In urma cu vreo zece ani, am luat prin NAFTA un contract temporar de 3 luni la o firma din Boston, lasandu-mi familia in Montreal. Miscarea nu s-a dovedit buna, fiindca a trebuit sa platesc impozit dublu, atat la statul american, cat si la cel canadian. Alti cativa ani mai tarziu, am plecat sa lucrez in aceleasi conditii la Microsoft, dar de asta data mi-am luat si familia cu mine. Pe durata celor circa trei ani petrecuti in Redmond/WA, am platit taxe doar statului american, ca acolo ne era rezidenta. La reintoarcerea in Canada n-a trebuit sa dam seama cu ceva de banul castigat in State.

Am cunoscut la Microsoft romani din tara aflati temporar pe-acolo, ce trebuiau sa plateasca impozit dublu, iar cand ratele de taxare din Romania au crescut in timp, devenind chiar aberante, consecinta fireasca a fost ca multi se gandeau sa o rupa cu tara si sa se instaleze in strainatate.

Atrag atentia asupra felului in care poti intinde coarda, fiindca cei din tara au avut dintotdeauna un dar nemaipomenit sa nu recunoasca niciodata ce le aduce benefic emigratia si sa-i jigneasca in masa pe cei plecati, blamandu-i in mod aberant pentru toate relele lumii. Cifrele insa nu mint, iar singurii care au de pierdut de pe urma asta sunt doar chibitii ramasi la vatra si statul roman in ansamblu.

Citesc uneori prin presa cat cauta unii sa prezinte oarecum denigratoriu pe studentul roman plecat in cele din urma la “capsunarit” prin Spania sau Marea Britanie si ma uimeste lipsa de intelegere a unor aspecte elementare. Cata vreme “capsunaritul” acela, pus fata-n fata cu perspectivele pe care le-ai avea in Romania dupa iesirea de pe bancile facultatii, iti permite obtinerea unui castig si nivel de trai mai decent, nu poate fi nicidecum privit ca o munca denigratoare.

Denigrator e faptul ca-n Romania continua sa se incurajeze urmarea studiilor superioare fara cea mai mica asigurare ca fostilor studenti li se ofera proportional si-un numar acceptabil de oferte rezonabile pe piata de munca. Am chiar impresia ca guvernantii stiu de fapt bine ce fac, ca e net mai avantajos pentru Romania ca asemenea tineri sa plece mai degraba temporar in strainatate si sa pompeze anual miliarde de dolari in tara. Citeste mai departe »

Citesc cu stupefactie ca lucratorii temporari din Romania, la munca prin Spania (peiorativ numiti de presa romana si mocofanul ramas la vatra “capsunari“) sunt dusi cu vorba si li se cer in final acte mai scumpe cu circa 3,000 de Euro pentru creditele ipotecare sau de alta natura. Ma intreb daca asta e recunostinta pentru cei care baga oricum anual miliarde de dolari pe de-a moaca in economia tarii. Daca asa sunt oamenii incurajati sa cumpere mai degraba din Romania, decat din strainatate…

Prin Statele Unite sau Canada alearga dupa tine sa iti ofere credite pe nimic, fiindca asta e interesul bancilor, sa faca bani de pe urma dobanzilor. Iar daca bancile romanesti nu isi cunosc inca interesul cu asemenea pretentii, nefacilitand calea celor care ar prefera sa cumpere mai degraba din Romania decat din afara o casa, o masina, cea mai buna alternativa e sa le spuneti la revedere si sa luati de la straini.

Daca voi nu ii vreti, altii ii vor!

Parcurgand articolul lui Radu Tatucu, “Despre capsunari si cum folosesc ei banii castigati in strainatate“, aveam la inceput temerea sa nu fie alta intorsatura jignitoare de condei la adresa lucratorilor temporari din strainatate. Marturisesc ca am ramas surprins de obiectivitatea prezentarii lucrurilor, dar m-am dezamagit cand vad la final consemnarea ca autorul e … “Junior Professional Associate la Banca Mondiala in Washington“. De ce? Fiindca astept de veacuri sa vad si analisti din Romania capabili de-un asemenea studiu logic, curat, detasat, alcatuit in mod profesionist, fara patima, dusmanie si denaturari de situatii. Majoritatea comentariilor din josul paginii lasa gustul amar al neamurilor proaste care, in lipsa de argumente, isi etaleaza in mod penibil cat de putin ii duce capul.

Articolul demonstreaza in mod cat se poate de logic si rational aberatia prejudecatii ca propriile case, masini sau alte bunuri personale ale celui revenit de la munca din strainatate n-ar fi investitii. N-o sa repet aici argumentele autorului, o sa ma limitez doar la observatia ca mocofanul din tara ce contrazice fara argumente valabile acest fapt se-arata simplu ros doar de invidie, cu aerul ca ar avea el dreptul sa judece sau sa decida ce face altul cu banii din munca lui. Citeste mai departe »

E imposibil sa fi uitat sloganul acela dement si aberant, pe care hoarde paranoice si imbecilizate l-au folosit prin 90 drept pretext pentru a da foc sediilor partidelor liberal si taranesc: “Noi nu ne vindem tara!“. La 18 ani ma tarziu, capitolul “Nu ne-am vândut ţara” din noul apel catre lichele al lui Liiceanu trece practic neobservat. Ar trebui sa va ascundeti de rusine, voi cei din tara, care inca mai ganditi in termenii acestia si ponegriti constant diaspora romana reducand-o la gradul de “capsunari“!

Ce observa cat se poate de just Liiceanu? Ca totul n-a fost decat un pretext pentru lichelele autohtone de a-si pastra doar pentru ei “prada“, de-a o devaliza si a si-o insusi mai apoi fara pic de scrupule, pe nimic. Cati din romanii din afara sau dintre straini v-au cumparat deci tara? Ca ramai consternat sa vezi ca-n Romania de azi apar anual mai multi care se imbogatesc porceste decat prin tarile din vest, in timp ce restul populatiei se scalda-n saracie. Si e vorba in imensa majoritate de autohtoni, dintre cei care-au continuat sa manance “salam cu soia” (sic!), care “au suferit” toti anii acestia alaturi de voi, nu dintre cei care-au facut averi (sic!) peste mari si tari, si s-au intors sa va …sclavageasca. Citeste mai departe »