[Dialogul acesta il incropise mai demult un prieten, cu portiuni de texte de prin forumurile de discutii romanesti, sau auzite prin diverse conversatii]

Anca: – As avea o intrebare: cand vom pleca in Canada, copilul nostru va avea un an. Evident ca noi vom vorbi cu el in romaneste. Cand il vom da la gradinita, cei de acolo vor vorbi cu el in franceza sau engleza, sau poate in amindoua. Cum va reactiona copilul la aceasta situatie? In ce limba ar trebui noi sa vorbim cu el? A mai trecut cineva prin asta si cum a rezolvat problema?

Traian: – Aceeasi situatie a fost cu fata noastra. Noi am parasit Romania cand ea avea un an jumate si vorbea deja romaneste. Am continuat asa o perioada buna acasa, pina a mers la gradinita. In timpul in care am avut-o acasa, am initiat-o in ale limbii engleze cu unele cuvinte simple, ceva expresii uzuale, vocabular de baza. Era foarte receptiva, dar nici pe departe cat de receptiva a fost dupa ce a ajuns la gradinita si a avut parte de “peer pressure”.

A fost si este fantastic sa o vedem cum absoarbe totul ca un burete. Este varsta ideala pentru a invata asa ceva. Eram putin ingrijorati la inceput, pentru ca a mers undeva unde nu se vorbea decit engleza si a trebuit sa se descurce. Acasa ii povesteam cum sa spuna daca vrea sa faca pipi, daca vrea sa bea apa, etc. Incet-incet, a prins gustul, si a invatat din mers. Vine acasa si ne intreaba ce inseamna anumite cuvinte sau expresii pe care le aude la gradinita. Ii povestim si incepe sa le foloseasca foarte lejer. Am auzit-o vorbind cu alti copii si cu “tovarasele educatoare” si este grozav ce mult a invatat in numai 5 luni de “day-care”.

Sa nu iti faci nici cea mai mica problema pentru copil. Ingrijoreaza-te ca nu o sa poti tine pasul cu ritmul in care invata. Fetei mele i-au placut mereu Winnie the Pooh si prietenii din desenul animat, iar mai nou Nemo. Winnie e excelent pentru construit vocabularul si exista episoade speciale de educat copiii (prietenie, share, expresii de baza, logica). Cautati sa vada cate un filmulet pe zi. In timpul asta, noi ne pregatim pentru explicatii si raspunsuri la intrebari de genul: “Ce i-a spus Tigger lui Kanga?”.

Alta idee: povestile! Noi am inceput inca din tara sa luam carti cu povesti in engleza, pentru varste fragede, cu poze, pe care le spuneam mai intai in engleza, dupa care traduceam (propozitie cu propozitie). A invatat foarte mult si de acolo. Alte carti bune sunt cele pentru construit vocabularul, cu tematici si poze, dar trebuie sa le “lucrati” impreuna. Dupa o vreme, o sa ceara copilul insusi sa discutati mai mult in engleza acasa. Fata noastra a devenit bilingva foarte iute si in ce limba vorbim acasa este doar in functie de dispozitie. Oricum, nu ne dorim sa uite sau sa se opreasca din a invata limba romana foarte bine.

Viorel: – Cand un copil nu-si mentine romana, o uita. Am vazut copii de varsta scolara care, dupa cateva luni, refuzau sa vorbeasca in romaneste. Si m-am convins ca efectiv nu intelegeau ce li se vorbea. Engleza o invata in scoala si pe strada. Romana o aud numai de la parinti. Parerea mea, foarte neclintita, e sa vorbiti NUMAI romaneste in casa si cu copiii. In afara de cazul in care vreti ca fiecare parinte sa foloseasca o alta limba, dar in nici un caz engleza sau franceza. In cazul nostru, desi in Romania vorbeam in casa mai mult ungureste, dupa plecare am hotarit sa vorbim intre noi, in prezenta fetelor, in romaneste, iar nevasta sa vorbeasca cu ele in romaneste, eu in ungureste. Si acum, la atatia ani de la plecarea din Romania, mai pastram conventia asta. Fetele, care erau foarte mici cand am plecat din Romania, vorbesc acum engleza, romana si ungureste cu accent englezesc. In familie, ele vorbesc engleza in primul rind, si ungureste in al doilea.

