Multi dintre cei care-au facut ceva in high-tech au reusit punandu-se in doi. Ii mentionez rapid pe Bill Gates si Paul Allen cu Microsoft (Ballmer era la inceput mai mult bagator in seama), Steve Jobs si Steve Wozniak (sa nu-mi spuneti cine-i asta!) cu Apple, Jerry Yang si David Filo cu Yahoo, Larry Page si Sergey Brin cu Google… Nu-ncep sa discut pe larg nici binefacerile unor asemenea tandemuri si nici nu ma compar, in cele ce urmeaza, cu ei. Realitatea e insa ca destui cautam in viata sa pornim vreun business pe baze asemanatoare, completandu-ne si motivandu-ne reciproc. Mai ales in primii ani, cand start-up-ul cere munca, frustrare si solitudine, un tandem poate ajuta. La fel cum poate distruge ce-ncerci sa faci. Cum mi s-a intamplat in viata.

Sa uit “tandem”-urile de care nu doresc sa-mi amintesc si sa ma refer doar la cele bune. Pentru a doua oara in viata (la prima n-a iesit nimic, doar ca eram pe branse net diferite), am gasit acum ceva vreme prin blogul acesta un tanar din Romania, cu care m-am asociat la un moment dat 50-50 pe un proiect. Eu preponderent pe partea tehnica si de monetizare, el pe cea grafica. Spre deosebire de altii cu care-am incercat altadata parteneriate asemanatoare, amicul meu de acum avea (si are) nu doar un incontestabil talent artistic, dar si destul din “ciufutzenia” si cinismul prin care eu insumi privesc viata. Suntem cred amandoi oameni carora ne cam stau in gat compromisurile, nu acceptam perfidia, ne e sila de “combinele” altora, de prostie, de incompetenta si blah-blah-blah…

Gaseam ca ne completam reciproc. O vreme am lucrat fiecare pe felia lui, tinandu-ne la curent pe privat cu mersul lucrurilor. Pe partea mea, ajung la un moment dat la niste dificultati de ordin tehnic la implementare. In sensul ca modulul pe care il implementam se compila intr-un fisier prea mare, care ne-ar fi mancat tot bandwidth-ul la publicarea pe web (problema nu era strict a mea, ci a tehnologiei alese). Mai erau si altele, dar viata m-a obligat prin toamna sa aman lucrul la proiectul nostru comun si sa mai iau temporar un contract aducator de bani, la o firma locala. Intre timp amicul face progrese la alt proiect de-al sau, in parteneriat cu altii din Romania. Ma tine la curent, imi place ce vad, dar imi impartaseste si problemele pe care le are cu “echipa”. Departe de-a face pe desteptul (ca am eu insumi periodic parte de erorile mele), nu am ce face si-mi exprim, ca raspuns, si niste opinii personale. Pe care le-a cam luat deplasat in nume de rau.

Vine vremea sa discutam iar de proiectul nostru. Surpriza mare, imi pomeneste de includerea potentiala a altuia in tandemul nostru. A unui tip pe partea tehnica (deci pe felia mea), pe care insa eu unul nu-l cunosc si n-am nimic contra lui, decat faptul ca nu i-am vazut clar necesitatea. Plus ca amicul insista tot mai mult pe folosirea plugin-ului nostru intr-o directie, eu in alta. Pe scurt, am petrecut ore pe email si pe Skype doar pe aceste divergente. Dupa care inevitabilul s-a petrecut: m-am simtit deodata nemotivat si foarte inconfortabil cu parteneriatul nostru initial de 50-50. I-am propus o alternativa (ce am impresia ca nu prea i-a placut): decat sa continuam pe 50-50, sa dezvoltam mai degraba de acum, cand si daca avem timp, fiecare partea noastra. Si-apoi sa propunem fiecare celuilalt o participare (mai redusa, desigur) in proiect. Cu alte cuvinte, sa devenim fiecare independenti pe felia noastra, ca sa avem mai mult control pe ce face fiecare si sa nu depindem neaparat unul de celalalt. In capul meu n-a fost desigur vreo abandonare sau renuntare la parteneriat. Dar cand observi ca lucrurile incep sa tergiverseze, cand vezi ca si el astepta dupa mine sa fac modulul, iar eu sunt prins cu altele (sau am ajuns sa acord mai multa prioritate altora, datorita situatiei), te gandesti la alternative.

N-as vrea ca cele scrise aici, in public, sa fie interpretate ca ceva negativ. Nu am de gand sa intru in amanunte, si rog si pe amic (care stiu ca-mi citeste blogul) sa nu se dea de gol. E doar ca pur si simplu prin email-urile noastre private ne pierdem mult prea mult in amanunte si nu mai reusim sa vedem esentialul. Am expus aici doar miezul alternativei propuse, pe care n-am gandit-o nicidecum ca pe-o scindare (ca mult m-ar bucura sa facem nu doar unul, dar si mai multe proiecte comune). Am avut si continui sa am toata stima fata de celalalt. N-am indoieli asupra calitatilor sau competentelor sale ca om. E doar ca, privind la propriile sale meandre, e ca si cum ma uit inapoi la experiente (nu toate pozitive) pe care le-am avut eu insumi acum vreo zece ani. E parte din procesul invatarii cu viata, la care nimeni nu-i “genial” (ca toti avem nevoie de experienta si situatii concrete). Singura chestie e ca prea multe lucruri sunt pentru mine un deja-vu, si nu am cum altfel sa-i explic celuilalt ca nu-s dispus sa retraiesc aceleasi episoade doar pentru ca si altul sa-si faca experienta de viata. E oare gresit cum gandesc?

• Zodia Leilor
• Portalul blogosferei de calitate (brainstorming)
• Opt ore de blogging
• O tara fara diaspora
• O constatare trista…