Circulau acum o vreme pe Internet, dar sunt inca funny…

Mentiune – Marea Britanie

Citeste mai departe »

Hai sa vedem… Stiti ce reprezinta imaginea de mai jos? E evolutia principalei burse americane, a lui Dow Jones. Sau mai precis a lui Dow Jones Industrial Average ($INDU), de care s-a ales iar recent praful (alaturi de ceilalti indici: NASDAQ, S&P, AMEX). Mai avusese o cadere de-aceasta spectaculoasa pe la sfarsitul lui 2002, dupa ce ani de zile (incepand de prin 1928) urcase aproape constant:

Am luat apoi doar bucata de la sfarsit, din ultima luna si jumatate. Cand indicele a scazut aproape continuu …si nu prea!

Observati partile ascendente (dublate de mine cu rosu), ce se traduc totusi in …castiguri de miliarde de dolari! Sunt oameni care au facut cu siguranta bani cu ghiotura, pe nenorocirea altora. Mai mult decat in timpurile normale!

Invatamintele? In timp ce marea majoritate a omului de rand isi vede pensiile de-o viata duse pe apa sambetei, cei mai bogati vor deveni inca si mai bogati. Ca speculatii dintr-acestea bursiere nu prea are ocazia sa faca decat rechinul cu suficienta avere, sa bage masiv in stocuri cand sunt jos (ca sa le creasca artificial pretul), si-apoi sa-si tina broker-ul pe faza, sa le scoata rapid cand sunt sus.

…Tu cate miliarde de $$$ ai facut in bursa in ultimele zile?

Nu stiu de voi, dar eu am o mare problema la intelegerea urmatoarei situatii. Sa zicem ca ai un partid care-si vopseste gardul in rosu si se declara mai mult de forma “social-democrat”. O candidata anume a acestui partid (nu mai spun care, ca se subintelege), cauta sa isi convinga votantii pe blogul ei:

“[...] Am fost in piata Universitatii si am luat bataie de la mineri, dar asta nu inseamna ca nu sunt un om de centru-stanga care crede in social-democratia moderna. [...]“

“[...] Pentru ca vreau sa cred ca pot contribui la reformarea clasei politice inclusiv a PSD-ului din interior (eu am fost milianta in piata Universitatii si am si luat bataie de la mineri) si nu sunt o persoana comoda pentru multi colegi din vechea garda. [...]“

Citeste mai departe »

Aflu surprins ca Ana Birchall, aflata recent in centrul unor mari controverse cu iz de linsaj politic, si-a depus candidatura din partea PSD-PC la colegiul electoral 3, al romanilor cu domiciliu in strainatate din Statele Unite, Canada, Noua Zeelanda, Australia si America de Sud (deci restul lumii, exceptand Europa si Asia).

Caut aici doar sa descriu pe scurt toata istoria si contextul, cat mai obiectiv posibil si fara vreo atitudine negativa la adresa ei. Ba personal ii apreciez chiar tinuta, tenacitatea si studiile de exceptie. Si n-au fost rare cazurile in care m-am lansat in polemici cu cei ce cautau sa-i denigreze din nimic persoana. Nedumerit sunt doar din start cu optiunea ei dubioasa pentru un partid de proasta reputatie ca PSD-ul.

Controversele

Am privit pana acum cu multa reticenta si indignare mizeriile la care se pare ca a fost supusa. Dupa inregistrarea in numele ei a unei false cereri de divort, a aparut pe Internet un filmulet porno, in care se specula ca ar fi protagonista. La cateva zile mai tarziu, iese cu o atestare criminalistica (efectuata de un expert local, nu de specialistii de la MI6, cum se pare ca anuntase anterior Mircea Geoana) cum ca nu apare ea in film. Plus ca declara clar si fara echivoc pe propriul blog:

Nu eu sunt protagonista filmuletului cu pricina, iar cei care ma cunosc cu adevarat stiu cu siguranta acest lucru. Filmuletul este o facatura suta la suta menita sa-mi distruga cariera politica si sa loveasca in partidul din care fac parte.

Citeste mai departe »

Ati fost vreodata la doi pasi de moarte? Mi s-a intamplat pe vremea studentiei, cand era sa ma inec. Eram la mare, la Eforie, ghid turistic cu un grup destul de maricel. Cu o zi inainte fusese furtuna in larg si – aveam s-o aflu mai apoi – se inecasera deja vreo doi inaintea mea, dintre care unul cica fusese inotator bun. Nu mi-am dat seama cum m-am indepartat destul de mult de tarm, iar valurile au inceput sa ma traga puternic tot mai departe.

Cautam sa ma intorc, dar nu mai reuseam. Cum avansam cativa metri in directia buna, ma simteam tras fara voie spre larg pe o distanta dubla, cu fiece val. Am inceput sa istovesc, iar valurile deveneau tot mai mari si haotice. La un moment dat m-am simtit sleit de puteri si, in cazanul fierbator al marii, am inceput sa pierd chiar simtul directiei. M-am pus in pluta sa-mi mai revin, dar tumultul apei ma baga la fund.

Nu mi-am vazut toata viata cu ochii, dar m-am gandit intr-adevar ca poate acela mi-era sfarsitul. Inghiteam apa, ma trezeam mai mult pe la fund, iar in scurtele momente de revenire la suprafata incercam cu greu sa mai recuperez si sa trag aer in piept.

Citeste mai departe »