pai si tu ai adus laude Lui acum, chiar si fara sa vrei. ai zis ca nici n-are nevoie de noi ca sa se poata manifesta si exista. nu ti se pare ditamai lauda? mie da.

e simplu, daca iubesti pe cineva iti vine si sa-l lauzi ia sa vezi cate laude am eu pentru mama mea, pentru un om drag, ohhhooo, si dara ca astia de i iubesc eu asa lumeste is tare imperfecti.

darmite cum sa nu lauzi pe cel care este Universul?!?! ca sa nu spun ca l-a facut sau Polul Nord! :D:D

God rulzzz )

PS: eu mi-am promis ca nu ma mai bag in discutii despre religie, dar nu m-am putut abtine sa nu-l laud pe God la tine pe blog, nah, sorry!!!

did, eu am redat ce scrie in Biblie si argumentul adus de ceilalti. Daca ma-ntrebi personal, pot spune la fel, ca un Dumnezeu atotputernic, care ar fi inceputul si sfarsitul, n-ar avea desigur nevoie de noi ca sa se poata manifesta si exista. Nu mi se pare deloc lauda, e doar o constatare.

Ma refeream la laudele acelea excesive, adesea grotesti prin repetitivul lor, in special din rugaciuni. Rostul si mecanismul (de auto-sugestie) al rugaciunii le mai inteleg, excesele nu.

Ei iata ca nu toti suntem la fel: exista destui care iubesc, respecta si apreciaza pe altii (ti-am dat exemplul copii-parinti), dar nu gasesc ca prin osanale isi manifesta deschis dragostea. E chiar contrariul. Adesea nu ai nevoie decat de-o privire, o atingere, un simplu gand (iar Dzeu ar fi primul care sa stie ce e cu adevarat in sufletul si inima noastra). Aceasta e dragostea pura, adesea fara cuvinte.

religia a aparut acum citeva mii de ani, atunci cind tot ceea ce ne inconjura era un mister pentru noi. si din cauza asta cel considerat responsabil de existenta acestor mistere merita sa fie laudat toata ziua.

ce ma intriga pe mine este faptul ca mai exista si astazi oameni care lauda pe cineva pentru ca ploua afara.

pe mine ma intriga ca TREBUIE sa lauzi. A fi recunoscator e una. A te manifesta prin osanale (ca “merita”) … tare imi aminteste de epoca ceausescu

de acord cu partea cu Biblia, eu o consider mult alterata fata de varianta originala-vezi abuzurile clerului de-a lungul timpului

Referitor la Biblie,
Biblia este îndoielnica, pentru ca a fost scrisa în urma cu sute de ani, de catre mai multi autori, care înregistrau traditii orale existente cu multi ani înaintea lor. Prin urmare, orice “adevar” continut de aceasta este îndoielnic. Aceasta nu înseamna ca Biblia nu contine nici un adevar, ci doar ca orice afirmatie biblica trebuie examinata cu atentie înainte de a fi acceptata. Mai mult, din moment ce pasajele biblice sunt supuse celor mai diverse interpretari, orice afirmatie ca un pasaj ar “însemna” un anumit lucru este nelegitima si nu constituie un criteriu de adevar.

cu Biblia se pare ca suntem multi de-acord Si totusi, e cartea de capatai a credinciosului in Dumnezeu, e chiar “cuvantul lui Dumnezeu” – asa ni se spune.

De ce il preamarim insa pe Dumnezeu (ca asta era intrebarea)? Daca eu n-o sa folosesc acelasi gen de manifestare, orice preot sau crestin “adevarat” imi va spune ca nu sunt credincios 100%

depinde ce intelegi prin “preamarire”;poti sa-L preamaresti si fara rugaciuni excesive, si fara a te duce la biserca in fiecare duminica, etc etc

nah, aicea-i buba ) Rugaciunile astea excesive si preamarirea Lui (observi cum scriu si cu majuscula, pompos, ca asa “s-ar cuveni” ) sunt lucruri mandatorii in invatatura crestina. Cel putin asta te invata/iti CERE si Biblia, si scripturile, si orice preot crestin, oricare i-ar fi orientarea (ortodox, catolic, etc).

