mi se pare doar mie, sau esti foarte…incisiv in ultima perioada?

btw..in locul tau n-as mai folosi subtilitatea asta artificiala…fiindca oricum e transparenta

wise, am prezentat o situatie. te-as ruga, daca tot comentezi, sa te limitezi la ea, nu la persoana autorului

dar, insemnarea este incisiva, si este o subtilitate subtire (din punctul meu de vedere se refera la insemnare, poate nu la subiect in sine, dar la modul in care este prezentat)

cat despre situatie in sine, poate avem o dedublare..mai stii?

subtilitatea este buna (si mi-as dori sa ramanem in cadrul ei). daca e mai transparenta pentru unii, sa fie siguri ca nu vine din senin.

Poate incearca de fapt sa se convinga cum ca nu e… idiot )

Nu-mi plac persoanele care se auto-stigmatizeaza. Aveam o colega in liceu care era slaba, la vreo 40 de kg, dar ea ne facea capul calendar cum ca nu si nu: ii grasa!! Scopul era sa o plasam in mijlocul atentiei noastre si sa ii aducem complimente zi de zi, zi de zi… Atfel plangea ca era grasa ))
Si nu, nu avea nici o problema de vreun ordin sau altul. Suferea doar de invidie pentru cei care le primeau gratis, sau ma rog, pe merit, dar fara sa ceara…

I-o fi spus cineva: idiotule! Si-o ramas marcat… )

Sau o fi citit aceeasi poveste ca mine atunci cand era mic. Era vorba de o fata care se imbraca zdrentuit, dar era de fapt o printesa. Abia cand a indragit-o printu’ asa cum era, o lepadat zdrentele si s-o luminat in straie de aur. Mi-a ramas intiparita ideea asta, de a putea fi apreciat pentru putin si ca un fel de recompensa tu sa arati ca esti de fapt foarte mult.

Asta ar insemna c-a mers putin in extrema cealalta. S-a imbracat in vrajitor ))

Sau poate o fosta iubita chiar a reusit sa-i intipareasca in minte ca e… idiot. Sau poate e idiot numai in raport cu ea, si-o fi si ea pe aici.

Mai caut? In general am un soi de talent in a gasi scuze… )))

martisor, ai imaginatie bogata ))

Am scris insa ca ce-am vazut in realitate nu e totusi cuvantul “idiot”, ci alt termen. Inchipuie-ti insa ca tu ti-ai fi luat nick-ul “unmartisor”, cu titlul blogului “nu sufar martisoarele” – dar nici macar asta n-are mult sens

poate-i intr-adevar o forma prea subtila de auto-stigmatizare

Io zic ca e vorba de mania persecutiei. Se pare ca sufera multa lume de asta in ultmiul timp. Cateodata, si nu o spun cu mandrie, ma regasesc si eu in postura asta. Nu de idiot, bineinteles. De victima. Si atunci iau masuri drastice ca sa scap de ea…

Ma..
Tu te iei de.. ungigel

apropo de “angigel” . Si-a pus o explicatie “savanta” la numele lui:

” “ungigel”, in sensul unbreakable, undeniable etc. Nu-mi plac gigeii, prin urmare sunt un ungigel ”

Ma baiatule … asculta pe unul care foloseste curent engleza de ani de zile: nu da in gropi cu limbi pe care nu le stapanesti suficient, ca suni ridicol

O, Doamne, cata teorie pentru un om care a incercat, in cel mai jalnic mod posibil, de a iesi in evidenta in aceasta lume mare si controversata a blogurilor )

Ultima postare de la ines: Gramatica de miercuri

Ca sa rezum: era vorba de blogul “ungigel.weblog.ro” (“ungigel – Blogul lui ungigel”), ce vad ca apare protejat acum. Tipul? Un bagator in seama, care scria “Nu-mi plac gigeii, prin urmare sunt un ungigel”, comenta peste tot cu “ungigel” si posta rahaturi laconice de genul “Exemple de gigel” sau “De vorba cu un gigel”. Toate ca toate, dar individul era facut praf. De-asta scrisesem si textul acesta sarcastic la adresa lui…