Nu cred ca mentalitatea reala a romanilor e doar acea mentalitate de tembeli si ipocriti; durerea este ca tocmai acestia ajung ca paduchele in frunte. Oamenii inteligenti si cu bun simt se refugiaza de multe ori in spate, in cele mai izolate cotloane.

As fi vrut sa-ti las un comentariu la articulul cu comments-off, dar… asta e… In fond decizia iti apartine.
Da, esti cu mult mai bun decat noi… De fapt nu decat noi toti ci decat acea parte din noi care iese ca paduchele in frunte, decat acea parte care se prostitueaza din toate punctele de vedere, care se ambitioneaza sa se comporte si sa se exprime mai rau ca in mahala. Si e pacat ca aceia care totusi ar merita sa fie in fata cei ca tine sau aproape ca tine nu reusesc sa isi faca auzita vocea si, poate de aceea, nici nu se mai straduiesc sa se faca auziti.
Stiu ca pare o sinucidere curata aceasta resemnare inutila si inexplicabila. Dar este o resemnare determinata de senzatia inutilitatii bataliei pentru mai bine. Sa ma insel oare??

Cristina, n-ai inteles nimic . Nu-i vorba de batutul cu pumnu-n piept, si nici de vaicareala sau victimizare, ca orice om ce trece granita ajunge imediat la a pune mana si a face. Asta nu stiti voi si n-o s-o faceti nici in urmatorii 20 de ani. Sunteti paralizati efectiv in fatalism. Numai prin pragmatism si decizii sanatoase atat eu, cat si alte 2-3 milioane de romani ce am plecat in ultimii 20 de ani, ne-am capatat increderea si siguranta in sine. N-avem nevoie de validarea altora, cu-atat mai putin a celor ramasi in tara. De-asta am inchis si comentariile, ca sunt satul la a da replici unora care se iau acum cu mainile de par (iarasi, si iarasi, si iarasi) ca i-au inundat alde Vanghelie, Becali, Vadimi etc etc etc. Cand vad atat de clar si simplu ce-ar fi de facut (si recunosti si tu, ca mi-ai comentat zilele astea aproape orice text).

Ai scris la prima replica “Oamenii inteligenti si cu bun simt se refugiaza de multe ori in spate, in cele mai izolate cotloane”. E fals. De mi-ai citit articolul de fata, ar trebui sa vezi ca oamenii inteligenti (si hai sa-i luam doar pe cei plecati) v-au intors in timp frumos spatele. NU AU NEVOIE DE VOI, asta-i realitatea. De cate ori n-ai auzit replica “nu fug de Romania, ci de romani”? Sau “Romania e-o tara minunata, pacat ca-i populata”. Stiiiu, ni se scoala parul cat gardul la indivizi de-astia “nepatrioti”, nu? Dar chiar ti se pare normal sa vezi doar mana aceea de bloguri de prin diaspora?

Si sa-ti mai spun ceva despre “refugiatii” astia de prin cotloane: din sutele de articole pe care spuneam ca le-am scris acum cativa ani pentru Romania’s Best, imensa majoritate erau despre romani afirmati recent peste hotare. Despre care voi cei din tara HABAR N-AVETI. E plin de profesori universitari prin cele mai renumite institutii de invatamant din lume, profesionisti distinsi in diferite domenii, afaceristi de succes ce nu si-au facut averile din specula sau escrocherii. O sa te vaiti ca nu stii de ei. Dar ce astepti? Eu cum crezi ca i-am gasit? Ai auzit de Google? Pare insa intotdeauna mai usor sa ne umplem blogul de prostii cu filme de pe youtube sau …Mickey Mouse (no offense, please), decat sa ne descoperim potentiali inlocuitori pentru alde Vanghelie, nu?

PS: Eu stiu ca esti amabila si receptiva la ce scriu, de multa vreme. Chiar daca lasi cate un rand acolo (cum am vazut ca faci pe multe bloguri), am apreciat si …cam atat. N-o spun sa te jignesc, ci ca sa intelegi ca nu de confirmari de forma aveti voi, cei din tara, nevoie. Cata vreme pierdeti total din vedere tocmai indemnurile concrete la “iata ce trebuie facut”, micile atentii de bagare in seama ajung sa aiba efect exact contrar.

