Destui sunt cei care ma indeamna sa scriu o carte cu aventurile vietii mele. Stiu ca am trait numai in anii 90 cat nu traiesc altii in intreaga lor viata. Pornind de la plecarea in Elvetia, in iarna lui 1990, si culminand cu cei 3 ani petrecuti la Microsoft, in grupul Windows, vizavi de cladirea lui Bill Gates. Zau ca as avea ce povesti, chiar daca n-am talentul la scris al vreunui Marin Preda.

Sa fie oare intamplator ca majoritatea celor incluse in patent pending-ul meu din 1999, cand am incercat sa pornesc cam de unul singur o companie in plina criza a dot-com-urilor, le regasesc zece ani mai tarziu in cel putin doua produse majore ale lui Microsoft? N-am inventat desigur roata, dar mi-este greu sa uit cate bete in roate am luat de la diversi actori ai vietii mele, cand vad azi clar ca eram pe drumul cel bun.

Pana si pe blogul acesta, care a devenit in timp un fel de jurnal public personal, trebuie sa-mi pun constant pumnul in gura, sa nu cumva sa dau de gol mizeriile unora sau altora. Ce-i mai penibil e ca-i mai mereu vorba de “apropiati”, de “prieteni”, de rude, de “familie”. Deja le sta multora in gat faptul ca tin acest blog, ca am scris despre “bovarismul” toantelor romance, despre parteneriatele pe care am cautat sa le creez cu unii, despre timpul meu “pierdut” pe blogging, despre vreun fost “amic” care “se caca” pe sutele de dolari cu care l-am ajutat sa supravietuiasca in Romania pe la inceputul anilor 90, vreo schita impersonala in care se recunosc singuri unii cat de murdari sunt…

Mi-am pus si-mi pun deseori intrebarea: la ce dracu’ sa mai tii un blog zice-se “personal”, daca de dragul “diplomatiei” trebuie sa te auto-cenzurezi constant? Daca nu poti de fapt sa scrii direct despre subiectele cele mai sensibile ce te preocupa? Ca vei rani pe unul sau altul, ca va gasi vreun ipocrit un fel de “spalat rufele in public”, ca trebuie constant sa protejezi pramatiile din jurul tau si pe cei care iti fac morala ca le terfelesti “imaginea”? Ce “imagine”, cand oamenii astia ar merita sa-i dai cu capul de masa pentru mitocaniile pe care le fac?

Cat despre voi, cei ce cititi …nu fiti ipocriti. Lasati pretentia judecarii altora si aveti tupeul sa priviti critic in sufletele proprii: cate jegosenii n-ati facut si nu faceti la randul vostru? Cati va ascundeti in spatele motivului “las’ ca si altii fac la fel“? Asta-i dealtfel motivul pentru care ezit: ca as scrie despre tocalosenii unei mase majoritare de ticalosi. Ba chiar risc sa-i fac pe unii celebri, ca marsavia e azi la rang de mare cinste. La vremuri de decadenta, atitudine decandenta, la ce te-astepti?

PS: fara comentarii, ca n-am chef sa dau peste aberatii ieftine… Da, mi-am spus doar pasul. Si nu, n-am nimic recent de-un extraordinar aparte, ce m-a facut “sa izbucnesc”. Le tineam doar de multa vreme in mine si mi-am zis sa le spun.

• Zodia Leilor
• Update
• Time Consuming
• Test de personalitate
• Schimbari la blog