Gino: – Din cate stiu eu, copiilor le este foarte usor sa invete mai multe limbi. Poate de aceea ar fi bine sa il dai la o scoala germana, pentru a-l ajuta sa invete mai usor. Daca le invata de mic, le va invata la fel de bine pe toate. Noi acuma plecam spre Australia, iar cand vom avea copil il vom da la o scoala Germana-Spaniola. Eu zic sa intri pe forumul de la www.desprecopii.com si sigur gasesti si alte persoane in situatia ta.

Serghei: – Am trecut si eu prin problema asta, si o sa trebuiasca sa trec iar. In ‘97 am avut ocazia sa incep o viata noua. Greu de imaginat, dar locul acesta nou si prosper a fost chiar … Romania. Ne-am mutat din Republica Moldova in Romania noi trei: eu, sotia mia si fiica de 6 ani. Si eu, si fiica-mea, am fost nuli la romana, vorbiam numai rusa. Sotia vorbia fluent romana. Dupa ce am venit, peste vreo doua saptamani fiica s-a dus la gradinita. Inainte sa miarga, noi am invatat-o numai doua vorbe necesare, din punctul meu de vedere, pentru supravituire in mediu strain – “vreau sa biau” si “vreau la tualeta”. Peste patru luni, in Romania, fiica deja ma corecta – “Tata, fi atent, nu vorbesti corect”. Peste un an nu vorbia rusa nici in casa, cu toate ca intelegea perfect, dar cand ceream special, raspundea. Intr-o zi a venit plangand si cand am intrebat-o de ce, a raspuns ca “fetele ma fac minciunoasa. Nu cred ca sunt rusoaica”. Peste inca un an a inceput sa planga, cum ca “mi-i greu sa ma exprim in rusa” sau “nu prea inteleg ce vrei sa-mi spui, explica te rog pe romaneste”. Atunci am inceput si eu sa-mi fac probleme. Rezolvarea problemei a venit in mod neasteptat. Am instalat antena satilitara si am gasit niste canale in limba rusa. Evident ca-i mult mai usor sa te uiti la un film cu traducere normala (vocala) decat sa citesti tot timpul, in loc sa te uiti pe ecran.

Televizorul a inceput sa lucreze mai mult (nu tot timpul) in limba rusa. Peste vreo doua luni am observat ca fiica mia incepe sa foloseasca in mod egal cele doua limbi. Cand vorbeste despre scoala, prieteni – vorbeste romaneste, cand trecem la subiecte de acasa – trece mai usor la limba rusa si nu-si mai face griji. Acum vorbeste fara nici un accent si romana, si rusa. Bineinteles, cand vorbeste cu un rus “curat”, acesta poate sa se prinda ca uneori ea formiaza propozitia cam ciudat, dar asta sa intampla foarte rar.

Concluzia: daca iubesti copilul tau, se poate gasi o modalitatea usoara si naturala pentru copil (nu obligatoriu pentru tine) sa-i dai tot ce ai si tu, si sa-l lasi sa hotarasca daca are nevoie de asta sau nu, cand va fi apt de a alege. In momentul de fata am inca o fiica de 2 anisori, nascuta in Romania, si sunt in asteptarea medicalilor pentru emigrarea in Canada. Cand ajung acolo, fara nici o indoiala c-o sa incerc s-o invat pe micuta si romana, si rusa. Viata nu se termina niciodata si noi trebuie sa cautam locuri mai calde, cu posibilitati mai ample, evident daca vrem sa traim din plin si ca sa ramina ceva si copiilor.

Magda: – Eu zic sa vorbiti acasa in romaneste cu el…. poate si in franceza, si-n engleza, si sa faceti tot timpul asemanarile intre limbi (ceea ce am facut noi cu al nostru; ce-i drept, el a ajuns aici cind avea 5 ani jumate’). Oricum, va fi foarte usor pentru copil sa se adapteze. Sa nu va faceti griji de asta.