“Oamenii inteligenti si cu bun simt se refugiaza de multe ori in spate, in cele mai izolate cotloane”. Din pacate, cam asta este ideea la noi. E un soi de lasitate, de abandon, un soi de pasi facuti inapoi… nu stiu. N-am spus ca este o regula ce trebuie urmata, spun ca asa se intampla de multe ori la noi. Probabil ca ne este frica de ceva, poate ca ne este frica de faptul ca, odata ce pornim o lupta, vom lupta singuri, fara nimeni care sa ne sustina, un soi de lupta titanica cu niste mori de vant care ne rad dispretuitor in fata.
Sunt si cei care se angajeaza la lupta, dar putini; din pacate, aici in tara e greu sa lupti daca simti ca esti singur. Urmaream in urma cu cativa ani un reportaj la televizor. Era vorba de tinerii plecati la studii in strainatate, ramasi unii pentru a-si incepe cariera. Unii incercau sa se intoarca in tara pentru a-si continua munca. Replica unei tinere mi-a lasat un gust amar: era o tanara cu studii economice din cate imi aduc aminte, care impreuna cu alti cativa (3-4) tinuse in mana toate afacerile unui colos, contabiiceste vorbind. Intoarsa in tara nu si-a putut gasi un loc de munca, nu timp de o luna sau doua ci vreme de vreun an si ceva; la orice usa batea, i se raspundea ca este supracalificata pentru orice post pe care l-ar fi solicitat in tara. Ca atare, era oricand dispusa sa se reintoarca in strainatate, o strainatate care i-a acordat incredere in fortele proprii, spre deosebire de tara sa natala care ii inchisese practic orice portita de a lucra conform pregatirii.
Nu ma intelege gresit. Nu este vina doar a romanului de rand, ci este mai ales vina unui sistem social bolnav si greoi, vina unor autoritati cu mentalitate greoaie si greu de schimbat. Ar trebui sa ne schimbam cu totii, masiv, in gandire daca vrem sa o ducem mai bine.
Si inca ceva , Cristi. Sunt medic si ma gandeam la meseria noastra ingrata. Ca medic, aici, ai cel putin doua solutii la indemana: fie pleci afara, oriunde, in cautarea unui post unde sa muncesti si sa castigi decent, ori sa ramai aici si sa muncesti ceva mai mult pe un venit mai mult decat modest, oricand riscand sa fii luat pe targa si dus la spital, victima unui infarct sau a unui accident vascular cerebral, produs din cauza epuizarii, daca vrei sa te implici total in munca pe care o desfasori. Ar mai fi si alte solutii, presupun, dar… greu de realizat de unul singur.

Cristina, cunosc perfect situatia, ca mi-am trait juma din viata acolo. Reprosul meu colectiv (ca nu m-am luat de nimeni la persoana) e ca romanul din tara continua sa dea exclusiv vina pe sistem si sa-si alunge oamenii ce-au capatat clar si alta viziune, perspectiva a vietii si dinamica. Da-ti seama pentru tine insati, ce-i mai bine? Sa te-nconjori de-acelasi gen de persoane care se lamenteaza la fel, ca “nu se poate face nimic”? Sau de persoane mai optimiste, pragmatice, dinamice, care afirma clar ca solutii exista? Din pacate, mai toti ati ramas in mod mazochist la prima optiune.

Stiu ca esti medic (ai toata stima mea) si sunt convins ca dupa numai un an-doi prin afara ai gandi ca mine. Ti-ar fi insa la inceput greu, foarte greu, dar tocmai asta e cheia care iti da putere pe viitor. Crede-ma ca acum 19 ani eram pe aeroportul din Zurich cu numai doua valize in mana, bani din care n-as fi putut sa traiesc nici doua luni, fara job si fara cea mai mica idee daca nu ma expulzau aia imediat. Nu mi s-a intins nici un covor rosu, iar aia era toata “averea” mea. In momentul acela ajungi insa sa te scuturi zdravan de toata mentalitatea de a astepta de la altii ceva si treci la a infaptui lucruri. Nu vin imediat, dar continui, uneori de-a lungul a ani si ani de zile. Si simti cum, treptat, capeti constiinta de sine ca numai trecand la fapte poti schimba ceva.

Cunosti poate bancul acela cu cei ce se chinuie sa iasa din cazanele iadului. La alte natii, daca scoate unul capul, se mai gasesc zece sa-l sprijine si sa-l ajute sa iasa. Ca-n felul asta stiu c-or sa fie ajutati sa iasa si ei. La romani, se mai gasesc zece sa-l traga de picioare inapoi. Ei bine, sentimentul asta l-am avut eu acum doua zile (iar ). Ca n-am vazut nimic pragmatic, constructiv, realist, folositor, la ce se-ntampla azi prin tara sau atitudinea celor din jur. Parca ai plonjat in “tara minunilor” si cauti repede usa de iesire. Or sa se supere oamenii? Desigur . Realitatea e insa ca eu imi pierdeam efectiv timpul pe aici, cand aveam lucruri mai bune de facut. M-am straduit vreme indelungata sa imbarc si pe altii in diverse modalitati de actiune – in interesul lor! – insa totul ramane constant la nivelul de retorica. Ori acest gen de retorica si blamarea constanta a altora pt viata pe care o traiti acolo sunt lucrurile care va tin constant pe loc. Si stii ca nu spun lucruri noi, le stie toata lumea…

