North Vancouver (unde locuiesc) e chiar la poalele muntelui, iar ursii coboara frecvent printre noi, in cautare de hrana. Acum cativa ani am mai avut o iarna dificila, ca ne-am trezit in 7-8 reprize cu ursi fie scormonind pe la cutia de gunoi, fie la geam, fie pe pajistile din jur (unde ni se joaca copiii). Situatia redevine parca si mai neplacuta anul acesta, ca am avut deja vreo 3-4 asemenea intalniri doar la sfarsitul verii. Si e de asteptat ca episoadele acestea sa se-nmulteasca chiar spre iarna.

Acum cateva zile, nevasta unui vecin l-a tras in poza pe barbatu-sau, crezand ca cei de la ziar or sa ii laude fapta (ca da de mancare ursuletzului care ne-a vizitat). Fotografia de mai jos e luata la numai cativa metri de unde stau, loc in care se adunasera o groaza de gura-casca, printre care si copiii nostri. Unii l-au mangaiat si pe cap.

Problema e ca NU dai de mancare unui urs, decat daca vrei sa il omori. Ca il inveti sa vina printre oameni, iar politiei nu-i mai ramane altceva de facut decat sa-l relocheze sau chiar sa il …impuste. Cum s-a intamplat din pacate si cu ursulicul de aici.

O dezbatere cred eu foarte interesanta, care se desfasoara de ieri civilizat, cu argumente pro si contra, aici. Rugamintea mare este sa nu sariti cu insulte sau extremisme, c-ar fi pacat.

Comentam ieri cu unii despre cercul vicios in care ne aflam, cu popularizarea stirilor infecte. Daca scrii (chiar critic) despre simplele mitocanii prin care romani de-ai nostri sunt propulsati (de catre bloggeri si mass-media) in Romania la rangul de “eroi”, le faci implicit publicitate. De doua zile asist siderat la un fenomen oarecum nou, dar cu efecte identice: sub pretextul pudorii si indignarii fata de marfa jegoasa scoasa la iveala de un blogger pana acum marginal, s-a scris in toate colturile virtuale despre el, dar nu i s-a dat link si s-au batut mai toti in piept cu scoaterea lui din blogroll.

Intreb doar: datorita lor, a mai ramas vreunul care sa nu stie de ultima secventa pura de pr0n a pesedistei din masina? Era atat de greu sa iei numele respectivului si sa ajungi lejer pe blogul lui din prima cautare pe Google? Sunt bloggerii decenti atat de “decenti” in realitate? Sau functioneaza dupa acelasi principiu, promovand subiectele de Cancan, clar aducatoare de trafic (vedeti puzderia de comentarii de pe blogurile acestora)? Cum au facut altadata cu profa de franceza sau chiar pozele campaniei anti-fumat.

As intelege sinceritatea indignarii lor doar daca i-as vedea, in egala masura, abordand si subiecte net pozitive, care insa “nu se vand” (cum mi se explica odata referitor la olimpicii romani). Astept si-acum curios sa vad daca vor scrie mai multi despre fetitza noastra romanca din lista pentru Oscar-uri pe anul ce vine. Cea la adresa careia s-au intrecut strainii cu lauri: Citeste mai departe »

Mai tineti minte scotianul de-acum 4-5 zile, pe-al carui sit trona afirmatia ca numele Romaniei vine de la …poporul Roma? Am stat de unul singur in schimb de email-uri cu el (sau avocatii lui), amenintandu-ne reciproc cu datul in judecata. Nu pot azi decat sa ma bucur ca, in urma acestor mici eforturi, pagina aceea si-a schimbat radical continutul (ajungeti pe ea de la Vic, ca eu nu mai doresc sa-i atrag atentia prin link direct). A disparut enormitatea de mai sus (ca asta ma interesa!). A adaugat apoi chiar si o nota de subsol cu mentiunea de sit de umor, plus o groaza de alte date pur informative. Ca scrie si de copiii orfani de pe strazile Bucurestiului, de cersetori sau de alte aspecte negative/controversate/bascalioase, nu ma deranjeaza, ca-i purul adevar. Mai grav era ca zeci de mii de straini sa pice pe-acea pagina-n decursul unui singur an, si sa ramana destui cu ideea ca bunicii sau strabunicii ORICARUI roman or fi fost lingurari sau traiau la corturi. Sa nu zic de alte posibile ipostaze mai degradante…

Nu cautati vechea mea pagina (in care consemnasem despre tip), ca nu o mai gasiti. Retragerea ei a fost “pretul” platit pentru a ajunge cu individul la o intelegere. Si am facut-o cat se poate de bucuros, ca pentru mine doar cea din urma conta. Nu cred sa fi uitat de divagatiile si vorbele goale pe care vi le-am reprosat pe-atunci multora. Poate nici acum nu va dati seama ca am ajuns atat de jalnic sa blablaim doar pe absolut orice subiect, in loc sa mai optam uneori si pentru pragmatism, sa facem intr-adevar cate ceva. Cu o floare nu se face primavara, dar nici sa treci mereu prin pustiu fluierand a nepasare nu-i lucru normal. Caci toate aberatiile propagate (uneori din pura ignoranta) de straini pe seama romanilor va afecteaza pe voi toti, indiferent daca sunteti in tara sau in afara ei.

Sper doar ca de data asta sa nu-mi mai scoateti tot mie ochii (ca tot n-am dreptate, ca-i un rahat ce-am obtinut, ca tot atitudinea de “hai doar sa ne dam cu parerea si sa nu facem nimic” este cea buna). Macar atat.

M-am uitat ieri la un film de exceptie, de care se poate sa fi auzit. Mai inedita e aici prezenta micutzei adorabile romance Catinca Untaru, in rolul Alexandrei. La numai 7 ani la data filmarii, Catinca are toate sansele – daca va continua cu asemenea roluri – sa devina noul mare copil indragit al Hollywood-ului. Pe deplin meritat si …spre mandria noastra a tuturor sper.

Regia: Tarsem Singh
Cu: Catinca Untaru, Justine Waddell, Lee Pace
Categorie: Adventure, Drama, Fantasy
Durata: 117 min.

Filmul nu este pentru copii, avand destule scene relativ socante (care, dupa parerea mea, ar fi putut foarte bine lipsi). Alexandrei i se spune o poveste, care ne este prezentata prin ochii ei de copil. Cinematografic, filmul este o pura incantare si desfata ochiul. Istoria in sine poate parea pe alocuri stupida, dar nu uitati ca e doar o reflectie. Daca scenariului in sine parca-i lipseste totusi pe alocuri ceva, e-o remarcabila lectie de arta cinematografica, pe care va sfatuiesc sa nu o scapati.

Mi s-a parut nostim ca in doua-trei reprize auzi si romaneste. Dar nu-i tradus, sa inteleaga si restul. De pilda faza cu automobilul, cand Alexandra da tarcoale unei frumoase masini de epoca, repetand incontinuu “beautiful machina, beautiful machina“. La un moment dat insa, ii scapa printre vorbele de clara admiratie si un total neasteptat “ce masina frumoasa“, pe romaneasca cea mai clara…

Absolut toate comentariile pe care le-am citit lauda la maxim prestanta inconfundabila a micutzei. Bravo, Catinca!