Noi ceilalti, care zice-se am trai cu Dumnezeul “nostru”, suntem impostori, nu-i respectam legea. Tu, daca nu respecti biserica Lui, fie numai si duminica, te amagesti degeaba ca esti crestin Credincios? poate. Dar adevarat crestin, nu.

asta pentru ca clerul are nevoie de dogma, de aceste obiceiuri;asa isi tinea credinciosii aproape in trecut(acum nu prea mai merge, e exact efectl opus)

in fond, rugaciunile excesive si preamarirea, duc la obisnuinta, care duc la un fel de dependenta, ceea ce convenea clerului perfect

se poate. Crestinismul insa, ca religie, e definit de biserica, de cler.

Exact asta este problema crestinismului:factorul uman.Factor uman care a facut decizii personale de-a lungul timpului, in numele Domnului(vezi o gramada de papi).

Am intalnit destui preoti care nu aveau nici in clin nici in maneca cu “chemarea”.Cand eram mic, bunica imi tot zicea ca sa ma fac preot, ca se duce o viata buna ca preot.Si eu ii raspundeam ca, asa cum vad eu lucrurile, daca nu simti “chemarea”, chiar daca esti hirotonisit, etc ,etc …nu esti om al Domnului.

Perfect de acord cu postul tau

Si eu m-am minunat mereu cum de nu se ia in seama (in Biblie si in alte parti) “mercantilitatea celui slab” cum ii spui tu, adica faptul ca unii oameni sunt indemnati sa faca unele chestii strict de teama pedepsei nu din dragostea pe care ar trebui s-o aiba pt oameni/Dumnezeu. Nu mai zic acum si de pariul lui Pascal (mai bine sa crezi in Dumnezeu decat sa nu pt ca daca exista ai numai de castigat iar daca nu exista n-ai nimic de pierdut) care mi se pare mercantilism la cel mai intal nivel

PS N-am dat adresa de mail pt ca minunea de weblog nu mi-o accepta (probabil pt ca are si un “_”)

@Wise – sincer, am intalnit si preoti culti, eruditi chiar. Unul din ei facuse o facultate tehnica inainte de popie

@Andreea – de fapt, preotii cunosc bine motivele pentru care multi vin la biserica, dar se gasesc intr-un cerc vicios. Ca daca ii acuza (unii o mai fac, in special la protestanti), isi pierd clientii.

De ce te rogi?

Rugaciunea este credinta in actiune. Este cea mai puternica forma a gandirii.

Ea are alt scop decat cel pe care-l credem, iar acest scop consta in evolutia noastra în viitor.

In general, oamenii nu practica cu adevarat rugaciunea. Rugaciunea lor nu este altceva decat un fel de a cersi ajutor pentru satisfacerea efemerului.

Adevarata rugaciune nu este cersetorie, ci dragoste, incredere, daruire; este legatura dintre Tata si fiu, este constiinta comuniunii totale.

De aceea, rugaciunea inseamna pace interioara, liniste, incredere si asteptarea linistita a raspunsului. Dumnezeu ne vorbeste prin revelatii si prin toate creaturile Sale. Dar pentru ca rugaciunea sa aiba efect este necesar sa i se deschida inima.

KiRa, mai citeste o data cum mi-am inceput textul : “Intrebarea nu e “de ce te rogi?”, ci de ce ti se cere, prin Biblie, sa aduci constant laude Lui?”

Ai scris frumos, dar (prea) poetic. Dar n-as vrea sa intru acum in polemica pe tema rugaciunii. Multumesc de trecere

Acum vad ))))

@cristi:nu zicea nimeni ca nu sunt si preoti eruditi, ce voiam eu sa evidentiez este ca o majoritate a lor, nu sunt, ba dimpotriva, vad totul ca pe o meserie.

wise, nu te-am contrazis . Ce-am scris se dorea o treaba complementara. Evident ca-s total de acord si cu ce spui tu.

