Gramatica: “o sa” sau “or sa”? |
|
Scris pe 23 Noiembrie 2009 de Cristi
Comenteaza »
Ca tot imi sare-n ochi o scapare pe care-o vad de ani de zile in special la generatiile noastre de blogheri intre 15-30 de ani, hai s-o lamurim. Sunt plecat din Romania de-aproape 20 de ani, romana mi-a devenit chiar pe undeva “a doua limba”, dar ce am invatat altadata in “generala” tot cred ca n-am uitat. Da, s-au mai “revizuit” atatea intre timp, am trecut treptat si eu la scrierea cu “sunt” sau i din a, la alte prostioare mai noi (ca “niciun”, “nicio” scrise-ntr-un cuvant) caut sa ma adaptez, dar sunt unele chestii care tot ma consterneaza si n-am gasit pe nicaieri daca sunt eu dus cu pluta sau nu. Pe scurt, de ce vad pe atatia (si unii din ei sunt, culmea, mari pedagogi in a preda romana la altii!) scriind/spunand “toate astea o sa fie judecate mai tarziu”?! Cand formularea pe care-o stiu corecta din copilarie este forma de viitor popular “ea/el o sa fie”, “ei/ele or sa fie”. E “or“, mai frator, nu “o“, cand o folosesti la plural! Ca altfel nu esti deloc departe de ala care spune “este” in loc de “sunt”! PS: Ca tot am dat-o in gramaticale, faceti naibii diferenta si intre “o data” si “odata“. A doua forma e sinonima lui “candva“. Prima e cand te referi la numarul de intamplari: “ai facut-o o data, de doua ori …”. PPS: Exista cred si greseli “permisibile”, pe care le facem destui, constienti insa. Ca exemplu, eu prefer adesea “din noi” fata de “dintre noi“, fiindca e mai scurt (in genul asta a evoluat engleza britanica spre americanism) si intelege de fapt oricine ce-am vrut sa spun, fara sa ma ia pentru asta drept agramat. Etichete: limba romana Articole similare |
7 comentarii
|
Scris pe 25 Noiembrie 2009 la ora 17:09 |
Draga Cristi, atingi un subiect dureros pentru unii dintre noi, putini, ce-i drept. Traiesc in Romania si suport cu greu modul in care se exprima si scrie marea majoritate a populatiei autohtone. Prevedeam fenomenul acum ceva ani, imaginandu-mi ca in urma migrarii a multora dintre cei care stiu sa tina un pix in mana, vom ramane cu o gramada de analfabeti si lenesi in tara. Iata ca fenomenul s-a intamplat iar astazi starea asta generala a cuprins si mijloacele de comunicare in masa cum ar fi ziarele sau televiziunile. Daca m-as apuca sa insir aici doar cateva dintre cele mai impamantenite dintre greseli, probabil ca mi-as deschide blog in blog. Am sa-ti spun doar ca am povestit unora dintre cunostintele mele ca am descoperit din intamplare blogul tau si ca mi-ai confirmat teoria de mai sus, referitor la unde a sfarsit Romania pe care odata si eu o iubeam: a emigrat. |
|
Scris pe 25 Noiembrie 2009 la ora 19:34 |
@Alsy – mersi… Dupa cum vezi, esti singurul (singura?) care comenteaza aici, chit ca ulterior am mai atins chestia asta cu doi (fosti?) amici, ce s-au facut ca ploua. Lume bizara, stii cum e… |
|
Scris pe 26 Noiembrie 2009 la ora 1:35 |
Da, sunt cam singura si aici. Cel putin cu Antena 3 (de la care aveam si am pretentii) am combatut vreo 10 luni; tot degeaba. Si cel mai tare ma irita ideea ca ala/aia care le comitea, era/este mandru/mandra el/ea si tot neamul lui/ei ca lucreaza la Antena! |
|
Scris pe 5 Februarie 2010 la ora 13:26 |
E trist. E infricosator. In ce fel de lume vor trai copiii nostri? Nu stiu sa formuleze corect o fraza care are mai mult decat subiect si predicat. Nu stiu sa povesteasca ceva, nu stiu sa exprime ceea ce gandesc. Daca faci greseala sa incerci sa citesti ce si cum scriu pe mess, ai impresia ca au inventat o noua limba. Si mai au si tupeul sa-ti reproseze, cu un zambet condescendent, ca esti inapoiat, ca asa se va scrie in viitor, ca nu te duce mintea sa intelegi ce vor sa spuna. Sunt profesoara de limbi straine, dar nu-i pot intelege pe cei care spun un cuvant in romana, doua in engleza. E mai “cool” asa? Am incercat sa-mi cresc copiii asa cum am crescut si eu si tin foarte mult sa vorbeasca si sa scrie corect. Cateodata insa ma intreb daca fac bine ceea ce fac. Ei traiesc in alta lume, cu alte prioritati si alte valori si uneori mi-e teama ca le fac mai mult rau. Oare cum e mai bine? |
|
Scris pe 17 Martie 2010 la ora 5:39 |
Am nimerit aici cautand “o sa fie” si “or sa fie”. Nu eram sigur cum este corect. Si m-am informat. Se stie ca omul este de la Mama Natura lenes. Din cauza asta exista atatia “analfabeti”. Delasatorii si “oamenii de afaceri” nu vor investii timp nici odata in ceva ce nu aduce bani. Banii sant cu mult mai importanti decat “ca ma iubeste femeile” ! Sant in Germania de 25 de ani si am invatat germana corect, cu gramatica cu tot, priindu-mi stapanirea gramaticii romane. Daca am scris cu greseli, cer scuze: folosesc romana din cand in cand. |
|
Scris pe 15 Mai 2010 la ora 15:47 |
Citeam “Elevul Dima dintr-a şaptea”, cartea lui Mihail Drumeş. Mă desfătam cu scrierea corectă, îngrijită. Ador scrierea corectă. Mă rog, nu e nimeni perfect şi mai facem greşeli, nu? Dar am văzut în cartea lui Drumeş: “Părinţii tăi ce-o să creadă despre mine?” Nu: “[...] ce-or să creadă[...]?” Şi am căutat pe Net explicaţii gramaticale corecte. Spre uimirea mea am descoperit că la viitorul popular (care, cum opina cineva, este mai mult colocvială, nu “populară”), CORECT este să folosim forma invariabilă “o”. De ce simţim atunci nevoia să spunem “or” în loc de “o”. Pentru că, zic eu, după ce am citit explicaţia unei persoane pe Softpedia care s-a semnat Pamfil Năstase, “toate verbele din limba română (absolut toate, inclusiv cele mai neregulate) prezintă o omonimie între formele de conjunctiv la persoana a III-a singular și plural. Prin urmare, nu e vorba DE PLURAL, căci nu zicem “noi OM să mergem” sau “voi OŢI să mergeţi”, DAR la persoana a III a, folosim OR la plural persoana a III a viitor popular din pricina omonimiei de la conjunctiv. Dialectologic vorbind, ştim şi că în Banat/ şi Crişana se spune el/ei o/or făcut. Din acelaşi motiv. Viitor I (popular) Cine doreşte mai mult, iată linkul “threadului” din care m-am inspirat şi am citat: |
|
Scris pe 29 Mai 2010 la ora 12:54 |
[...] o dă cel mai bine domnul profesor, mai jos. Mulţumesc Sandu Barbu pentru că mi-a atras atenţia. Vă salut,domnule profesor. Eu tot nu am înţeles care e treaba [...] |

