In urma cu aproape un an imi creasem primul meu blog romanesc pe WeBlog.ro. Poate ca multi altii, m-am mutat ulterior pe Blogger/Blogspot si apoi pe WordPress (unde sunt si in prezent), in special din cauza unor suspiciuni la adresa neutralitatii celor care intretineau WeBlog-ul. Fondate sau nu, intrebarea e cat de importanta e neutralitatea administratorilor fata de detinatorii unor bloguri?

Intr-o gradina prea mica, nu ai libertatea sa discuti deschis cu oameni care posteaza, si care in acelasi timp (sub acoperirea nick-urilor) pot ocupa functia conflictuala de administratori, proprietari ai sitului sau prieteni apropiati ai acestora. Observ ca nu-s nici primul, nici ultimul, cu-aceasta tranzitie.

A devenit clar faptul ca, refuzand practic sa-mi aliniez ideile si discursul la grupuletul dominant de 10-15 insi de acolo (in special fete/femei), si cata vreme ceea ce scriam se bucura totusi de oarece popularitate, eram permanent “cautat” de indivizi care pretindeau ca “n-ar vrea sa polemizeze”, dar asta faceau, in mod degradant. Iar monologurile sau iesirile unora reflectau simplu mediile din care ei insisi afirmau ca provin: muncitoare pe la “Apaca” sau pustani de 15-16 ani la care injuratura birjareasca pare unica forma de exprimare.

Weblog-ul este iar cladit pe un concept de asa-zisa “popularitate” a la Gigi Becali, care personal imi repugna, in sensul ca subiectele cele mai comentate apar cu litere cat roata carului pe pagina de intrare. Textele cu adevarat simtite, ale atator altora care-ar avea ceva de spus, sunt fie mai greu de gasit, fie sunt ignorate din cauza exagerarii “valorii” chat-urilor de doi bani.

Pentru mine unul, a bloga este a discuta liber si fara ascunzisuri despre realitatile lumii in care traim. Nu a “socializa” prin crearea unor virtualitati “de vis”, superficialitati penibile si atmosfere siropoase, de frecat coatele unii la altii. Campioni auto-proclamati ai “linistii” si “prieteniei”, ii descoperi carcotind in permanenta la adresa celui care nu le-ar impartasi modul de viata si ipocrizia manifestarilor. Cu ei nu discuti vreodata logic, ci prin epitete sau “stai sa te-nvete ei cum trebuie sa fii” – ca aceasta e singura forma de “dialog” pe care-o arata. Sunt satul de oamenii acestia “de bine”, care tot asa au intrat cu batele peste “galagiosii” de la Universitate in 90.

• Zvonaci si raspandaci
• WeBlog-ul in maghiara
• WeBlog-ul devine Subiectiv
• Un EL si-o EA, de pe bloguri
• Ultimele prospaturi