Cum era de asteptat, au aparut pe web si grupurile de romani mari aparatori ai drepturilor animalelor. Si toate-ar fi bune, cata vreme s-ar surprinde adecvat complexitatea problemei si s-ar limita doar la un lobby contra cruzimii fata de animale. Dar lobby-ul capata frecvent nuanta unor refulari in stare pura, contra oamenilor in general, si lipsa totala a intelegerii faptului ca in convietuirea oameni-animale e necesar un echilibru.

Termenul “iubitor de animale” e iar inadecvat, ca multi iubesc de fapt doar animalele “de joaca”, pisicii si cainii. M-a amuzat parerea cuiva ca “pisicile trebuiesc lasate in voia lor, ca-s bune: omoara soarecii“. Deci soarecii n-ar fi si ei animale? In cazul acesta omorul e scuzabil?

Romanii sunt mai noi la genul acesta de discursuri. Daca-i induioseaza ce vad si ce cunosc, putini sunt totusi vegetarieni, si n-au nici o simpatie pentru modul in care-ar fi ucise zilnic prin abatoare oile, gainile, vacile din ciorba de la pranz. Cata vreme friptura e gustoasa, nu se mai arata acelasi gen de simpatie.

Destui sunt iar indoctrinati cu ideea ca strainii sunt mai cu motz, iar noi romanii am fi cei mai cruzi. E fals, ca si prin occident exista ferme de animale, iar destule din ele tot la eutanasie ajung. Occidentul insa a inteles si cauta sa mentina de ani multi un echilibru acceptabil in natura. Nu vezi caini si pisici maidanezi, iar acesta e singurul lucru care nu duce la inmultirea lor exponentiala (cum s-a intamplat in Bucuresti) si cand alta solutie nu e decat uciderea lor in masa. Iar primii responsabili pentru solutia aceea radicala, de curatare a strazilor de sutele de maidanezi, sunt chiar acesti “iubitori de animale”, care-au lasat si chiar incurajat inmultirea lor incontrolabila.

Ce nu suport la “iubitorii” nostri e lipsa lor frecventa de intoleranta fata de cei ce nu le impartasesc acelasi mod de viata. Ce nu-nteleg ca, pentru multi altii, a trai cu haite de caini sau pisici e si o lipsa dezgustatoare de igiena. Cand dai de par peste tot, inclusiv in mancare. Cand le mirosi urina sau le calci rahatul. Cand isi lasa cainele sa se cace la geamul tau, ca “vai ce dragut e”. Si ca n-ai iubi animalele daca ai ceva de protestat.

Sunt fumator si, din pacate, oricat ma feresc sa fumez in orice incapere inchisa sau pe-afara, in locurile populate, sunt constient ca fumul tot poate sa ajunga la nefumatori si sa dauneze. Ma culpabilizez din cauza asta. De ce insa nu pot sa procedeze la fel si “iubitorii de animale”? Sa-ti respecte modul de viata, sa-si creasca animalele doar in casele proprii sau in locurile permise, sa nu impuna tuturor haite de caini sau pisici ce se plimba liber pe strazi. Strada e un loc public, iar cata vreme cainii pot ataca trecatori sau copii, sau murdari asfaltul, sau transmite boli, nu trebuie permis asta.

Traiesc in prezent in Vancouver/Canada, la poalele muntelui. Aici e bine cunoscut ca problemele incep cand lasi natura sa-ti intre in casa. Acum 4-5 ani a fost nevoie sa se impuste niste ursi, ca te trezeai cu ei la gunoi, cand iti plecau dimineata copii la scoala. Exista iar cazuri frecvente cand cugarii iti ataca mortal copiii lasati in curte. In rest, cautam sa mentinem un echilibru: nu dam de mancare la animale sau pasari, ca asa ajungem sa le facem sa intre in casa si nu mai scapam de ele. Bine se zice pe-aici ca un animal pe care vrei sa-l omori e cel pe care il hranesti.

Mai in fiecare seara, un grup de ratoni trece prin fata geamurilor. Sunt scumpi si simpatici foc, dar au totusi metehne de animale salbatice si pot purta microbul turbarii. Un sconcs si-a facut obiceiul sa doarma noaptea in tufele din fata casei. E frumos, alb-negru, dar cand emana urina aceea, ti-a imputit tot aerul din casa…

• Placerea de-a fi prost
• Coclari, piztipoance si …teribilisti
• Zvonaci si raspandaci
• WordPress-ul si puterea pe mana idiotului
• Wikipedia, DexOnline si proiectele colaborative