Am vorbit azi pe messenger cu un amic de-al meu, fix de acelasi lucru. A zis ca el nu prea ma citeste pentru ca nu e prezent factorul “mister”

Ultima postare de la Megapega: In God we trust

Ai dreptate. Eu una sunt foarte selectiva cu cei carora le spun de blogul meu., tocmai pentru ca si eu cred ca as pati ca tine. Asa ca mai bine tac.

Eu sunt la inceput cu blogareala, dar mi se pare de inteles. Pun link-ul catre post la status-ul de mess si doar cativa din amicii mei citesc. Din care, imi mai spune cate unul ca i-a placut ce am scris. Dar sunt oameni cu alte interese, chiar daca suntem prieteni, alte lucruri ne leaga. Doar intre bloggeri exista solidaritatea asta, ne citim, ne comentam, chiar daca nu ne cunoastem. Plus, rudele mai in varsta nu sunt obisnuite nici macar cu forum-urile, chiar daca folosesc calculatorul si internetul.

Ultima postare de la vecinadeblog: Să simţi pulsul străzii sau să nu simţi pulsul străzii, asta e întrebarea

ai dreptate! si eu le povestesc celor din jur despre blog. le e lene sa citeasca, iar daca citesc nu prea lasa comentarii. toata lumea asteapta mailuri personalizate, dar nu exista timp pentru asa ceva! nu inteleg de ce atita suparare, ca scriu mailuri de grup in care povestesc aventurile mele sau ca postez pe blog! ar trebui sa fie multumiti ca primesc vesti de la mine, ca afla lucruri noi, ca pot cunoaste oameni noi… e trist, dar familia nu-mi scrie pe blog.

Ultima postare de la Aida B: In curind, lapte si miere la robinet

same here! )

m-a surprins la inceput, pentru ca tocmai pentru prietenii mei incepusem sa fac blogul – daca se poate numi blog ). a fost si un moment in care m-am gandit sa-l sterg, tocmai pentru ca cei carora le era dedicat nu vroiau sa-l citeasca ) … pana la urma m-am gandit ca poate va mai fi cineva in lumea asta care va rezona la aceleasi lucruri la care rezonez si eu, asa ca am continuat. acum imi pare foarte bine ca nu am renuntat. am cunoscut prin intermediul lui si nu numai o gramada de oameni frumosi, dar mai mult, m-am descoperit si mai mult pe mine: ce-mi place sau nu-mi place, ce caut, ce-mi doresc, etc…

- pe de o parte ii inteleg. unora nu le place sa-si ‘piarda vremea pe net’, sau sa scrie pe messenger, la fel cum mie nu-mi place sa vb la telefon. altii cine stie ce nu mai suporta… fiecare cu obiceiurile si preferintele lui.
cred ca prin fiecare mod de comunicare se pierde un anumit fel de informatie. poate daca le-am imbina pe toate cu cineva ne-am apropia de comunicarea ‘perfecta’ – o fi existand asa ceva?

Ultima postare de la noryshor: Literacy Foundation: Peter Pan

E o boala generala. In lumea presei, foarte multi jurnalisti citesc bloguri, dar putini o recunosc. Habar n-am de ce. Dar nu-i bai! Uite, eu te-am descoperit dupa ce ai postat niste comentarii la mine pe blog si te-am si bagat in blogrollul meu, caci mi-a placut ce am gasit aici.

Ultima postare de la simona_ionescu: Gazele? O glumita balcanica!

Simona, ai dreptate. De ce? Pentru că se simt amenințați. Și tocmai de aia, vor să stea la curent cu asta, să verifice „pulsul” competiției. Recunosc, am avut tendința de a face la fel. Însă, mi-a trecut rapid, a fost o temere nefondată (cel puțin din unghiul din care privesc/scriu eu). Acum folosesc asta pentru a recruta talente…

@Mega – si la tine gasisem parca zilele trecute ceva pe tema asta. Cand am vazut si pe la alti 2-3, mi-am zis ca merita abordat subiectul. “Mister”? Ei, ash…

@Gabriela – si eu eram selectiv pana nu demult. Apoi, cand ma tot intrebau la telefon sau prin email sa le descriu cum a fost in vacanta sau ce mai fac, mi-am zis ca are sens sa-i trimit la ce scrisesem deja public despre asta. S-au desumflat unii de parca-i pusesem sa citeasca ziarul

@Vecina – cei de pe mess sunt parca mai comunicativi. Dificili sunt cei care scriu 2-3 pagini de email si se asteapta poate sa le raspunzi la fel. Sau (mai grav) cei care scriu numai 2-3 randuri, dar iti cer sa le scrii romane cand raspunzi

@Aida – “e trist, dar familia nu-mi scrie pe blog”. E trist, dar si la mine-i la fel… Poate e totusi preferabil, ca cine stie in ce discutii aiurea se poate intra. Am patit-o demult, pe-un alt sit de-al meu, cu un var. S-a luat aiurea de unul pe care-l simpatizam, a trebuit sa-l cenzurez si de atunci nu ne mai vorbim. Cand ma gandesc insa …paguba-n ciuperci.

