altul.

Sa zicem ca-ti pui CV-ul public pe site-uri de cautare de job-uri, pe blogul propriu, pe LinkedIn sau pe Facebook. Informatiile devin publice, iar daca fata de cautatorii de skill-uri sau in socializarea profesionala reprezinta cert un avantaj, se vor gasi tot atatia indivizi care se pot servi de cele prezentate de tine ca sa le interpreteze in mod negativ sau calomnios, sa te denigreze sau sa-si bage unghia in gat la unele aspecte.Participarea ta la discutii de pe bloguri sau forumuri va fi de asemenea indexata de motoarele de cautare. Putin conteaza relevanta comentariilor de acolo, unele pagini vor fi gasite in mod aleator mai populare si vor aparea mai sus in lista de rezultate. Putin conteaza cine ce a zis, oamenii au foarte rar rabdarea sa parcurga complet discutii lungi, fara cap si coada, sa inteleaga de unde au pornit unele divergente sau animozitati (care adesea n-au nimic de-a face cu thread-urile respective).

Pe net exista de asemenea o intensa activitate manipulativa. Pana si personalitatile sunt deseori discutate in cel mai abject mod posibil, doar fiindca se poate. Exista site-uri/bloguri create peste noapte, de cate-un anonim, in scopul vizibil de a denigra pe altii, de a le terfeli numele sau a inabusi ideile propagate, prin calomniere si inventare de conversatii (cand prea adesea cei care comenteaza sunt nick-uri fictive ale unui aceluiasi individ).

Cand devii persoana publica, trebuie sa iti asumi acest risc. Mai ales daca nu doresti sa te auto-cenzurezi si sa renunti la luari de atitudini, din bun simt. Oricine risca, atunci cand isi spune sincer si raspicat parerile, sa se trezeasca etichetat negativ si deplasat prin alte locuri. In ultima instanta, depinde de curajul si toleranta fiecaruia la aberatiile ce se pot ivi despre el. De asemenea, nu trebuie sa-ti pese de orice spune vreun aiurit. Importante sunt doar impresiile pe care si le fac o mana de oameni din jurul tau, caci virtualul misuna de-o groaza de bagatori in seama si poate doar 1-2% de oameni care intr-adevar conteaza si pentru tine.

Pe net trebuie in mod cert sa iti dezvolti indiferenta la tampenii si sa devii chiar oarecum mai “nesimtit”. In sensul de a nu te mai afecta decat ceea ce se spune pe baze reale, ignorand aberatiile, erorile de interpretare, calomniile si “lucraturile”.