Diana: – Hai sa intru si eu in vorba: copii au o putere extraordinara de a invata, iar cu cat varsta e mai frageda..cu atat invata mai usor. Ganditi-va numai cate trebuie sa invete un copil de cand se naste (cand nu stie nimic) pana la 3 ani (de exemplu), cand stie sa recunoasca o multime de obiecte, cuvinte abstracte, etc. Cand baiatul meu avea 4 ani, am intrebat un medic daca pot sa-l invat engleza, si cat de mult pot insista pe aceasta tema (ca sa nu-l stresez prea tare). Mi-a spus ca nu-i nici o problema, pentru ca cei mici acumuleaza foarte repede, pentru ei nu-i un efort, ci o privesc ca pe o joaca.

Problema cea mai mare, cand veti ajunge in Canada, va fi sa ajutati copilul sa invete romaneste in continuare si sa continue sa foloseasca aceasta limba, pentru ca engleza/franceza le va invata foarte usor (de la cei din jur), si va avea tendinta de a le utiliza si acasa. O prietena din Toronto are baietelul de 4 ani, intelege romaneste, dar prefera sa raspunda in engleza. Copii mei au plecat acum 5 ani din Romania in SUA la varste mai mari (12 si 15) si deja vorbesc intre ei engleza, le este mai usor. Se uita foarte usor daca nu folosesti limba respectiva si eu cred ca-i pacat sa lasam sa se intample asta! Altii se uita la noi cu admiratie ca le putem invata limba – ba chiar inca una sau mai multe – iar unii dintre noi nu stiu ce sa faca pentru a nu-si mai aduce aminte de ea. De curand am fost la o agentie, la un interviu, si mi-au spus ca sunt firme in Canada care cer cunoasterea limbii romane! Nu-i asa ca pare greu de crezut?!

Laura: – La noi in casa e o regula de aur: daca-mi vorbesc pruncii in engleza, eu nu raspund. Ma fac ca nu stiu. Vreau neaparat sa stie romaneste, mai greu cu scrisul, dar se descurca si acolo cind le scriu bunicilor, ca aia nu vorbesc pe englezeste, numa’ frantuzeste, iar tata stie ceva germana. Ai sa ramii uimit cit de bine invata astia micii engleza, la gradinita, la scoala… Te vor corecta si vor rade de accentul tau. Sa fii pregatita. Eu tin neaparat sa vorbeasca si romaneste, pentru a se intelege cu bunicii. Au emotii la fiecare vacanta la bunici: oare vorbesc corect romaneste? Aproximativ corect, se simte accentul englezesc, tata zice ca vorbesc “cantat”. Fata se enerveaza si ii vorbeste cu accent britanic, pakistanez si chinezesc (se distreaza bine). Mai zice tata: “Cum vorbeste regina voastra?” Imita fatuca, ei rid bine…

Mihnea: – Eu sint ultima persoana care ar avea dreptul sa se pronunte, deoarece n-am copii… Parerea mea (chiar daca suna ca luata din Codul Familiei) este ca interesul copilului trebuie sa primeze. Obligatia ta este sa pregatesti copilul pentru societatea in care va trai. Daca el va hotari ca vrea sa invete romaneste, o va face la timpul potrivit. Limba romana nu e nici o urgenta, nici o necesitate in noua situatie. E important insa, pentru viata lui acolo, sa fie vorbitor nativ de engleza si franceza. Eu, daca as fi in locul tau, as sta de vorba pe tema asta cu cativa medici psihiatri care lucreaza cu copii si as trage o concluzie dupa. In mod normal, instinctul de parinte nu prea te inseala… asa am auzit si eu….

Maria: – Am trecut eu prin situatia asta, de doua ori chiar, cu ambii mei copii. Ca sa nu uite romaneste, am continuat sa vorbesc cu ei in casa numai in romaneste chiar si dupa ce au inceput gradinita. Ambii au devenit ‘bilinguali’ in circa 2-3 luni dupa contactul cu engleza. Acum sunt vorbitori de engleza pura, ca sa zic asa (fata mea vorbeste si franceza, pentru ca a fost dintr-a 5-a intr-a 8-a la o scoala cu predare jumatate de zi in franceza), si romana cu accent. Romaneste vorbesc cand e neaparat nevoie (cand merg in Romania, cu bunicii, cu prieteni de-ai nostri ce li se adreseaza in romaneste), dar in mod natural vorbesc engleza, este limba care le vine prima pe limba.

