Textul care urmeaza nu e neaparat personal, fiindca am observat pattern-ul femeii moderne cu tendinte bovariste la sumedenie de cupluri din jur.

Bovarismul este tendinta tipic sociala a genului de femeie care, nemultumita de realitatea propriei conditii, ajunge sa-si faureasca o personalitate fictiva, corespunzatoare aspiratiilor sale. Nesatisfacuta, ajunge sa se creada altfel decat este (mereu mai buna, mai importanta si careia i se cuvin multe) si sa imite felul de a se comporta al altora, fara sa se-ntrebe de falsitatea lui. Cat de actual ramane caracterul celebrei Madame Bovary a lui Flaubert se va vedea din cele ce urmeaza.

Reamintind pe scurt istoria, Emma Bovary era o fata de la ferma, nu chiar frumoasa dar draguta, pe care un banal doctor de provincie o ia de sotie. Cu dorinte ascunse de lux si romante, culese de prin romane, Emma isi indeplineste primul obiectiv, de-a capata prin casatorie o buna pozitie sociala si-o bunastare convenabila, dar devine in scurt timp nesatisfacuta de rutina si plictisul casniciei. Se amageste intr-o prima instanta aducand pe lume doi copii, crezand ca-n acest fel isi va satisface poftele de varietate. Raspunzand binevoitor nevoilor ei de schimbare de climat, sotul consimte s-o lase sa traiasca in orase cu viata mai atractiva. In care insa Emma, cheltuind exorbitant banii acestuia, incepe sa caute “marea iubire” extraconjugala. Cu indivizi ce se dovedesc invariabil in final doar predatori de ocazie, neraspunzand dorintelor de amor si legatura pe termen lung ale visatoarei.

Materialismul

Bovarista contemporana nu se indeparteaza mult de la specificul eroinei lui Flaubert, dar are si trasaturi moderne. Feministe, considera ca femeia trebuia sa fie egala cu barbatul, insa barbatul ramane dator sa aduca grosul banului in casa, pe care femeia sa decida cum sa-l cheltuiasca. E o egalitate rationala, cu a carei inegalitate (sic!) spiritul feminin se impaca foarte bine. Cata vreme balanta inclina spre partea care trebuie.

Ca musca la arat, bovarista moderna se pune pe spinarea boului si-ajunge sa-l piste in permanenta ca sa-l indrepte unde vrea ea. Manageri auto-declarati cu deciziile in cuplu, musca isi va aroga exagerat merite in trasul la plug al boului.

Idealiste declarate, teoretizand ca nu banul, ci calitatile umane, faptele bune si tot celalalt bla-bla sunt cele ce conteaza in viata, sunt in realitate materialiste pana in varful degetelor. Provenind deseori din medii mai modeste si nestiind sa aprecieze valoarea banului muncit de altul, orice surplus peste nivelul lipsei pe care au trait-o altadata e tipic irosit prin cheltuiala aiurea sau ajutoare exagerate trimise celor din afara familiei. Foarte preocupate de “imagine”, si-o cumpara cu generozitatea aceasta pe cheltuiala altuia, in timp ce pentru cel de alaturi, care ajunge sa cunoasca bine fatetele multiplei personalitati, devin dure daca nevoile nu le mai sunt total satisfacute.

Bovarista va cauta sa-ti impuna in a recompensa oamenii nu dupa cum te-au ajutat, ci dupa cum ar considera ea ca “merita”. Obiectivismul e deci triat prin subiectivism. Daca unul te-a ajutat material cu o suma, poti dupa ea sa nu-l mai ajuti tot cu o suma similara, daca ea decide ca nu-i om de caracter. Ci sa trimiti acele sume unora de la care n-ai avut castiguri materiale, dar care au fost dupa ea moraliceste mai vrednici. Cum e de asteptat, in ultima categorie ii intalnesti preponderent neamurile si prietenele. Si nu-s rare cazurile in care va decide daca printre beneficiarii banului muncit de tine meriti sa te numeri si tu.

Ii place sa aiba banul barbatului, dar o deranjeaza daca eficienta acestuia o face sa para mai putin competenta. Sustinatoare acerba a banului in comun cand ea nu castiga deloc, pomeneste imediat de divort si impartirea bunurilor cum i se pare ca celalalt n-aduce destul. Indiferent daca acesta a tinut-o ani de zile sa-si satisfaca poftele fara vreun castig material, se va grabi sa-ti puna o eticheta de pret cu salariul minim admis ca sa nu te dea afara din casa, de cum devine capabila sa castige ceva mai convenabil pe picioarele ei. Te va trata ca pe-un obiect, un mijloc de obtinere a banilor si nimic altceva.

