Pic ieri cu totul intamplator pe-un blog pe care nu tin minte sa-l mai fi vizitat. Si nu mica mi-e surpriza cand, la trei articole mai jos, dau cu ochii de-o istorie incrancenata la adresa unor EL si-o EA, doi bloggeri mai tineri din Romania pe care ii citesc deseori, cu drag, de mai bine de un an (dar habar n-aveam ca au fost sau sunt iubiti). Nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea daca istoriile de-acolo or fi sau nu adevarate, dar sentimentul ce m-a cuprins a fost mai degraba de amaraciune, ca blogul a devenit pe undeva unealta de a “da la cap”, iar unii nu mai fac diferenta intre ce-ar fi intr-adevar de interes public si ce nu. As intelege daca cele petrecute l-ar fi afectat direct si personal pe turnator, as intelege sa fi fost vorba de niste persoane sus-puse, de prin sfera politica, lipsite de responsabilitate. Nu-i insa cazul, iar sub acoperirea unui limbaj in aparenta logic si decent, iti sare in ochi mai degraba caracterul minuscul al povestitorului. In opinia caruia ea ar urca in bransa pe seama farmecelor de femeie, iar el pe baza pilelor puse de ea.

Ma-ntreb ce ar simti altii daca vreun tantalau de-acesta ar veni cu asemenea istorisiri la adresa oricaruia dintre noi. In fond, nici unul din noi nu cred ca suntem Alba ca Zapada. Naiba stie cate boacane (minore) oi fi facut si eu in viata. Mai ales ca am trait o buna bucata a ei si pe vremea lui Ceasca, iar faptul in sine ca n-am putrezit prin vreo pivnita de prin Jilava ar ridica desigur intrebari.

Revenind la cei doi, mi-am dat seama cat de usor e sa improsti pe altii cu noroi, mai ales de cand cu libertatea asta a cuvantului, cand orice jeg se-apuca si fluiera la stele, iar alti cascati isi pleaca si ei instinctiv ochii catre cer. In ce ma priveste, am preferat sa ma bazez pe propriul discernamant: cata vreme i-am remarcat de-acum un an tocmai datorita faptului ca mi-au parut oameni inteligenti, care au ceva de spus, m-as abtine sa iau de buna orice turnatorie subita apare deodata prin spatiul virtual al nu stiu cui.

Mai copii, inteleg si eu ca va faceti bloguri de nisa si dati iama prin blogurile personale ale altora sa va lasati vreun link. No problem, am blogurile mele (nu acesta insa) la care urmaresc acelasi lucru. Ce-am invatat insa sunt niste reguli de bun simt:

1. Cand lasi un comentariu la subiectul altuia, cauti totusi sa nu te arati tampit. Adica bagi ceva cat de cat coerent si cu logica. Indiferent daca scrii o linie, de vede si cucul care ti-era de fapt intentia.
2. Iti promovezi magazine virtuale? Pai macar cata nene un subiect pe tema asta! Nu iti lasa amprenta pe unde nu se nimereste. Ai sex shop? Nu murdari cu hyperlinkul tau discutiile decente ale altora. Vezi si tu macar pe unde converseaza lumea mai porcos.
3. Dar cel mai important lucru: linkul ca linkul, dar cand te dai totusi persoana, ai grija sa nu pici de total idiot. Ca daca te dai drept “jante auto“, ca jante auto o sa te trateze si cel pe blogul caruia iti lasi tampeniile:

Vad ca si altii constientizeaza o anumita situatie: daca prin blogareala ajungi inerent sa cunosti si destule alte noi persoane interesante, unele prietenii de-acestea “virtuale” transformandu-se in timp chiar in prietenii reale (cu vizite sau intalniri fata in fata), e tot atat de adevarat ca blogul nu numai ca nu aduce nimic celor care-s deja prieteni in viata de toate zilele, dar ii poate indeparta.

Cati dintre prietenii vostri sau rudele ce nu blogheaza va lasa cate un rand pe blog? Majoritatea privesc blogul si blogosfera ca pe un moft insipid, ca pe un mediu in care te imparti tuturor si nu mai dialoghezi personal doar cu ei, facandu-i poate sa se simta ca sunt buricii pamantului.

De multe luni de zile am dat adresa blogului si la destui amici sau rude. In foarte rare cazuri a catadicsit vreunul sa treaca pe aici, sa se prinda in vreo discutie, sa-mi lase o vorba. Mai toti prefera telefonul, email-ul sau messenger-ul. Iar cand ma-ntreaba ce mai fac si ii trimit la insemnarile personale de pe blog, se fac ca ploua. Pai bine bre, daca va doare atata in vezica de soarta mea, ce dreaq ma faceti sa-mi pierd atata timp cu fiecare-n parte? Cand scriu o data pentru toti de ce nu-i bine?…

Temporar sau permanent (inca nu stiu), am scos pe moment plugin-ul de DoFollow, cel care permitea linkurilor puse de comentatori sa apara fara atributul rel=”nofollow”.

Motive? Puzderia de comentarii in aparenta decente cu care ma trezesc, iar cand ma uit la link, vad trimiteri spre situri porno, de Hi5, catre toate idioteniile. Putin imi pasa din ce cauta pustanii bloggerii nostri sa faca un ban, dar sa nu-mi calce in batatura cu trimiteri spre porcariile lor. Pacat ca din cauza unor imbecili dintr-astia ajungem sa aplicam masuri ca cea de fata tuturor…

Iata mai jos doar un singur exemplu (ca mai am cateva zeci asemanatoare), de la postarea anterioara:

Acum vreo zece zile, consternat de lipsa aproape totala in online a unor documente care sa explice corect si lucid capcanele uninominalului, am cautat sa le prezint eu. Stiu ca n-am inventat apa calda, dar am vazut clar pe destui luand abia atunci cunostinta de situatie, din ce am scris. De 4-5 zile insa, tot dau peste nu stiu cate articole cat se poate de similare, in care comentatori politici “mai de vaza” sau jurnalisti care-au dormit la lucru pana acum au dintr-o data aceleasi revelatii: cu redistribuirea ciudata a votului, cu scenariile penibile ale castigatorilor de pe locurile 2 sau chiar 3, cu faptul esential ca deja toti vorbesc despre procentele obtinute de partide, uitandu-se total ca uninominalul acesta dorea sa scoata in evidenta persoana, nu clica din spate.

Am petrecut destul timp prin blogosfera asta, sa-mi dau lejer seama cand unii “se inspira” de la altii, apoi isi dau linkuri doar intre ei. Din atatia si-atatia la care vad acum analize cat se poate de similare (si care stiu bine, dupa IP si alte indicii, ca au trecut pe aici acum cateva zile), unul singur n-a mentionat macar in treacat de peregrinarile lui. Bloggeri cacanari… Si-mi spun ce stiu de mult: ca indiferent de micimea si lipsa de caracter a gushterilor din clasa politica, nici “criticii” nu-s mai prejos. Aveti oglinda perfecta a caracterelor voastre frustrate, sa nu va mai plangeti…