De acord cu observatiile, dar nu intru in nici o polemica; doar ma rog!!!:))))
Ce mai faci omule?????

ce sa fac, m-am intors si m-am pus pe treaba Multe de citit, ca ati fost productivi rau cat am lipsit )

nush.. ce tot ziceti voi. sunt de acord cu ce a scris kira in penultimul comentariu. ok.

in ceea ce priveste TREBUIE ala care zici tu ca tot apare in biblie, nu-mi aduc aminte sa-l fi perceput niciodata asa, ca un MUST DO. nop.

ti se cere doar sa-ti aduci aminte de ce conteaza, pentru ca da, TREBUIE sa nu uiti de unde vii si unde te intorci, de aia trebuie.. in rest chiar nu trebuie si nu ti se cere. in fine.

despre biserica.. imi pare rau ca lumea o tine una si buna sa o priveasca asaaa, ca pe o institutie. este si asta, dar ce e treaba sufletului meu?!? nu e. si nici treaba noastra sa judecam preoti sau altceva. daca un doctor prost iti prescrie aspirina pt temperatura, credeti ma ca are acelasi efect ca si aspirina prescrisa de un dr destept. so, de ce va pasa cum is preotii?

despre mersul duminica la biserica, ar trebui citit. stim cu adevarat ce se intampla la Liturghie? e cea mai tare Liturghia, mai tare decat o seara de house in disco, zau. dar cat timp auzim doar cuvinte repetate la nesfarsit, asta este.. pare aiurea. pare ca tREBUIE mers.

nu trebuie. ma rog, ma abtin si sa faca fiecare cum vrea.

si totusi, de ce oamenii isi pun atatea intrebari practice in leg cu Dzeu? la iubita TREBUIE sa i duci flori? ca si n ghidurile alea cum sa fii un om mai bun cum sa ai o relatie sanatoasa spune ca tREBUIE sa i duci flori, ori cum simti trebuie ala? de bun simt, nu? ca o reamintire a unor lucruri ce sunt normale dar pe care le uiti din.. neputinta, ignoranta, mandrie, etc.

asa trebuie si una si alta pt Dzeu. nah, sa fim iubiti si sanatate!

Aceasta preamarire nu e ceruta de Dumnezeu, dar omul cu adevarat religios simte nevoia sa isi exprime respectul si adoratia fata de ceea ce il depaseste.Iata o poezie de Rumi pe aceasta tema:
“Eu mai presus ma aflu
de curatie sau necuratie,
de zel de orice fel si trandavie,
in adoratia ce Mi se aduce
slavirea Mea eu nu mi-am randuit-o
intru folosul Meu,
nu, ci o cer
doar din iubire pentru slujitorii mei.

Sfintit Eu nu sunt
prin felu-n care ei m-adora, ci
ei prin ei-insisi
curati si straluciti devin.
Eu nu ma uit la limbi si la vorbire.
Eu la camara cea launtrica ma uit,
si la simtire.”
Cat despre nedumerirea daca Biblie este sau nu “cuvantul lui Dumnezeu”,spun mai bine sa nu vorbeasca decat cei care cu adevarat stiu ceva.Ceea ce se stie, din scrierile Parintilor Bisericii, si chiar si alte texte “necanonice”, este ca Biblia este “inspirata” de Duhul Sfant, care ” a vorbit” anumitor oameni:proorocii. Desigur insa ca aceste “canale” au filtrat informatia in functie de notiunile lor de baza (de omenescul lor!), de aceea exista neclaritati si contradictii. Mai putine, totusi, in Evanghelii, Iisus fiind singurul “canal perfect”!

si mie care mi-era a scrie despre lumanari stinse.

un singur decalog, acela al tacerii!

