Un  manuscris al lui Isaac Newton - in care acesta calculeaza sfarsitul posibil al lumii, descris de Biblie, nu mai devreme de 2060 - a fost recent expus in Ierusalem. Subiectul in sine e pasionant si-ar merita discutat. Dar nu la asta ma voi referi aici…

Ce-as vrea sa surprind e cum, de fiece data cum mediul religios aude de-un Darwin, Asimov sau acum Newton (poate cel mai mare om de stiinta), preocupati (si) de religie la un moment al vietii, se-ncepe cu tot felul de exagerari si denaturari, de genul “iata, pana si Newton credea in Dumnezeu” (sau era in cautarea lui). Ce nu-nteleg dogmaticii si manipulatorii cu sutana e ca majoritatea oamenilor veritabili de stiinta au fost si sunt constant interesati de tot ce ne inconjoara. Stiinta nu s-a dorit si nu se doreste opusa religiei. E doar religia care, prin notiunea de dogma, a introdus elemente incompatibile cu modul de rationament ce sta la baza veritabilei cercetari stiintifice. Marturie e si faptul ca majoritatea celor culti si educati, cu care am discutat frecvent, de-a lungul anilor, pe teme religioase, sunt sau au fost preocupati (chiar absorbiti) de fenomenul religiei si al credintei in Dumnezeu, chiar daca multi au devenit sceptici sau chiar atei.

Iata traducerea relativa in romana a pasajului din articol la care fac referire:

Manuscrisul lui Newton, spune Ben-Menahem, complica de asemenea ideea ca stiinta e diametral opusa religiei. “Aceste documente arata un om de stiinta ghidat de traire religioasa, de o dorinta in a vedea faptele Domnului in lume”, spuse aceasta.

• Nevoia de mituri
• Cica Iuda nu s-ar fi spanzurat
• Zodia Leilor
• Zau, n-as vrea s-ajung celebru
• WordPress-ul si puterea pe mana idiotului