[Cititi eventual si partile 1, 2]

Moralitatea

Orice bovarista este, pentru ea insasi si prietenele sale, moralitatea intruchipata. Cel mai adesea mame, au fost educatori si trebuie sa ramana modele de urmat pentru copiii lor. Iar una prin preocuparile primordiale in faza incipiala a casniciei, cand respectiva insasi dadea dovada de calitati nedisimulate, a fost transformarea celuilalt pentru a deveni moralitatea intruchipata.

Problema e ca, daca barbatul poate ajunge in timp, de bunavoie prin autocontrol sau sub pisalogeala nevestei, sa-si reprime visele de aventuri extraconjugale, femeia ajunge adesea sa se minta pe ea insasi. Fantasmele reprimate cu usurinta anterior reapar si trebuiesc motivate, pentru pastrarea “imaginii”. Inainte de-a actiona, fie prin adulter sau separare de celalalt si cautarea unei “vieti noi” cu altul, bovarista are nevoie sa-si croiasca motive viabile ca a fost impinsa la asta. Cel mai adesea e vina celuilalt, reala sau imaginara.

Cum femeia care isi paraseste de fapt familia in cautarea unor aventuri amoroase cu altii nu e bine privita de societate, exista mai mereu o perioada de pregatire a pasului urmator, prin faurirea unui context in care femeia e victima si ce va face mai tarziu se justifica total prin vinovatia celuilalt. Daca cel de langa ea e totusi om la locul lui si nu-i da satisfactie in gasirea acestor motive, va forta crearea lor. Va provoca certuri din motive imaginare, va duce o politica de blamare pe la spate si stirbire a imaginii celuilalt, se va auto-epuiza si implica excesiv in toate treburile casei, servici, cresterea copiilor, ca sa arate fara tagada ca ea le face “pe toate” si cat e de compatimit…

Gasesc ca multi luam plasa cautand in acele momente sa rezolvam pozitiv situatia, sa nu raspundem provocarilor, sa facem concesii renuntand totodata la aspiratii proprii, sa ne inhamam si noi la acele munci excesive si nenecesare, sa ne corectam chiar gandirea in sensul dorit de cealalta. In final, tot se va gasi ceva, un nod in papura, care sa faca toate acele eforturi in zadar. Doar ca sa ne dam seama ca cealalta “nu stie ce vrea”. Si cel mai adesea e adevarat, ca o femeie cu pretentii morale greu isi va recunoaste tendintele imorale si sursa reala a motivatiei ei. Nu-i rar ca in final, dupa ce incerci sa-i satisfaci toate poftele si capriciile si-si obtine interesul, iti va arunca un sfidator “s-a saturat de tine” si “o doare undeva” de ce mai ai de spus.

In urma unei asemenea perioade nefaste raman copiii, ce se pot usor manipula la o varsta frageda cu impresia ca tatal e un ticalos iar mama victima. Un barbat fidel si muncitor, care s-a implicat constant in grija pentru familie, ajunge total debusolat, demotivat si rupt pe dinauntru. Orice om rational isi gaseste motivatia in fructificarea pe termen lung a rezultatelor muncii sale. Daca s-a implicat asa cum i s-a cerut, iar apoi acele episoade de implicare i-au fost ilogic negate, n-o sa se mai implice altadata. Daca i se reproseaza ca “nu face nimic”, cu toate ca participa cot la cot cu celalalt la toate, sau la lucruri complementare, dar de egala importanta, nu va mai pune pe viitor nici o baza in acuzatiile false si denigratoare ale sotiei. Plus ca atunci cand reprosurile i se aduc nu constructiv si intre patru ochi, ci de fata cu altii (copii sau alte persoane), e foarte posibil ca nu scopul declarat e cel urmarit, ci blamarea si stirbirea reputatiei sale.

Cantatul in struna

In viata conjugala traiesti prea mult timp cu acelasi individ si ajungi sa-i cunosti toate calitatile, dar mai ales defectele. Primele ajung sa se estompeze iar importanta lor se pierde din cauza rutinei. Iar cele din urma deranjeaza si ajung cauza certurilor si despartirilor. Pe cine nu cunosti suficient de bine, iti inchipui mai degraba ca-i perfect. In viata in doi ajungi sa-ti dezvalui inevitabil esenta, in timp ce in afara se proiecteaza doar “imaginea”.

Pe-acest fundal apar “prietenele“, cele de la care ai nevoie sa ti se reaminteasca periodic cat esti de virtuoasa, frumoasa, desteapta si teribila. Cu alte cuvinte, ai nevoie sa ti se laude imaginea, cand cel de langa nu iti mai admira suficient esenta. Pe o “prietena” n-o costa nimic sa te laude si sa-ti gaseasca numai admirative. Nu traieste cu tine, daca-ti cunoaste imaginea aceasta e cel mai adesea pozitiva, nu exista vreo dependenta financiara, nu are de ce sa se frustreze ca n-ai facut ceva pentru ea ce-ar fi trebuit sa faci, altceva decat de a-i asculta la randu-ti doleantele, a-i intoarce complimentele cu pompa si-a o face sa se simta si ea la fel de teribil.

Plus ca la prietene poti sa te plangi in voie de barbat, ele te vor “intelege”. Si-i vor balacari pe ai lor. E ca atunci cand doi traiesc de pe urma vacilor pe care le mulg, iar cand se-ntalnesc pot sa dea in voie vina pe vaci pentru toate relele pamantului, ca vacile nu-s prezente si n-au ce sa zica. Ele dau lapte.

Oricine convietuieste (sau supravietuieste) cu bisericuta prietenelor nevestei, va auzi mai devreme sau mai tarziu remarci de la sotie cu cat de teribila e ea si cat de putin o merita celalalt. La cata atentie i s-ar da daca ar trai cu un altul, la cat de ingrat esti de pe urma a cat a facut ea pentru tine (tu fiind de fapt vaca, cea dinainte, cu laptele). Bovarista si prietenele sale nu fac nici cea mai mica diferenta intre imaginea fantasmagorica pe care si-o preamaresc in voie una alteia si faptele concrete de orice clipa ale vietii permanente in doi, din care nu ai cum sa izolezi doar ce e bun ignorand cu desavarsire restul.

Ca pedeapsa a naturii dupa eventuala despartire, femeia tanara si draguta de altadata devine ea mai apoi “interesul” pentru eventualii pescuitori tineri in ape tulburi. Ca din divort si pensie alimentara apare ea acum ca vaca de muls pentru vreun individ gigolo ocazional, ce stie s-o vrajeasca. Ca in romanul lui Flaubert, cand din banii doctorului au profitat amantii sotiei sale.

Trecute si isterizate de stres, cu vreun copil ramas din urma casniciei, cu mentalitati schizofrenice si flamande de viata, nu multe realizeaza ce prospecte neinteresante reprezinta pentru altii. Femeia in nevoie de consolare e prada cea mai usoara, si-ajunge sa ii dai dreptate in tot ce spune, sa-i canti ceva la vioara, sa-i dai bagatela de “romantism” dupa care plange pentru ca s-o ai un timp la pat fara alte obligatii. Dupa care sa o lasi in iluzia aspiratiilor ei de mai mult si sa faci pasi… E din pacate reteta bine-cunoscuta de orice barbat cu ceva ani experienta, asa cum femeile la randul lor stiu de “secretele” mijloacelor prin care curvele atrag in mrejele lor pe barbati.

• Bovarismul femeii moderne #2/3
• Bovarismul femeii moderne #1/3
• Sunt desteapta? Ma imbrac prost
• Solidaritatea femeilor
• Maritisul din interes si electoratul roman