Maritisul din interes si electoratul roman |
|
Scris pe 30 Noiembrie 2009 de Cristi
Comenteaza »
E plin in jurul meu de cupluri cu aceasi problema: el aduce de ani de zile substantial mai mult, iar ea il inglodeste in “datoriile casei” si-ajunge sa-l deprime si sa-l culce la pamant. E plina lumea azi de romance materialiste, care umbla dupa o partida buna. Maritisul din dragoste devine lucru rar, iar la cei care s-au luat din amor, dispare dupa numai cateva luni dupa pusul pirostriilor. Si vad limpede ca-n acele rare casnicii care mai merg, fiecare si-a inteles si asumat rolul, simbiotic. Adica fiecare se concentreaza pe partea la care e mai bun, la care da rezultate, si il sustine pe partener la aportul lui. Chiar in casatorii bazate pe interes, femeia cu adevarat desteapta nu-i cea care ii goleste constant sotului toate buzunarele, ci cea care-ntelege ca e in interesul cuplului sa ii mai lase ceva, sa poata reinvesti. E cea care-si mai pune si-o parte din pofte in cui si nu-si priveaza partenerul de sex, nu il insulta si nu-i ofera lungi perioade de discordie continua, doar fiindca nu i s-a dat ei satisfactie. Cunosc un cuplu la care asta-i atmosfera de ani de zile. Iar cand il aud pe el povestindu-mi de situatie, il simt tot mai deprimat si mai neputincios in a aduce continuu malaiul pe care-l aducea pana mai ieri. Pierd amandoi din situatia asta, insa doar el isi da seama ca-i anormal ce se intampla. Legatura cu electoratul roman? Pai casniciile acestea de mai sus sunt precum concubinajul dintre clasa politica si alegatorii din Romania, menite azi din start esecului, fiindca si electoratul face precum femeia proasta: politicieni mai de valoare ati avut, dar le-ati dat imediat la cap, la prima abatere. Si rar, extrem de rar, am mai citit si despre lucrurile bune pe care le-au facut acei cativa. Ce faceti voi? Nu stiti decat sa-i criticati, sa le analizati sau chiar sa le inventati bubele. Spuneam ca n-am vazut vreodata sa-i sustineti (si retineti, ma refer doar la cei cativa care au mai facut una-alta, nu la hoti si banditi!). Exact ca femeia proasta, nu invatati sa creati un concubinaj bazat si pe constructivism sau pozitivism. Exact ca femeia proasta – pentru care tot ce face sau ar trebui sa faca sotul se numeste “datorie”, iar tot ce face ea se numeste “realizari” si “vise” – ati ramas la stadiul in care priviti politicianul ca pe bunul vostru comun. Nota: Sa nu-mi aud vorbe, exista desigur in fauna mondiala nu doar “femeia proasta”, ci si “barbatul mitocan” sau “barbatul curvar” sau ce mai doriti voi. Sa nu deviem spre sexism, ca am facut aici o paralela si altul era contextul. Etichete: Femei, Politice, Reflectii Articole similare |
3 comentarii
|
Scris pe 30 Noiembrie 2009 la ora 4:47 |
Maritis prost… inteleg. Dar sa nu fie si contra naturii. |
|
Scris pe 30 Noiembrie 2009 la ora 9:25 |
Problema e ca cei nepatati sunt mangaiati pe par cu glod de ceilalti, vrand-nevarand se asociaza si se baga in troaca comuna. Imaginea e ca o zeama trista, nu mai stii care e bobul de fasole si care e carnea din ceaun. |
|
Scris pe 1 Decembrie 2009 la ora 6:28 |
Ba eu as indrazni o paralela in sens invers. Clasa politica a ajuns femeia proasta. De furat se fura peste tot in lume; de fapt oricine cauta sa-si faca parte, iar sistemul local determina in general cam cat i se poate sau nu permite. Si uite asa, ala mai destept mai si lasa, voit sau nu, ceva pentru electoratul lui, mai o strada, mai o scoala, mai ceva. Si uite asa, toata lumea fericita. Oricum, astea-s discutii sterile, pentru ca la romani furtul e ultima cauza a mizeriei generale, asa cum bine ai subliniat intr-un articol anterior. Totul incepe si se termina cu calitatea populatiei. Si asta e fara speranta. |