:P:P

did, “nu ca TREBUIE, dar TREBUIE” – cam asa imi suna ce ai scris Greu cu logica asta, e mai usor cu ce zice popa ))

Scriam ca “il preamaresti pentru ca asa merita” nu este totusi un argument pur cauza–>efect. Ca pot foarte bine sa consider ca merita, dar sa ma manifestez diferit.

Biserica e totusi o institutie, vad c-o admiti si tu. Iar chestia cu “nu-i treaba noastra sa-i judecam pe preoti” o cunosc , o aud frecvent. De ce? Ca sunt sfintiti (prin hirotonisire) de la Dumnezeu? )

Mi-ar placea sincer sa citesc ceva detaliat despre cum e Liturghia. Chiar si de la credinciosii care o percep ca pe un show

De ce ne punem intrebari? Cogito, ergo sum. (Nu, asta nu vine din Biblie )

Numai bine (si nu te supara; mi-a placut comentariul tau, dar mi-e imposibil sa pot fi de acord cu un anumit gen de argumentatie; nimic personal insa )

@rasputina – ??? Am cautat sa inteleg, dar m-am lovit de zidul neputintei…

Soul, nici evangheliile n-au fost scrise de Iisus, ci de apostolii sai (deci nu-nteleg de unde “perfectiunea canalului” ). Erorile umane in scriere si interpretare exista in orice domenii, ca-n telefonul fara fir.

“mai bine sa nu vorbeasca decat cei care cu adevarat stiu ceva”. Cunosc genul de replica, si aroganta fudula pe care o degaja Cam tot la asta ma gandeam si eu, cand citeam afirmatiile tale, ca [biserica admite ca] Biblia e doar “inspirata” de Duhul Sfant, si nu este “cuvantul lui Dumnezeu”.

Nu m-am referit la mine cand am spus asta, ci la cei cu adevarat stiutori. Iar aroganta inseamna si sa vorbesti despre lucruri pe care nu le stii, riscand sa gresesti mai mult, si sa ii faci si pe altii sa greseasca.
In alta ordine de idei, chiar daca Biblia e doar “inspirata”, tot Cuvantul Lui este, pentru ca inspiratia a venit de la El, si nu de la oameni.
La “perfectiunea canalului” m-am referit vorbind despre Iisus. Este vorba de invataturile si afirmatiile Sale, chiar daca au fost pastrate de discipoli.Observi ca n-am spus totusi ca nu exista neclaritati si in Evanghelii, am spus doar ca ar fi mai putine.
Si, apropos, eu nu sustin neaparat punctul de vedere al Bisericii oficiale, ci e vorba de propriile mele intelegeri.Mai ales ca am o si o intelegere personala privind notiunea de Biserica, dar nu are rost sa mai vorbim aici.

Soul scrise: “Si, apropos, eu nu sustin neaparat punctul de vedere al Bisericii oficiale, ci e vorba de propriile mele intelegeri.”

Deci esti nu mult diferit(a) de noi ceilalti, mai sceptici. Cum scriam si inainte, notiunea de CRESTIN e totusi riguros definita de biserica. Daca te abati, fie si putin, de la cerintele lor, risti sa incalci poruncile Lui.

Sper sa imi intelegi corect rationamentul, dar divergentele acestea (chiar mici) de interpretare au generat si scindarile multiple ale bisericii crestine. Pana la urma nici nu mai stii care sunt crestinii respectand cu adevarat toate cerintele lui Dumnezeu: ortodocsii, catolicii, evanghelistii, alte ramuri noi care-or sa apara, sau cei care ne “definim” si traim cu propria imagine a lui Dumnezeu?…

“Adevarul intreg nu e nicaieri, dar o frantura de adevar exista in toate”(John Knittel – Via mala)

aferim Dar nici asta nu vine de la biserica

PS: Imi amintesti de-o discutie despre “adevar” la WiseGuy, unde amestecaram laolalta toate sensurile: poetic, riguros filozofic, religios, de uz comun… )

