Mania gadget-urilor |
|
Scris pe 25 August 2008 de Cristi
Comenteaza »
Pe la 16-18 ani, a trebuit sa-mi iau si eu prima pereche de blugi “originali”. Chiar daca pe-atunci constau de 10 ori mai mult decat pantalonii normali, iar marfa nu o gaseai decat la contrabanda, prin caminele studentesti de arabi, era la moda printre tineri, iar daca nu purtai asa ceva, nu erai “cool”.
Agenda electronica? Da, am si eu una prin sertarele biroului, primita cadou tot de prin anii aceia. Am incercat o vreme sa ma folosesc de ea, dar mi-a luat atata timp sa bag initial datele, sa le tin apoi la zi, sa ma ingrijesc sa nu raman fara baterie, plus ca era destul de voluminoasa comparativ cu acel carnetel minuscul cu foi de hartie pe care il aveam deja, ca mi-am zis si eu pass. La ora actuala am un simplu cellphone Motorola, de care ma servesc aproape exclusiv ca sa stau in contact cu fata mea cea mare, cand vine de la scoala si trece s-o ia si pe cea mica. Platesc cam mult (aproape $50 lunar), dar hai sa zicem ca merita, doar pentru acele momente critice, cand putem sa ne mai regasim unii pe altii prin multime, cand suntem pe teren. Cand te gandesti insa …$600 pe an? Oare din banii acestia nu ne puteam petrece o vacanta prin Caraibe? Sau in Las Vegas?… Cea mica a primit cadou de la noi de ziua ei un Nintendo DS, acum un an-doi. Din fericire, il foloseste si o vezi absorbita in jocuri pe el, cand iesim pe undeva sau in masina. Desigur, cu cheltuiala constanta ca, la fiece cateva luni, trebuie sa-i mai cumparam un nou joc, pe la $30-$50. Cea mare s-a ales cu un iPod. Petrece ore in sir pe iTunes si-o vezi mergand oriunde ca un Robocop, cu castile pe urechi. La toate prostioarele acestea de gadget-uri, alta e buba: ca pe langa pretul initial, pentru produsul in sine, tot trebuie sa dai la bani pentru servicii si accesorii. Pentru serviciile de telefonie, Internet, cantece si jocuri download-ate sau cumparate… Iar dupa inca un an-doi, apare sigur altceva mai cool, cu o capacitate mai mare de stocare, performanta superioara sau design mai trendy. Si-o iei de la capat cu investitiile pe …prostioare. Fiindca asta sunt in fond. Ca moftul cu blugii aceia “originali” dar over-priced, de pe vremea tineretii mele. Putini sunt cei ce ar putea justifica utilitatea efectiva a gadget-urilor pe care dau banii, sa nu mai spun de rentabilitatea investitiei. Ma uit uneori la discutii excitate intre noii cumparatori de iPhone-uri si zambesc intelegator. Da, e cool sa dai $200 pe noul model al lui Apple, alte cateva sute pe serviciul telefonic, dar cand vezi ca tipul respectiv il gaseste util …ca da de restaurante bune in vecinatate, cand e in plina strada, nu pot decat sa zambesc amuzat. Ca-n fata unui copilas care intinde uimit degetul catre cer si spune dulce “iete”… Prin august am dat o tura prin Europa. Am vorbit cu mai multi inainte de a-mi inchiria masina, ca se punea problema daca sa-mi iau una cu GPS sau nu. Ei bine, renuntasem initial la prostioara aceea (si doar intamplarea face ca am picat totusi pe o masina cu GPS). Poate ca unii ar fi gasit-o utila, insa am invatat sa ma descurc bine mersi de ani de zile cu o simpla harta. La fel cum ma descurc bine mersi cu agenda mea de telefoane si de planning, cu foi de hartie (la care-am revenit recent). Nu-ti cere baterie, o iei cu tine oriunde, nu trebuie sa faci backup la date sau sa butonezi nu stiu cate hyperlink-uri sa gasesti ce cauti. Din toata inundatia aceasta de gadget-uri, un alt risc ramane: oare tinerii de azi vor mai sti maine, la vreo pana de curent sau cand le pica satelitul, sa se mai descurce simplu si cu hartia si creionul? Sau o sa se intample la fel ca in cazul celor care nu mai cunosc nici …tabla inmultirii? Ca au “invatat-o” de-a gata, doar prin intermediul micilor calculatoare electronice… Etichete: Reflectii, Romanisme, Tehnice Articole similare |
Acum 10-15 ani a inceput insa o moda noua, tehnologica de data asta: mania gadget-urilor. S-a inceput cu cellphone-urile, cu Palm Pilot-urile, cu agenda electronica de adrese… Imi amintesc de-un tip care, pe vremea aceea, se chinuia sa-si dovedeasca utilitatea iluzorie a unui Palm pe care-si risipise banii: pierdea atata timp in meeting-uri, sa-si introduca datele pe minusculul ecran al dispozitivului, ca nu obtinea decat cel mult zambete ironice de la cei din jur.Un comentariu
gabriela spune:Scris pe 25 August 2008 la ora 23:17 |
Foarte interesant subiect de dezbatere. Ma intreb ce ne face sa ravnim la gadgeturile astea. Ca sunt la moda si vrem sa fim si noi? Ca ne fac sa ne simtim bine cand suntem invidiati de cei care n-au apucat sa-si ia sau poate n-or sa apuce in veci? Ca ne creaza o scurta multumire ca am atins un scop acolo, (iar!)material? Sau ca ne aduc aminte de copilarie cand ravneam la atatea prostioare doar pentru ca erau noi, pentru ca sa le uitam apoi intr-o cutie pe undeva, cu ochii dupa altele? Ultima postare de la gabriela: Ce poti sa asculti in taxi |