@Noryshor – exact, nici mie nu-mi place sa stau cu orele la telefon (sau pe email, sau pe mess), prefer blogul (cand nu-s chestii pur personale). M-ai dus cu gandul si alta chestie, din ce ai scris. Poate o abordez si separat, dar merita spusa: pariez ca aveti si voi prieteni/rude care doar citesc, si care devin gelosi/invidiosi pe noile voastre prietenii din blogosfera. ) E deci si chestie de posesivitate, zic eu…

@Simona – cu presa cred ca-i alta poveste, pe undeva as numi-o “competitie” . Multumesc de compliment si link, te-am adaugat acum si eu la blogroll.

@CO2 – …gand la gand deci, ca si eu spuneam anterior de competitie

Punct ochit, punct lovit. Uite, eu nici macar nu le-am spus apropiatilor de blog. Nu am vazut niciodata rostul unei citiri din “obligatie”. Mai trantesc in cand in cand adresa prin yahoo messenger (la fel cum spunea cineva inainte). Si apoi mai am surprize de genul: “da’ de ce n-ai mai scris de mult” sau “mi-a placut ce ziceai atunci” de la oameni care nu m-as fi asteptat sa-mi citeasca blogul, apoi sa fie chiar fideli, dar tacuti.

Ultima postare de la machiavellian: Pensionarul taximetrist, sau la ce duce o decizie pripita

mneh. eu n’am pornit de la premiza ca tin la curent lumea cu ce mai fac. la mine e “venting out steam”, iar aia apropiatii stiu oricum pe cine mi’e ciuda. la inceput am suferit un pic pe tema ca “nu citeste pretinii blogul”, ca si eu ii trimiteam intr’acolo cand incepeau cu “ce mai faci”. dar, believe it or not, sunt cativa care n’au organ pentru bloguri. cum zice si noryshor: n’au rabdare, nu le place, nu citesc din invidie sau dintr’o superioritate prost asumata… to each his own, ma doare’n basca daca am pe stats 3 cititori zilnic sau 200. la sfarsitul zilei, ce conteaza e sa ma simt mai bine ca am pus niste ganduri in scris.
on a funnier note, sa recunoastem: e si putina vanitate in noi, din moment ce scriem public, in loc sa mazgalim un jurnal pe hartie, care zace apoi in sertar (insert ecologist joke here).

Ultima postare de la andix: razie!

@Mache – dap, ii spuneam si lui Aida mai sus ca si eu sunt totusi derutat: nu stiu daca as vrea intr-adevar ca familia/prietenii mai vechi sa-mi participe activ la blog. Tare mi-e ca as regreta-o mai apoi. Ca apar tot felul de reactii bizare, cum zici

@Andix – “cum zice si noryshor: n’au rabdare, nu le place, nu citesc din invidie sau dintr’o superioritate prost asumata” Hmm, pana mai ieri mi-era sa nu cumva sa am eu ceva prejudecati cu astea. Acum, cand le citesc si de la voi, ma conving tot mai mult ca poate aveam/avem dreptate.

Nu stiu daca scriem public din vanitate, cat mai mult din dezinvoltura. Cata vreme sunt cat se poate de constient ca nu scriu “opere alese” pe-aici, pt mine unul e doar o alta forma de comunicare. Dintr-o suta cati pica pe vreun text, ai sanse mai mari sa dai chiar si peste 2-3 carora le place cum gandesti si ca ai afinitati comune.

Cite capete atitea pareri…:) una peste alta blogul e o revolutie in comunicare. Am fost si eu sceptic la inceput, exista si multa maculatura in materie de blog, dar pina la urma i-am recunoscut valoarea. E momentan una dintre formele de comunicare destul de directe care poate aduce in contact oameni care altfel nu s-ar fi intilnit niciodata. Consider ca e timp cistigat… as vrea sa pot citi si din mers dar inca nu am asa tehnologie la purtator. Singura enervare e data de momentele in care raspunsul pe care il trimit e finalizat printr-o eroare… atunci ma simt ca in fata unui perete alb si ff inalt.

Lumea e reticenta si nici macar ei nu stiu de ce, dar probabil o sa le treaca.

Ultima postare de la Sandossu: eAfiliati.ro – primul forum romanesc de affiliate marketing