.. eu raman la parerea mea ca Dumnezeu e unic pentru fiecare dintre noi. Exista desigur si un Dumnezeu colectiv, la care ne rugam in biserici si tot asa. Si cred ca are multe urechi, cat pentru toate confesiunile. Par puerila, stiu, si poate nelalocul meu (caci Dumnezeu nu are urechi), dar .. nu stiu. Ideea e ca pe Dumnezeu ti-l revelezi singur, in masura in care poti si vrei si simti.

“Daca nu-l ai in Tine, atunci degeaba il cauti”.

@cant_reach: asa gandesc si eu, si suntem multi cu-aceeasi problema, care-n esenta se numeste “biserica”. Credinta e una, pura, neintinata, personala chiar in relatia cu El. Biserica e alta, iar lipsa frecventa de logica din canoanele impuse de ei ne aduce confuzie. Ca suntem multi credinciosi, dar nu neaparat in sensul strict cerut de biserica crestina.

multi oameni, multe pareri, mai mult ori mai putin experimentate sau documentate.. eu nu prea cred ca se cere efectiv asta crestinilor, poate altor poapoare mai demult cand erau la moda multi zei, etc. nu stiu sigur.

de altfel nu vreau sa intru in polemica, ca si ratonul.

Pace!

da. vechea poveste. şi de aceea am ajuns la concluzia că Dumnezeu unci şi personal, găsindu-se sub altă formă în fiecare.

Carolina, citeste Biblia Se cere, garantat! N-am timp acum de pasajele exacte (sunt multe!), dar speram ca cei care doar scrieri religioase citesc sa vina ei cu citatele.

Cat despre polemica, ma bucura mult atmosfera dezbaterii (stiu si eu bine ce iesiri necontrolate provoaca uneori discutiile despre religie). Poate s-a si vazut ca nu e absolut nimic rau impotriva lui Dumnezeu sau a credintei. E doar lamurirea unei simple intrebari, la care greu putem gasi un raspuns logic.

pana acu nu s-au produs totusi iesiri necontrolate, iata ce cititori de bun simt.
am citit-o in mare parte si Vech Testam si Noul.. de mai multe ori, in tinetere, , dar pana la urma la ce foloseste cititul asta?! nu e ma bine sa o citeasca asa temeinic cei “din bransa”? este totusi o Carte cu multe mistere care pot fi aflate cu studiul suplimentar al altor carti/domenii/istorie/geografie/psihoilogie/etc.

Poate ca Bucurandu-te de anumite lucruri, este ca si cum L-ai preamari pe D-zeu. Poate ca Iubind cat se poate de mult din ce ai si ce vezi este ca si cum L-ai preamari pe D-zeu. etc etc
Habar n-am, zic si eu..

greseli de scriere:
am vrut sa zic Vechiul Tstament si Noul Testament
in tinerete

La ce e bun cititul?! Tot hrana sufleteasca!

Iar cand la cei “din bransa” nu gasesti vreo explicatie simpla, logica, normala (la intrebari ca cea de-aici), te pune pe ganduri… Toti am avut dascali, putini din ei erau intr-adevar buni. Destui ne-am intrecut mai apoi mentorii

De acord cu tine, ca poti preamari in mod natural, din dragoste puternica. Dar nu-i normal sa ni se pretinda la toti acelasi mod de manifestare, adesea excesiv.

eu nu cred ca am citit pentru hrana sufleteasca, ci doar voiam sa vad cum s-a desfasurat istoria.
cred totusi ca cineva “din bransa” si “autorizat” iti va raspunde. e mai bine sa intrebi pe mai multi. eventual de la culte crestine si necrestine.
eu, odata, am intrebat pe doi teologi diferiti o aceeasi intrebare si am capatat doua raspunsuri diferite. din care unul mi-a convenit mai mult,

)) Deci ce sa-i mai intreb pe teologi, ca la trei popi se formeaza oricum doua biserici . Asa ne-am trezit cu penticostali, luterani, baptisti, ai lui Iehova, mormoni etc. De parca o singura scindare nu era suficienta.

