Sa nu va-nchipuiti ca doar pe la romani apar greseli de-acelea inadmisibile de exprimare, si ma refer cu precadere la jurnalisti, la cei care iau totusi un ban pe modul prin care ne transmit informatiile. Si chiar daca or fi chiulit prin scoala la orele de romana, ar trebui sa-si treaca mai intai publicatiile printr-un corector online, daca nu au posibilitatea sa plateasca pentru serviciile unuia cu mai multa carte.

Una din greselile cele mai frecvente la englezi (cum e la noi “este” in loc de “sunt”) e forma de exprimare cu “its”, care se scrie “it’s” in doua alte situatii:

1. It’s your choice (e alegerea ta) – e vorba aici de “it is” (este).
2. It’s been a long time since (a trecut multa vreme de cand) – e vorba aici de “it has” (past perfect tense).
3. Bucharest and its buildings (Bucurestiul si cladirile lui) – “its” se scrie ca atare, intr-un cuvant, numai in aceasta forma a dativului.

Cand dai deci pe cel mai important site de stiri sportive din Canada (TSN.ca) peste o monstruozitate ca “its not raising“, in titlu si headlines, te-ntrebi pe unde pana corbului si-or fi facut jurnalistii aceia scoala:

…De ce fac caz de asta? Fiindca orice proaspat imigrant in Canada cunoaste mizeriile pe care i le fac localnicii in primii ani si povestea cu “problemele de comunicare“, pe care-o scot abuziv si dupa ureche pe la review-uri sau cand li se nazare. Indiferent daca aterizezi la quebecosii francofoni sau in restul Canadei anglofone, au unii niste pretentii de la tine cu stapanirea limbii, de nu s-a pomenit. Si ma refer cu precadere la imigrantii care au (si vor avea) “probleme” mai mult la accent (nu la gramatica). La joburile in care nu ai efectiv atata nevoie de-un excelent nivel de comunicatie, ca oricum au ei grija sa te izoleze in vreun cubicle si sa “comunici” doar in limbajul Java sau C++. La chestia cu paiul si barna, pe care o voi descrie in cele ce urmeaza.

Lucram cu ani in urma ca systems architect la o firma francofona din Montreal. Tin minte ca la un moment dat le-am cerut sa foloseasca mai mult email-ul, ca exista o aproape totala lipsa de comunicare. Am regretat cererea mea mai apoi, ca nu erau unii in stare sa scrie nici doua randuri in franceza (limba lor materna si-adesea singura pe care o cunosteau) fara sa faca la greseli gramaticale cu carul. Si-aveam acolo oameni cu facultate, nu lucratori la strung…

Dupa ce m-am mutat in Vancouver, l-am dat odata ca referinta pe supervizorul meu anterior de la acea firma, un quebecos cam taranoi de felul lui, dar plin de fumuri, ce se mandrea tare ca-i bilingv. Am ramas masca dupa ce recrutorul meu anglofon ma suna la telefon sa-mi sugereze sa nu-l mai dau ca referinta pe tipul acela, ca nu intelege nimeni ce spune…

Cam asta e realitatea pe-aici: pretentii exagerate din partea localnicilor, sa le stapanim la perfectie limba (indiferent ca-i vorba de engleza sau franceza), cand ei o maltrateaza ca dracu. Si nici pe cea materna (adesea singura pe care o cunosc) n-o stapanesc cum trebuie. Majoritatea imigrantilor sunt nu bilingvi, ci trilingvi, iar daca mai exista desigur cazuri in care dai de oameni total pe dinafara, la cei mai multi e mai degraba vorba de accent. Multi vorbim o limba la servici si alta acasa. Copiii nostri comuta in mod frecvent de la o limba vorbita la alta, dar macar ei sper ca nu vor mai avea de patimit de pe urma acestor abuzuri.

——————————

UPDATE: Titlul a fost corectat pe site cateva ore mai tarziu!

• Mesajul reclamei
• Marketing anacronic
• De ce sunt canadienii nefericiti
• Zodia Leilor
• Zau, n-as vrea s-ajung celebru