Partial ai dreptate… partial nu… Si asta pentru ca reprosul tau este (cum bine ai spus) colectiv… Ori reprosul ar trebui, dupa parerea mea, sa fie nuantat, daca nu pentru fiecare persoana in parte, macar pe grupuri.
Ai avut vointa si sansa, de care ai profitat din plin (in sensul bun al cuvantului) sa pleci din tara. Acolo ai fost practic condamnat sa actionezi pentru a supravietui. Si calitatea asta nu ti-o contesta nimeni. Dar trebuie sa tinem cont de faptul ca nu toti reusesc sa plece afara. Si asta din diferite motive: fie comoditate, fie diverse probleme ce ii tin pe moment in tara. Ar fi prea mult de discutat pe aceasta tema pentru a fi cuprins intr-un articol, darmite intr-un comentariu. Si nu poti judeca pe cineva pentru ce a facut sau n-a facut pana nu esti pus in situatia lui; si nu stiu, zau, cum am reactiona, fiecare dintre noi, daca am fi pusi in situatia pe care o criticam atata.
Nu ma lamentez deloc spunand ca nu se poate face nimic. Dimpotriva, sunt convinsa ca se poate face… si inca mult. Dar asta depinde nu numai de mine sau de tine ci de toti laolalta.
Crede-ma ca in tara asta sunt cel putin unii care spun lucrurilor pe nume… Si sunt destul de multi… Si se fac auziti… Numai ca sunt cu greu intelesi de catre cei care au putere mai mare de decizie, putere mai mare de a schimba ceva.
Repet. Solutii exista… Si pot fi aplicate, mai devreme sau mai tarziu. Numai ca sunt prea multi dintre noi de tipul “stupid people” care nu vor sa gandeasca constructiv. Nu e vorba doar de micile scapari (oameni suntem cu totii) ci de mentalitatea paguboasa si de proasta informare de care ne facem vinovati multi dintre noi.
Si ca o sugestie, ca tot spuneai de blogurile de atitudine: incearca sa intri pe blogurile ziaristilor de profesie de pe aici, fie a celor din presa scrisa sau din audiovizual. Poate ca dracul nu e chiar atat de negru.

ok, eu caut sa ma retrag din conversatie, ca zau m-am reapucat de lucru la proiect . Mi-a facut placere discutia, dar intelege totusi ca nu am nici cel mai mic interes personal sa-mi mai pierd acum timpul si pe blogurile la nu stiu ce ziaristi. Intrati voi (ca de viata voastra e vorba, nu de-a mea aici) si poate-n cativa ani reusiti sa alegeti in posturile acelea de decizie si oameni mai diferiti. Ca e jenant, zau, sa vezi ce se-ntampla azi (“betivul” sau “prostanacul”?). Si pe tare-tare multi va vad la fel de deprimati de situatie.

Numai bine,
Cristi

Nici mie nu-mi fac placere discutiile sterile. Si in ceea ce priveste “betivul” si “prostanacul”… fie vorba intre noi… pana acum nu m-am dus sa votez (si probabil ca nu ma voi duce), neavand practic pentru cine sa optez. Poate peste cativa ani voi avea de unde sa aleg. Pana atunci…
As prefera sa mai vorbim, dar nu prin comentarii pe aici. Prefer mess-ul (il gasesti la datele de contact din profilul meu de pe blog). Si prefer sa cred ca vom mai vorbi, petru ca imi face placere sa schimb cu tine (si cu altii) cateva cuvinte.

Numai bine,
a ta NEdeprimata de situatie (fir-ar sa fie de treaba…),
Cristina

nu prea mai stau pe mess, dar am adresa de email la “Despre”, cand e nevoie de privat.

PS: La ora asta vad ca tot diaspora o sa incline clar balanta (vai, ce magulit ma simt cand vad cum isi amintesc romanii din tara de noi doar cand le tremura chilotii)… Cu siguranta au iesit mai multi la vot in turul II (si o sa iasa Base), dar procentajul a continuat sa scada dramatic in ultimii ani. La fel ca prezenta pe web, cum aratam mai sus. Tendinta e clara: “cate-un pic-pic-pic / pana n-o mai ramanea nimic”. Si va descurcati de-atunci singuri…

Si eu am adresa de e-mail in profilul de pe blog, la date de contact.
Scorul a fost strans, iar prezenta la vot destul de mica (inca…!, desi au iesit ceva mai multi la vot anul acesta). Dezamagire? Poate. Probabil suntem satui de politica asta demagogica, probabil avem senzatia ca nu avem pe cine alege. Iar tara pare a fi impartita in doua parti sensibil egale inca de anul trecut. Poate de aceea balanta va fi inclinata de o anumita parte tocmai de diaspora.
Si apropo de prezenta la vot: nu stiu de ce am senzatia ca cei mai “constiinciosi” votanti sunt… pensionarii (varstnicii) si cei din mediul rural. Si nu stiu de ce am senzatia ca nu tocmai acestia sunt cei mai corect informati.