Si pe mine m-a captat mult istoria, in special din Vechiul Testament. Din cel Nou extragi preponderent morala. Dar si aceasta poate veni din educatie, filozofie sau pe alte cai… In ultima vreme m-au captat mult profetiile si prezicerile cu Armagedonul (nu le gasesc nicidecum prostii!). Ce n-am putut sa citesc pana la capat au fost Psalmii lui David. Si, coincidenta, tine mult chiar de intrebarea mea de aici.

stai ca mi-a venit o idee geniala inainte sa dorm )))))))

ia roaga-te tu domnule, ca sa afli raspunsul la intrebare!

oh da, asta a fost o discutie normala pe subiect.. in general iese cu paruiala. eu mai m-am potolit in ultima vreme dar mno, tot nu ma pot abtine de tot.

cert e ca eu clar nu pot sa mi transpun gandurile in cuvinte, ca vad ca mi-a iesit un “nu trebuie dar trebuie” si nu trebuia ) sa iasa asa.

cert e ca repetarea rugaciunilor ajuta mai mult decat numaratul banilor. acuma noi facem ce trebuie sau ce vrem? .. trebuie sa vrem! asa am vrut sa zic

nb c.

si am si zis de doua ori cert cand de fapt nu am asa multe certitudini. gata, somn ca s varza.

pace, da! si sanatate, musai. ca fericirea vine )

didooo, du-te de te culca! ))))

mai serios acum, se poate sa ai dreptate, o sa-ti ascult indemnul. Cum m-ai ghicit pesemne, sunt mai degraba sceptic, dar nu-s ateu. si zau ca nu-mi place cand se iese cu nebunie pe discutiile despre religie, mai ales cand si unii, si altii, credem sau am vrea sa credem.

no dar zadarnicia ii cea mai faina chestie. naste poeti si scriitori si tot felul de alte frunti inalte.

Subiectul asta este inepuizabil. Ce-as mai putea eu sa adaug?
Foarte pe scurt: Avem nevoie de ruga ca de aer. Pentru ca ea, vrem sa recunoastem sau nu, ne ajuta.
Noi avem nevoie de Dumnezeu si nu el de noi, pentru ca nimicnicia salasuieste in noi.
Da, in numele Domnului se manipuleaza oameni. Si se intinde coarda. Muuuuult de tot…asta ma seaca. Pentru ca sacrul nu mai este sacru. Si pentru ca incepem sa avem indoieli, daca nu chiar certitudini ca blasfemia apare din celalalt capat…:-(
Dar daca nu ar exista control si teama, oare anarhia nu ar juca tontoroiul printre noi?
Cristiscule, intrebare!:
Se poate apela, in contextul actual, la constiinta oamenilor?

Rugaminte: ia-o mai usor cu posturile ca m-ai ametit deja. Io n-am fost in concediu, capisci?

Asel, n-avea grija, pentru cateva zile oricum n-o sa mai am timp mult de postari

Cat despre ruga, eu nu la asta ma refeream, chiar daca preamarirerea Domnului ar putea foarte bine fi in stransa legatura cu asta. Cum suntem in general slabi si nevrednici, se prea poate sa asortam constant ruga de aducerea aminte (prin autosugestie?) ca El este atotputernic etc…

hm.. eu stiu ca psalmii lui david, la anumite culte crestine se citesc dupa un “ritual”, in anumite conditii. evident depinde carui cult crestin/necrestin ii apartii tu. NICi eu in tineretile mele nu am putut niciodata citi pana la capat Psalmii lui David; cred ca si de asta am zis ca este totusi o Carte cu multe mistere; de altfel, si un manual pentru incepatori de Chimie Anorganica poate fi o carte cu muuulte mistere, sau o carte de interogari in sql… right?

se poate, Carolina. Stiu ca riturile au mult de-a face in modul in care citesti rugaciunile.