Sfatul meu este sa stergi problema asta de pe lista de probleme de rezolvat, pentru ca ea nu exista. COpiii invata limba locului fara nici cel mai mic efort din partea parintilor – efortul este necesar daca vrei sa continue sa vorbeasca romaneste, si asta se rezolva prin a continua voi sa vorbiti cu el romaneste, chiar daca el la un moment dat va va raspunde in engleza/franceza.

Pentru cei care n-or sa inteleaga cum de am acceptat sa mi se raspunda in alta limba decit in romaneste de catre copiii mei, pot sa le spun ca n-am facut-o decat atunci cind n-am mai avut energie si vlaga in mine sa le mai spun “vorbiti romaneste ca altfel nu va raspund” – la un moment dat spuneam asta de zeci de ori pe zi si pur si simplu am ajuns intr-un punct in care mi-am spus ca asta este, trebuie sa ma opresc, pentru ca n-are nici o noima ce fac. Prea disperata n-am fost in final totusi pentru ca, la o analiza mai atenta a realitatii, mi-am dat seama ca de fapt eu castigasem deja ‘batalia’ pe care o purtam cu ei, ei fiind de-acum capabili sa inteleaga, sa vorbeasca si sa citeasca romaneste. Asta asteptam de la ei si nimic mai mult.

Cornel: – Eu prefer sa-i învat pe copii o alta limba mai importanta decât româna.

Magda: – Exista asa ceva? Mai utila, da, poate (am indoieli), dar mai … “importanta” ?!? Fie si din considerente practice, nu se justifica ce ai spus mai sus. Daca mi-ar putea cineva livra fara efort o limba si o cultura in plus fata de ce stiu, fie ele cit de mici, fie ele vorbite si create de 40 de oameni pe o insula in Pacific, as spune da fara rezerve. De unde pragmatismul gnoseologic si furia asta impotriva cunoasterii la un om cu scoala?!

Laura: – Draga Cornel, eu cred ca exista multe criterii dupa care o limba poate fi desemnata drept “importanta”, asa ca fiecare om are propriul lui tabel, construit pe baza a ceea ce crede si simte el insusi! De pilda, pentru mine romana este cea mai importanta limba pentru ca eu in romaneste le spun copiilor mei la ureche “te iubesc cel mai mult din lume” – de-asta am si vrut sa nu cumva s-o uite.

Cornel: – Desigur, fiecare cu … tabelele sale. Nu se vroia o remarca aroganta la adresa limbii materne, dar hai sa ma uit bine în jur: sunt în România ? Nu. O sa ma întorc în România ? Nu. O sa-mi trimit copiii în România definitiv ? Nu. Se vor putea descurca în vizita în România cu alta limba ? Da. Atunci de ce sa am (de exemplu) 2 limbi internationale + româna ca balast patriotic gratuit (în viziunea mea), când pot avea direct 3 limbi internationale ? Eu nu spun la nimeni “te iubesc”, în nici o limba. Am alte metode pentru a promova acelasi sentiment. E democratie, e parerea mea, sper ca nu se simte nimeni jignit, îmi cer scuze ca gândesc altfel decât “standardele”.

Laura: – Nu gindesti altfel decit standardele, sunt multi care gindesc ca tine – iar asta nu e un motiv sa se simta nimeni jignit, cel putin eu una sigur nu m-am simtit jignita ca tu consideri limba romana … neimportanta. Invata-i chinezeste, e mai importanta decit limba romana, eu ii invat pe ai mei si romaneste, e limba sufletului meu, a parintilor mei, a parintilor parintilor mei, e limba in care imi spun dorul, necazurile, tot ce tine de suflet. Nu face doi bani sufletul daca avem cont in banca si vorbim englezeste? Banca poate da faliment, sufletul niciodata.

Iulia: – Am trecut prin asta toti cei care am luat calea strainatatii. Majoritatea cunoscutilor vorbesc romaneste in casa. Am intilnit si din cei care au hotarit altfel, din diverse motive (“inutilitatea” este ceva nou) si am fost martora si la situatia penibila in care copilul respectiv nu a fost in stare sa comunice cu proprii bunici. Chestie de gust!

