Piulitza si racheta |
|
Scris pe 2 Decembrie 2008 de Cristi
Comenteaza »
Exista o mentalitate a romanului de care aproape uitasem. Toti vor sa inventeze rachete intergalactice si sa faca lucruri dashtepte, dar daca-i semnalezi unuia ca n-a strans bine piulitza la motor si risca sa explodeze, ai sanse mari sa intri intr-un scenariu tipic si absurd. N-o va strange uite-asa, de-al dracu’ (vanitos nevoie mare, ca i-a semnalat altul eroarea). Ori va incepe sa argumenteze, ca de ce a lasat-o astfel, ca toti fac treaba de mantuiala si de ce s-o faca el bine etc etc etc… Am patit asta recent, si cand indemnasem pe unii sa-i scriem mai multi in protest unui scotian, ce debita pe situl propriu ca “Numele Romaniei vine de la poporul Roma“. Am stat pana la urma sa-i scriu doar eu, ca “ai mei” m-au tras mai degraba de urechi, de cum am indraznit sa reprosez ca ne prostim despicand firul in patru cu oratoria, paralizati in lipsa oricarei actiuni. In 2-3 reprize, cand tot la modul general mai reprosam romanilor ca nu scriu si despre oamenii valorosi ai Romaniei, complacandu-se in chibiteli si mascareli eterne la adresa becalilor, mi-au mai preluat cativa indemnul, dar n-au uitat sa spuna ca “o fac pentru mine“. Deci ca “favoare”!… Romanul nu-si cunoaste interesul. Toti vad hibe la altii, dar niciodata la propria lor persoana. Vor sa schimbe clasa politica, dar ei insisi denota aceleasi sechele de gandire si dau dovada de-aceeasi vanitate exacerbata. Nu am fost singurul care a semnalat pe putin doua mari erori grotesti, intr-un document al APD ce explica uninominalul. Aveam pana mai ieri respect fata de asociatia aceasta si cativa oameni din preajma ei. Azi nu stiu ce sa mai cred. Ca li s-a semnalat direct chiar sa arunce o privire inca de acum vreo zece zile, dar nici pana azi n-a pus nimeni mana sa corecteze ceva. Sau macar cat de cat sa iasa cu un feedback. Iar cand gasesti aritmetica lui Pogonici tronand pe situl unei asemenea asociatii, ce gandesti? Ca nici astia nu fac doua parale, ca le bubuie orgoliul si, indiferent cate merite ar avea pe alte planuri, pica efectiv de tampiti la faza asta:
Iata alta imagine semnificativa, cu rahatul tronand in mijlocul drumului, fara ca unul sa se sinchiseasca sa-l ridice. Si pun pariu ca locatarii isi tineau toti curat in casa, dar cand e vorba de bunul comun (ce-i afecteaza pe toti) nu dai de unul sa se sinchiseasca sa faca ceva:
Legat tot de mentalitatea asta, am asistat timp de luni de zile la gaselnitele a nu stiu cati “comentatori politici”, ce discutau dashtept pe bloguri problemele super-inteligente ale vietii “de sus” din Romania. Cum spuneam insa, nu stiu pe vreunul care sa fi luat uninominalul la puricat, matematic si lucid, sa-l studieze analitic. Au vorbit doar, ca tipii astia de mai jos, in timp ce unul singur (mai prost pesemne) tacea si facea:
Etichete: Reflectii, Romanisme Articole similare |
2 comentarii
|
Scris pe 3 Decembrie 2008 la ora 14:07 |
mi-a placut comparatia cu racheta sunt destule care nu-mi plac nici la americani, dar la cei din mediul in care ma invart admir capacitatea lor de a se organiza, de a respecta autoritatea si valoarea, de a invata din propriile greseli si a se autoperfectiona constant. Ultima postare de la noryshor: Leading churches in USA (2000) |
|
Scris pe 4 Decembrie 2008 la ora 10:32 |
@Noryshor – raman continuu uimit de capacitatea teribila a romanilor de a-si da cu stangul in dreptul. Din vanitati si orgolii absurde la nivel personal, se-ajunge la o paralizie generala la nivel social. Si tot la nivel personal ne plangem mai apoi ca nimic nu merge Alegerile acestea ultime au demonstrat cred cu prisosinta acelasi sablon. Sunt inca siderat peste cati jurnalisti, politicieni si “persoane importante” am dat, care se falesc chiar cu faptul ca ei n-au inteles si inca nu inteleg bine mecanismele acelei legi electorale. Pt mine e doar dovada simpla ca suntem condusi de idioti, ca indivizi ce nu stapanesc notiuni elementare de aritmetica isi baga nasul sa inventeze legi sau ne bombardeaza cu analize de doi bani. Nici la americani (sau canadieni, sau la altii) nu-s toate perfecte, cum spuneai, dar parca nu se aluneca mereu in grotescul situatiilor de la noi. |