Acum inteleg cum folosesti tu termenul “mister”; asa e just. Eu am din reflex oarece retinere la el, poate ca denota sau impinge deseori la complacerea in ignoranta, nu stiu… Prefer sa spun “ce nu cunoastem (inca)”

BTW, sunt botezat crestin ortodox, deci nici un “mister” cu asta

da, pe de alta parte o fi si felul cum sunt scrisi sau tradusi si o fi mai greu pentru un om sa ii citeasca sau sa ii inteleaga; unii au o inclinate naturala spre un tip de cunoastere, altii spre alte tipuri de cunoastere; zic si eu..

hmmm, n-as zice ca exista mai multe tipuri de cunoastere, ci de perceptie. In sensul ca nu toate lucrurile se pot intelege prin logica matematica. La unele e nevoie sa te pui in transa, sau sa gandesti “multidimensional”

tu ai fi instare sa te faci chirurg? yes or no

oups, mi-a scapat intrebarea ta
as fi zis yes, dar e ma degraba too late

(le-am despicat prea mult in patru, nu? tot defect profesional )

pfff….am citit cu atentie atat ce ai scris tu, cat si comentariile ulterioare. Un lucru e cert: niciunul dintre noi nu poate fi pe deplin obiectiv. De ce?…fiecare dintre noi i-a pomenit macar o data numele cand era in impas, ca mai apoi, luni in sir sau poate chiar ani, sa il uite cu desavarsire. Si apoi, fiecare dintre noi s-a reintors. Daca El poate exista si fara dovada credintei noastre, noi nu putem trai la nesfarsit cu certitudinea ca e un mit. Cat despre habotnici, hai sa fim seriosi. poate e credinta in actul lor religios, poate e pur si simplu frica sau desgurajare ori , de ce nu, spectacol….

Interesant subiect. Înainte de toate, Biblia, este o carte, cum este şi Coranul şi alte cărţi de gen, semnificative pentru religiile pe care le reprezintă. Fiecare carte vine cu argumentele ei, cu poveştile ei cu tot tacâmul necesar pentru a întări credinţa unei persoane. Mereu m-am întrebat de ce suntem noi, creştin-ortodoxşii/catolicii, atât de convinşi că Biblia este cartea în care zace adevărul? Poate Coranul sau manuscrisele budiste, spre exemplu, reprezintă adevărul despre divinitate. În China nu sunt prea mulţi care au auzit de Iisus (scriu cu doi de “i” pentru că aşa am învăţat la şcoală), tibetanii îşi văd de credinţa lor fără ca măcar să le pese de exsitenţa altor religii şi lista ar putea continua. După ce am citit-o de două ori (odată din curiozitate şi odată în încercarea de a o înţelege), văd Bibilia ca fiind un fel de basm mai complex. Dacă pe copertă scria Petre Ispirescu, o luam ca atare, dar pentru că biserica spune că e cuvântul lui Dumnezeu, păi atunci, dacă a spus biserica, aşa tre’ să fie.

Cât de spre preamărire, rugăciune, post, îngenuncheat în biserică, călugăreală şi toate formele astea de expirimare a credinţei, sunt de părere că sunt practici ale unor oameni limitaţi. Dacă am credinţă, atunci o am în inima mea şi dacă într-adevăr există un Dumnezeu, atunci, fiind a toate-ştiutor, El ştie că eu cred. Nu trebuie să fac plecăciuni, să mă înghesui cu babele în biserică, să pup poala popii şi să bag zece mii în cutia milei pentru renovarea lăcaşului (în timp ce popa a vine la slujbă cu un Grand Cheroke).

Ultima postare de la Amza: DJ, dă muzica mai tare… şi opreşte-o!

