Suntem cu siguranta unul dintre popoarele cele mai spurcate la gura si cu tendinte violente din te miri ce. La ultima vizita in tara (acum peste zece ani) am asistat in cateva zile la nu stiu cate scene barbare: unul care se da jos din masina si-i trage un pumn zdravan celui din fata lui, betivani la Costinesti care se dau jos din masina cu sete de cafteala, indivizi pe strada care injura si gesticuleaza gata sa se ia singuri la palme… Un fost amic ce nu plecase din tara imi spunea tot cam pe-atunci: Cristi, noi am fost mici copii pe langa generatiile astea actuale; ca am prin cartier niste pustani de 10-11 ani ce vin la mine cu un tupeu fantastic “hei nene, da-ne niste bani, ca altfel iti spargem cauciucurile la masina”. Intre timp, si pustii aia au crescut, ca i-am vazut pe bloguri. Iar ei se sperie la randul lor de generatiile urmatoare…

De cand cu filmul lui Basescu, stau si ma crucesc. Ca pic pe blogurile unora pe care-i stiu din trecut cat de ai dracu’, de murdari la gura si de violenti prin natura sunt, care acum fac insa pe mieii lui Dzeu: ei n-au lovit in viata lor pe cineva, nu-si vor agresa vreodata copiii pe care nu-i au, si per global se oripileaza cumplit la imaginea apocaliptica a unui individ care impinge/loveste/dracu’ stie ce face de fapt, pe unul care clar a facut ceva nu tocmai ireprosabil, ca altfel nu si-ar beli mai apoi fasolele pan’ la urechi.

Si, ca sa nu se creada ca-i iau apararea lui Base, la fel ma uitam cati ani de zile i s-a reprosat lui Iliescu acel “bai, animalule”. Nu ca-i aprob pe oamenii astia, dar am un nivel mai realist de intelegere. In sensul ca, de-as fi fost in locul lor, ar fi fost si pentru mine o limita la toate. Am vazut imagini cu modul in care a fost primit mai demult Iliescu la Montreal si nu e vorba daca o merita sau nu, ci daca omul era intr-adevar in situatia de a putea pastra calmul si surasul lui legendar pe buze. Cat de robot trebuie sa fii, doar ca se uita toti necioplitii la tine si iti dicteaza reguli aiurea, gen “presedintele tre sa fie Iisus intruchipat”?

Nu-mi place bataia, nu mi-a placut niciodata, dar exista in viata oricui momente cand iti mai iesi din fire. Totul revine la a te controla suficient in acele clipe, la a nu transforma asta in obicei, la a considera toate alternativele anterior. Cu multi ani in urma, m-am suparat chiar voit pe fata mea, acum de 18 ani, ca tot venea cu rezultate slabe de la scoala. Nu mi-am iesit exagerat din fire, dar o palma tot i-am tras. Credeti ca-mi poarta azi pica pe chestia aia? Nu, fiindca si-a dat si ea seama ca aproape imediat i s-a vazut ameliorarea neta a rezultatelor. Iar in anii din urma, cate palmutze nu i-a tras si ea sorei ei mai mici…

Puritanismul asta de rahat pe care-l vad in mod ipocrit manifestat de romani vine tot din vest. Ca suntem un popor bataus, asta e clar. Dar las’ ca nici cei de la apus nu sunt icoane. De-a lungul vremii, ce-au invatat ei mai bine este cum sa-si ascunda momentele penibile. Una nu scuza insa pe alta, si-n mod cert trebuie sa devenim mai temperati. Dar hai sa nici nu profitam de fiece ocazie, sa ne batem cu pumnii-n piept pe bloguri cat de mielusei suntem. Cand stim ca nu-i asa.

• Opt ore de blogging
• Epoca viralelor?
• WordPress-ul si puterea pe mana idiotului
• Wikipedia, DexOnline si proiectele colaborative
• Vorbeste, ca-ti dau premii!