De la agentia romana de stiri alternative Rohoax am primit acest interesant interviu cu presedintele noii Asociatii a Directorilor Romani Aciuiatzi prin Canada si Usa (ADRACU), domnul Magurel Bobu.

Reporter: Suntem aici la sediul acestei noi asociatii romanesti. Domnule Presedinte Bobu, va rog sa ne spuneti pe scurt cum v-a venit ideea crearii acestei grupari.

Dl. Magurel Bobu: Mai multi romani plecati in strainatate – cu precadere foste cadre si activisti creati pe banda in facultatile muncitoresti de altadata – ne-au semnalat frustrarile pe care le intampina in noua lor viata, in special obstructia facuta in ocuparea unor pozitii decente, nestresante si la acelasi nivel de trandaveala prin firmele straine. Asociatia Directorilor Romani Aciuiatzi prin Canada si Usa (pe scurt ADRACU) isi propune sa furnizeze o incitanta alternativa acestor marginalizati ai societatilor capitaliste.

Reporter: Sa luam deci pe rand modul in care primiti in randurile dumneavoastra noi membri si avantajele de care se bucura acestia… Citeste mai departe »

Urmaream de-acum doar de departe ce se mai intampla cu scandalul iscat de expozitia de la ICRNY. Dar individul care sta de fapt la originea declansarii disproportionate a zizaniei, acel Robert Horvath, “cineast” roman din New York, incearca sa ma spameze la greu. Cu mesaje kilometrice de propaganda gen Romania Mare, in care urla (cu litere cat roata carului) ca expozitia e a lui Al-Queda (!?!) si nimeni nu-l lasa sa vorbeasca.

Am impresia ca pana si Badin&Comp s-au saturat de aiuritul acesta, singurul care, la New York, a aruncat de fapt o palma zdravana in obrazul Romaniei. Fiindca el e cel care a chemat de fapt politia, si-apoi tot el se ruga “patriotic” de trecatorii consternati sa nu-si faca o impresie nasoala despre tara noastra.

Fara gestul murdar si total perfid al acestui individ, expozitia aceea din extravagantul New York ar fi fost doar una ca multe altele. Indiferent de gustul indoielnic al unor exponate, de divagatiile cu “arta stradala” si reprezentativitatea pentru Romania, de degenerarea conflictului spre incercarile de linsare a lui Patapievici si Cristian Neagoe de mai tarziu, tinerii aceia nu au cules acolo – din cate stiu – decat aprecieri si laude. Din partea unui public avizat, desigur, dar care nu s-a manifestat prin primitivismul, balcanismul si ferocitatea de la noi.

Citeste mai departe »

Cand am vazut prima oara ce interfata noua cauta sa dea Mihnea blogului sau, am ramas profund uimit si impresionat. Cred sincer ca ar trebui sa fii de-a dreptul rau intentionat, sa nu vezi spectaculozitatea si ingeniozitatea unui asemenea proiect:

Pot unii contesta ca lucruri asemanatoare exista si s-au facut. Ca, la tehnologia actuala, cu interefete Flash, 3D-uri si chiar realitate virtuala, pe Playstation-uri sau XBox, interfete cu functionalitate asemanatoare nu mai reprezinta o noutate. Si totusi, tendinta blogurilor Web2.0 este pe undeva exact pe dos: se revine cu precadere la interfetele ergonomice si simpliste, cu cat mai putine imagini si incarcatura vizuala.

Citeste mai departe »

Cu multa vreme in urma, am dat intamplator de blogul lui Cristian Diaconescu (iar cei din tara stiu pesemne de cine vorbesc). Blog pe care ulterior l-a inchis. Eu am aflat doar mai apoi, prin Google, ca e fost ministru si actual senator in PSD. Desi nu-s simpatizant al acestui partid, sunt lucruri scrise care mi-au lasat impresia unui om onest, inteligent si integru, la fel cum multi din cei care i-au comentat un subiect (si care nu s-au sfiit sa critice daca au avut de criticat) au aratat.

Dar nu la politica si nici la persoana dumnealui n-o sa ma refer. E doar ca mi-a starnit curiozitatea sa citesc si un al doilea subiect. “Va cer o parere” se numeste, iar daca n-am incetat sa-l respect pentru modul deschis in care scrie, initiativa asupra careia se sfatuieste cu internetistii m-a lasat masca.

Pe scurt, ne consulta asupra unui proiect pe care intentioneaza sa-l lanseze in Constanta, urmand exemplul Ljublijanei slovene. Acolo se infig in parcuri steguletze colorate in locurile exacte in care cetatenii isi lase cainii sa se cace si nu ridica rahatul. Da, ati citit bine, ba chiar aveam si-o poza plina de steguletze multicolore pe o pajiste verde. Doar mirosul si detaliile ne mai lipseau…

Citeste mai departe »

In urma cu aproape un an imi creasem primul meu blog romanesc pe WeBlog.ro. Poate ca multi altii, m-am mutat ulterior pe Blogger/Blogspot si apoi pe WordPress (unde sunt si in prezent), in special din cauza unor suspiciuni la adresa neutralitatii celor care intretineau WeBlog-ul. Fondate sau nu, intrebarea e cat de importanta e neutralitatea administratorilor fata de detinatorii unor bloguri?

Intr-o gradina prea mica, nu ai libertatea sa discuti deschis cu oameni care posteaza, si care in acelasi timp (sub acoperirea nick-urilor) pot ocupa functia conflictuala de administratori, proprietari ai sitului sau prieteni apropiati ai acestora. Observ ca nu-s nici primul, nici ultimul, cu-aceasta tranzitie.

A devenit clar faptul ca, refuzand practic sa-mi aliniez ideile si discursul la grupuletul dominant de 10-15 insi de acolo (in special fete/femei), si cata vreme ceea ce scriam se bucura totusi de oarece popularitate, eram permanent “cautat” de indivizi care pretindeau ca “n-ar vrea sa polemizeze”, dar asta faceau, in mod degradant. Iar monologurile sau iesirile unora reflectau simplu mediile din care ei insisi afirmau ca provin: muncitoare pe la “Apaca” sau pustani de 15-16 ani la care injuratura birjareasca pare unica forma de exprimare.

Citeste mai departe »