Iar cand incepe sa pretinda jumatatea ce i-ar reveni la divort dupa impartirea bunurilor sau echivalentul pensiei alimentare de pe urma copiilor, chiar daca nu duce lipsa de bani, e semn ca traieste deja numai in perspectiva despartirii, a parvenirii prin mijloace compensatorii, de pe urma unor rupturi pe care in loc sa le evite, le va cauta. E ca si cum ai pretinde de la parintele inca in viata banii pe mostenirea de dupa deces. Si i-ai da fara jena de inteles ca ti-ar fi mai folositor mort decat in viata.

Posesivitatea

Majoritatea bovaristelor de azi sunt tot fete dragute si placute social, ca eroina lui Flaubert, pe care le iei din dragoste, constient ca va trebui, pe restul vietii, sa suplinesti tu potentialul lor redus de a aduce un venit convenabil si a lua decizii responsabile si inteligente in cuplu. Putini recunosc, dar tot ca in drama lui Flaubert se-ntampla adesea ca pentru el sa conteze mai mult fizicul, iar pentru ea inteligenta sau starea materiala.

Problema e ca imediat dupa punerea parafei de “casatorit”, bovarista moderna constientizeaza ca de acum esti “al ei” si incepe sa te transforme, sa vina cu pretentii inexistente anterior, sa faca din tine un ideal de moralitate, generozitate (spre ea si ai ei), animal credincios pe langa usa casei. Femeia nu s-a casatorit cu tine fiindca iubeste cum esti si ce esti in acel moment, ci c-a sesizat (in imaginatia ei cel putin) cat si cum poate sa te schimbe ca sa te transforme in acea fiinta umana de care sa poata fi multumita. Insa cator barbati li se spune vreodata de la inceput ca nu sunt decat niste bucati de lut fara valoare, ce au nevoie de transformari radicale sa devina ceva util si apreciabil in ochii femeii?

Incepe sa-ti impuna o rutina cotidiana si asa-zisa statornicie de al carei plictis tot ea se va plange mai apoi. Sa te inhame la acea sumedenie uriasa de sarcini marunte care toate “trebuiesc facute”. Devine maniaca a ordinei si curateniei. Daca mai e putin lapte pentru copii in frigider, trebuie neaparat sa iesi sa cumperi altul. Daca lapte mai e, se gaseste cu siguranta alta necesitate vitala pentru care o sa te scoata din momentul de relaxare sau ocupatia pe care ai avea-o in acel moment.

Rutina si banalul in care s-a fortat sa te plonjeze intr-o prima instanta vor deveni motivele insatisfactiei ei de mai tarziu. Daca te-a domesticit bine, sa nu te mai uiti sau nici macar gandesti la alte femei, sa vii direct acasa de la lucru, sa iti selectezi amicii dupa criteriile ei morale, sa nu intretii relatii cu oameni care nu sunt si-n gratiile ei, va fi tot ea care incet-incet isi va cladi o bisericuta in sanul familiei, inconjurandu-se, cand insatisfactia o va napadi, de acele elemente gata sa asculte, sa consimta si sa incurajeze toate aspiratiile imorale care initial i-au fost dezinoculate celuilalt. Fantasmele reprimate celuilalt devin fantasme proprii, insa sub motivatie ipocrit mincinoasa, de blamare a celuilalt. Incep sa considere viata cu altul sub falsul pretext ca barbatul “nu mai face nimic in casa” si ca se supara la randu-i dupa ce-l trateaza in cel mai josnic fel. Chiar daca recunosc apoi sagalnic ca ii apasa special pe “butoane”, sa-si iasa din fire.

Dar plasa pe care oricare ar lua-o daca s-ar plia dorintelor de “transformare” ale unei asemenea femei e ca modelul de barbat pe care si-l doreste adanc in suflet este exact contrariul celui dupa care te croieste. Asemenea Emmei Bovary, nu omul docil si ascultator e si cel din fantasmele noptii. Nu-s rare cazurile cand moneda de schimb e gasita mai apoi in persoana unor derbedei fara calitati morale, care se poarta chiar dur si grosolan. Placerea e irationala.

• Bovarismul femeii moderne #3/3
• Bovarismul femeii moderne #2/3
• Sunt desteapta? Ma imbrac prost
• Solidaritatea femeilor
• Maritisul din interes si electoratul roman