[Prima parte o puteti gasi aici.]

Schizofrenia

Daca simptomele de isterie, deprima, stress, pot fi totusi constientizate (chiar daca greu acceptate) de cei care le manifesta, alte sindroame catalogate azi tot ca boli psihice moderne sunt luate ca insulte. A-i spune unuia de pilda ca-i schizofrenic trece drept “ce, ma faci nebun?“. Si totusi, de schizofrenie identificata ca atare, in faza deci avansata, e afectata circa 1% din populatia adulta a Americii, mai bine de un million de oameni! Schizofrenicul moderat si deci necatalogat astfel poate fi altminteri un individ ce trece drept total normal, un om pe care numai anumite manifestari anormale il pot identifica altfel.

Schizofrenia nu are la baza nimic insultator pentru persoana celui care se manifesta ca atare. Este numai o dezordine psihica ce se caracterizeaza prin distorsionarea realitatii si dezorganizarea gandirii. Traducerea textuala a termenului schizofrenie din greaca este aceea de “minte divizata“. Se poate dezvolta lent si poate aparea din tinerete, in urma stresului unei vieti fie in izolare, fie a unor traume traite.

Persoanele atinse de schizofrenie nu pot gandi mereu logic si au mari dificultati in a pune lucrurile pe hartie. Fiece cuvant scris poate sa aiba sens, dar isi pierde sensul in relatie cu celelalte, ilustrare clara ca cel care scrie nu poate sa-si pastreze atentia concentrata pe ansamblu. Cel mai adesea totul e acompaniat de halucinari si suspiciuni paranoice, mania persecutiei, impresia ca altul incearca sa-i controleze gandirea si sa-i dicteze ce sa faca…

Cand cel de langa tine incepe sa se certe sub pretextul unei realitati ilogice, cand refuza chiar dovezi demonstrabile ca lucrurile nu sunt asa cum vrea el sa para, nu e intotdeauna rezultatul unei meschinarii si al ticalosiei. Respectivul poate fi intr-adevar atins de acest sindrom bovaresc al schizofreniei, in sensul ca si-a creat deja o realitate a lui, in care se simte mai confortabil si pe care se lupta s-o pastreze.

Piesele acestei realitati artificiale sunt ca structura unui domino: a indeparta o piesa din mijloc, prin dovada certa ca s-ar fi bazat pe lucruri nefondate, ar duce la prabusirea altor elemente care te-au facut sa gasesti viata mai suportabila. Irationalitatea a devenit un mijloc de a-ti cladi iluzia unei vieti si-a unor conceptii mai usor acceptabile, iar schizofrenicul va refuza logicul si rationalul fiindca acestea nu mai primeaza si nu-l ajuta, indiferent cat de adevarate ar fi.

Schizofrenicul va purta discutiile in contradictoriu prin strigate si acoperirea celuilalt, isi va impune argumentele fara a lasa drept la replica, sub pretextul indignarii extreme si ca n-ar mai fi nimic de obiectat la cat de evident e ceea ce sustine el. Daca reusesti totusi sa-i aduci dovada incontestabila ca realitatea nu-i cum o vede, va trece imediat la altceva, fara sa aiba un moment de reflectie si sa constientizeze ca s-a inselat. Ca exemplu, daca a dat banii pe ceva in trecut si-i dovedesti aceasta cu chitanta gasita prin acte, in caz ca acel lucru ar aduce prejudiciu realitatii false dar confortabile pe care si-a cladit-o, va trece imediat la altceva, refuzand sa se uite la chitanta, dorind poate chiar s-o distruga, iar peste un timp iti va reveni ca si cum nimic n-a fost si va nega iar evidenta.

Schizofrenicii mai pot trece drept mitomani, fiindca fauresc episoade din trecut care n-au existat sau au existat sub cu totul alta forma. Schizofrenicul “stie” mai bine ca tine ce-i in capul tau, ce gandesti, ce doresti. Chiar daca esti cinstit cu tine insuti, daca incerci sa-l convingi ca totusi se inseala, te va contrazice. Asta fiindca persoana ta a devenit mai putin importanta decat confortul realitatii obtinute prin plasarea dominourilor cum vrea el.

Sunt poate sute de mii de familii in care certurile parintilor au la mijloc macar un schizofrenic neidentificat ca atare. Femeile si mamele in special ajung sa fie mult mai des atinse de aceste manifestari. Motivul e poate ca barbatul e stiut ca gandind mai mult cu capul, femeia “cu inima”, iar in timp descrierea aceasta initial metaforica ajunge sa se transpuna tot mai mult in realitate. Cand argumente banale de genul “ba da, ba nu” s-ar putea simplu rezolva prin logica si rationalism, bataliile ajung sa se poarte din motive pur egoiste de aparare a realitatii artificiale a unuia.

Cum viata trece si pentru putine lucruri din trecut se pot pastra dovezi materiale si incontestabile ca lucrurile au stat intr-un fel si nu altul, in decursul casniciei ajung sa te loveasca readucerile pe tapet ale unor episoade anterioare total deformate de timp. Lucruri care poate n-au avut atata importanta la momentul lor pot reveni intr-o lumina noua, reinterpretate, cu sens total schimbat, acumulate cu alte elemente similare, din care se trag concluzii si se formeaza opinii.

Nu episoadele concrete ajung sa mai formeze realitatea, ci realitatea se formeaza artificial prin cusutul cu ata alba al episoadelor deja consumate, cum vrea fiecare sa le interpreteze. Cand nu mai esti adevarat si cinstit nici macar cu tine insuti, e semn ca ti-ai pierdut ultimul dram de omenie.

• Bovarismul femeii moderne #3/3
• Bovarismul femeii moderne #1/3
• Sunt desteapta? Ma imbrac prost
• Solidaritatea femeilor
• Maritisul din interes si electoratul roman