Cei doi copii ai nostri sint “tratati” tot in romaneste acasa si nu am avut bucurie mai mare ca atunci cind am mers in vizita in tara sa-l vad pe fiul nostru in mijlocul “prietenilor”, povestindu-le despre tara din care veneam, in romaneste. In engleza imi citeste el mie si ii turuie gura ca o morisca. Franceza o studiaza la scoala, asta este anul al doilea si ne amuzam la televizor care dintre noi intelege mai bine. Cind vreau sa-l incurc, ii vorbesc in bruma de rusa care am prins-o in cei 3 ani cit am lucrat printre rusi. El are si un prieten chinez, deocamdata este la faza de testare a mincarurilor lor, probabil ca in curind o sa ma incurce el pe mine in chineza. …Dar mama are o vorba: “Pe oaia care se desprinde de turma o maninca lupul!”

Mina: – Sunt de parere opusa lui Cornel, in mod clar. De 14 ani fac tot ce pot ca sa le transmit copiilor mei cit mai mult din limba si cultura romana (pot mai putin decit mi-as dori, dar m-am resemnat), iar chestia asta imi face o placere imensa. Auzindu-l de curind pe-al meu ca-mi spune “I hope we go again this year carolling Romanian carols, aren’t we?”, a fost ‘muzica’ pentru urechile mele.

Sunt de parere ca ORICINE pe lume (Cornel inclusiv) se naste cu dreptul de a decide in ce limba le vorbeste copiilor lui, fara a pierde sau cistiga prin asta respectul celor din jur. Mie personal mi se pare nepotrivit sa-mi evaluez limba materna prin ideea ‘utilitatii’, dar nu inseamna ca asta este singurul mod in care pot fi privite lucrurile sau ca unul e mai bun decit un altul. Patriotismul poate fi un sentiment sincer si profund, care, asemeni tuturor sentimentelor sincere si profunde, ar trebui apreciat “per se” si nu dispretuit.

Cornel: – Nu înteleg, ce legatura are limba vorbita si transmisa copiilor cu cinstirea parintilor, sau cu avantajele materiale? Sa înteleg ca un american nu-si cinsteste bine parintii daca nu stie sa vorbeasca româna? Sa înteleg ca un german este un materialist daca nu stie sa vorbeasca româna? De unde pâna unde atâtea deraieri de pe sina discutiei, vad ca s-a trezit toata
lumea sa amestece tot ce se poate, doar-doar ne spalam orgoliul ranit de Cornel, care nu prea da multi bani pe patriotism gratuit.

Culturile nu pot fi comparate, si toate sunt fascinante. Cu toate acestea, când multi dintre voi s-au dus la interviu, nu au fost întrebati cât de bine cunosc româna.

Personal nu lupt sa ma încadrez în tipare, ci în utilitate. Atâta timp cât am scapat (definitiv sper) de România (unde iarasi aveam o identitate total anapoda fata de restul lumii), îmi vad de interes oriunde m-as duce, indiferent ca e Franta sau SUA. Nu dau doi bani nu numai pe identitatea ex-româna, ci si pe identitatea franceza sau americana. Viata pentru mine are alte repere umane decât apartenenta marcanta si forever la ulita pe care te-ai nascut.

Madga: – Draga Laura, cu toate ca sunt de parere opusa lui Cornel in privinta invatarii limbii romane de catre copiii romanilor traitori in alta tara, ma vad obligata sa-i iau apararea, pentru ca nu cred ca e corect sa faci extrapolarea de mai sus plecind doar de la faptul ca el a spus ca limba romana nu este o limba ‘utila’. Fiecare are dreptul sa decida, cred eu, in ce limba isi petrece viata, si asta nu are neaparat drept consecinta neindeplinirea obligatiilor filiale – eu una chiar nu vad nici o legatura intre cele doua chestii! A-i aduce acuzatia asta doar pentru ca a spus ca nu vrea sa-si invete copiii romaneste este mult prea mult, cred eu – si sunt absolut convinsa ca nici nu este adevarat.

