De ce sunt canadienii nefericiti |
|
Scris pe 29 Ianuarie 2009 de Cristi
Comenteaza »
Spuneam acum o vreme ca ma trezesc deseori cu radioul. Iar tipii au si-un mic concurs, cu-o intrebare mai mult sau mai putin filozofica (primul care ghiceste raspunsul capata bilete la spectacole). Acum 2-3 zile am auzit alta interesanta: care e cauza cea mai frecventa care-i impiedica pe canadieni sa fie fericiti?. Iar raspunsul ar trebui sa ne puna pe toti pe ganduri: fiindca fug prea mult de toate momentele neplacute, de nefericire, si-ajung sa nu mai traiasca intens nici clipele ce-ar trebui sa le prilejuiasca bucuria. Cu alte cuvinte, traiesti cu atat mai intens momentele de fericire (acelea cate or fi) doar cand ai gustat si din pocalul mai putin ademenitor al nefericirii. Si totul are mult sens, trimitandu-ne cu gandul la contraste: cum sa stii sa pretuiesti binele, daca n-ai vazut ce-i raul? Cum sa apreciezi lumina, daca nu stii ce-i intunericul? Si chiar iubesti mai mult, mai pur si mai curat, cand dai peste atata alta mizerie, ura si ipocrizie prin jur. Revenind la canadieni (iar americanii nu-s mult diferiti), se simte intr-adevar (mai ales la anglofoni) o anumita distantare rapida de tot ce poate insemna moment neplacut. Nu vor sa simta durerea, creandu-si iluzia ca fugind de rau nu vor fi nefericiti. Dar se creaza in timp o falsitate, o artificialitate a reactiilor, o maniera conventionala de dialogare (politically correctness). Noi, latinii, percepem clar raceala anglo-saxona, germana sau scandinava. Ei bine, avem de-acum si dovada ca, indiferent cat ne-am smulge noi firele de par din cap la necaz, macar gustam din viata mai din plin. Indiferent ca-i de bine sau de rau Etichete: Canada, Filozofice, Reflectii Articole similare |
5 comentarii
vecinadeblog spune:Scris pe 30 Ianuarie 2009 la ora 16:43 |
Si eu cred ca e mai bine sa ai o viata in rollercoaster decat monotona. Asta e si motivul pentru care oamenilor le e teama de dragoste, pentru ca presupune anumite riscuri. Ultima postare de la vecinadeblog: Reclame inteligente |
noryshor spune:Scris pe 30 Ianuarie 2009 la ora 23:02 |
Am observat si eu felul lor rational de a intampina problemele, raceala de care ziceai. E super ok, cand e sa colaborezi cu ei in lucruri ce tin de servici, organizare (nu se pierd asa de mult ca noi in barfe, conflicte de doi bani, emotii ca latinii ideal e pentru mine sa lucrez cu ei si sa ma distrez cu romanii – ceea ce am si ales de fapt sa fac am cunoscut oameni plini de viata si de prin alte parti: latini din america de sud, turci, arabi, rusi, armeni, etc… mai putin chinezii – Ultima postare de la noryshor: Diogenes |
– n-am reusit sa rezonez cu nici unul pana acum…
neinfectat de comunism spune:Scris pe 1 Februarie 2009 la ora 5:00 |
sal cristi |
Alex Ciobanu » Blog Archive » Cand te trezesti dimineata spune:Scris pe 1 Februarie 2009 la ora 8:33 |
[...] si eu mai departe leapsa catre Cristi, Ioan T. Morar si Marius [...] |
Cristi spune:Scris pe 2 Februarie 2009 la ora 1:19 |
@vecina – bine punctat. Lasitatea e alt motiv ce duce la nefericire. @Nory – exact, calmul acela si colaborarea conventionala sunt bune pana la un punct. N-as generaliza (ca de ex pe la Microsoft aveam party-uri cu bere sau wisky vinerea, in batatura), dar in multe medii din North America parca oamenii nu stiu sa mai traiasca. Prea multe conventionalisme. Eu personal am intalnit mai multi iranieni (persi), oameni foarte interesanti, stilati, deschisi, asemanatori mult (ca popor) cu romanii. @neinfectat – salut! …@Alex – excelenta leapsa, o sa raspund. Da-mi timp sa fac poza |