O altă chestiune interesantă mai este cea a liberului arbitru. Religia ne învaţă că Dumnezeu ne-a dat liberatea de a alege în ceea ce credem, în ceea ce facem ş.a.m.d. Bun. Dacă Doamne-Doamne m-a lăsat de capul meu să optez pentru ceea ce vreau, atunci de ce Biblia ne “sperie” cu pedepse? Să nu furi că ajungi la cazan! Să nu preacurveşti că pe lumea aialaltă ţi se va face şi ţi se va drege etc. Păi, El m-a lăsat să fac ce vreau. De ce sunt ameninţat că de-i încalc cuvântul mă ia dracu’(la propriu)? Sau cum vine treaba asta? Alegi, da’ alegi ce spun eu că e bine. Nu e corect.

Ultima postare de la Amza: DJ, dă muzica mai tare… şi opreşte-o!

[...] în ce vreau, sau în ce mi se spune? Cristian Scutaru mi-a deschis o supapă căreia i-am pus un dop de ceva vreme. Nu m-am gândit niciodată că pe [...]

sa iubesti…si pe oameni si pe Dumnezeu; sa ai si recunostinta, pt ca e tot iubire, care se intoarce; sa te rogi…pt a lasa(a te deschide) iubirea sa vina pt a intra in armonie, cu tine, cu ceilalti, cu natura/universul

Ultima postare de la a: Vere, Stiai Ca..

@alexandra – hmm, tot n-am gasit raspuns posibil la intrebare . Daca El exista sau nu, asta nu stim. Faptul ca aproape orice popor are o credinta intr-o entitate superioara nu atesta existenta acesteia.

@Amza- bine spus. Biblia e o combinatie de istorie veche, morala si …fantezie, destula fantezie si subiectivism. E scrisa de oameni, la urma urmei, indiferent daca unii pretind ca le-a fost …dictata .

In privinta bisericii, asta spuneam si eu: ca riturile lor, multe, apar azi ca obstacol pentru potentialii noi clienti, mai rationali ca cei de ieri.

“Liberul arbitru” in religie? Notiunea insasi e conflictuala cu dogmele

@a – …te rog si eu: acesta nu-i un blog bisericesc, deci iti respect inaltatoarele sentimente si starile de exaltare, dar te rog nu aici. S-a pus o intrebare logica si fireasca, raspunsuri rationale la aceasta as fi dorit sa gasesc.

Biblia e “cuvantul Bisericii” ,nu al lui Dumnezeu. Ce scrie acolo,e scris pt a ne manipula si pt a le fi lor bine.Ar trebui sa fie alegerea fiecaruia daca vrea sa creada sau nu in Dumnezeu,nu sa ne oblige si ameninte Biblia.

Ultima postare de la zuza: femeile ie proaste

@zuza – da, asta e. Cu toate ca multe lucruri din Biblie sunt totusi bune: istorie, morala, mesaje de bine, de gasire a pacii interioare…

MAI MULTA SPONTANEITATE

Cand te rogi lui Dumnezeu repetand stereotip, totdeauna si-n fiecare zi, dimineata si seara, una si aceeasi rugaciune nu inseamna aceasta o grava necuviinta, necuviinta de a-L crede inadmisibil de putin exigent?
- Ce s-ar intampla oare, poete, daca ai trimite iubitei tale in fiecare zi de doua ori una si aceeasi poezie, nu o viata intreaga, ci fie si numai timp de o singura luna?

Lucian Blaga

Ultima postare de la noryshor: Lucian Blaga – Aforisme

Excelent citatul. Imi aminteste si de americanii sau canadienii de pe-aici, la care a devenit stereotip cand spun copiilor de 100 de ori pe zi “I love you, honey”. E-acelasi lucru: ce-i mult, strica. Si devin lozinci, sabloane, vorbe goale fara insemnatate…

…asa e.

Ultima postare de la noryshor: Lucian Blaga – Aforisme