Sper ca se intelege ca n-am nici un motiv personal de a tine cu unul (unii) in detrimentul altuia (altora), ci spun ce spun doar pentru ca asa cred, repet, ca avem cu totii dreptul de a lua decizii in viata noastra plecind de la lucruri care ni se par importante noua insine si nu celor din jurul nostru (nu ma refer la lucruri imorale sau ilegale). Asta este motivul pentru care l-am contrazis pe Cornel atunci cind a spus ca limba romana nu este importanta (pentru mine este si n-am putut sa las afirmatia asta sa treaca neobservata), si tot asta e motivul ca nu sunt de acord deloc cu acuzatiile care i se aduc, plecind de la simplul fapt ca a spus in public ce planuri de viitor are in ceea ce ii priveste pe propriii lui copii.

La radacina tuturor lucrurilor ‘bune’ sta, dupa parerea mea, un mesaj scris pe un perete al unei facultati din Bucuresti: “Sa nu-ti bati joc de sensibilitatile altora”. Daca am putea sa facem asta cu totii, intotdeauna, ce bine ar fi…

Sorin: – Fratilor, fiecare are dreptul sa gandeasca in felul lui referitor la felul in care isi educa odraslele! E pacat DACA ajungi sa alegi sa vorbesti o alta limba si sa iti abandonezi prima limba vorbita DOAR pentru ca traiesti intr-o alta tara! Copiii invata cel mai usor si cred ca ar fi normal sa ii lasam pe ei sa aleaga ce vor. Pentru ca, vrem-nu vrem, vine o vreme cand aleg ei oricum! Eu imi spun parerea, desi nu am copii inca. Dar am in jurul meu familii si vad si eu ca la inceput copiii aleg sa se exprime in engleza sau franceza DAR cand devin constienti de identitatea lor nationala se mai schimba problema. Cunosc un caz, o familie care traieste in Canada de aproape 12 ani, care are 2 copii studenti. Si culmea, fiica lor intentioneaza sa se intoarca in Romania dupa ce termina facultatea de medicina in Canada. Deci dati copiilor vostri sansa sa aleaga si nu mai strigati sus si tare ca oricum NU vor alege Romania, ca n-aveti de unde sa stiti!

Scuza-ma Cornel, dar familia ta este TOATA in Canada? Cum poti sa spui ca nu vei mai avea de-a face cu tara de bastina nici tu si nici descendentii tai?

Laura: – Cornele, ai o intelegere cel putin ciudata a cuvintului “gratuit”. Cuvintul asta inseamna fara nimic la schimb, fara troc. Daca te intreb ce vrei, 100.000 de lei gratuit sau 1 milion cu munca, inseamna ca sint ipocrit. Cit despre intoarcerea copiilor tai in Romania, e bine sa nu tragi tu concluzii si pentru ei. Cu cit au mai mult de ales, cu atit mai bine. De unde stii ce valori o sa aiba ei in viata si citi bani o sa dea pe conceptia ta de utilitate? Stiu fiica unui bancher, care e balerina. Poti sa-ti inchipui asa ceva?

Acum cu utilitatea: tu vezi limba numai ca un mijloc de comunicare la job? Pai inseamna ca atita literatura, teatru, film si sculptura exista degeaba pe lumea asta, in optica ta, pentru ca nu sint “utile”, nu ajuta nimanui in mod direct (poate doar la o conversatie de bar cu vreun ratat). In concluzie invatati copii numai aritmetica, o multime au ajuns bogati asa.

Cornel: – Draga Laura, ai început sa faci scandal din nimic, ca eu nu vad rostul limbii române în descendenta mea proprie si personala. Ai putea, te rog, sa te concentrezi asupra copiilor tai proprii si personali? Nu spun ca nu faci bine sa-i înveti româneste, dar limiteaza-te la ei, ok?…

[Si lucrurile continua si se termina din pacate intr-un stil tipic romanesc...]

---

Etichete: Diaspora, Limbaj
Articole similare

• Vestul socialist
• Valoarea sutei de dolari
• Tzatze cu bloguri
• Tiganii si rasismul
• Teama de a angaja straini