Un ocol al lui Stanley Park (2/2) |
|
Scris pe 15 Iulie 2008 de Cristi
Comenteaza »
Continuam de acum pe portiunea cea mai putin aglomerata, cu deschiderea cea mai mare catre ocean. E locul in care poti gusta din deplina libertate, in care-ti poti lasa visele si gandurile sa se imprastie…
Privesti catre acel izolat colt de stanca (abandonat parca de restul muntelui singur, in ocean), ce se numeste Siwash Rock, si ti se pare ca timpul s-a oprit in loc. Pe pietrele de la buza marii, cineva a “sculptat” niste figurine din piatra, niste forme ciudate asezate una peste alta. In alt loc, gasesti statuia unei sirene, de care daca n-ai sti, ai spune ca-i reala… Trecem intai pe langa Third Beach (A Treia Plaja). Apa e in general destul de rece, dar e o binefacere in cele cateva zile de vara, cand temperatura poate depasi si pe aici 30 de grade. Abia la Second Beach ne lovim cu adevarat de multime, mai ales ca exista si o imensa piscina in aer liber, in care apa este desigur mereu mult mai calda si poti face oricand baie. Leagane pentru copii, cateva chioscuri pentru racoritoare… Da, si o inghetata e leacul cel mai bun si rasplata cea mai nimerita pentru plimbarea noastra de pana aici.
Majoritatea sunt tineri si-n general foarte educati: respecta partajarea locurilor cu ceilalti, nu fac galagie insuportabila, nu pun vreo muzica sa le-o impuna si altora…
Trecem pe langa terenuri de golf, tenis si aranjamente florale de-o coloristica aparte. Mici lacusoare si revarsari de paraie iti incanta privirea. Indiferent de anotimp, natura isi canta simfonia. Dar nicaieri altundeva in lume nu-mi place primavara asa cum imi place aici.
In special dupa ce brazii, copacii si florile au avut destula apa, si-si arata fara jena verdele crud.Chiar daca multi ne plangem ca in Vancouver ploua adesea mult prea mult, binefacerile se vad cert prin explozia florala si verdele crud al ierbii, prin mugurii proaspeti ai copacilor. Mi s-a intamplat sa prind si 2-3 ani mai secetosi si am vazut reversul: parca verdele de la altadata nu mai era acelasi…
…Te uiti la ceas: n-au trecut decat cel mult doua ore. Chiar si o ora, daca alergi, sau si mai putin, daca mergi pe bicicleta sau patine cu rotile. Poteca asfaltata e divizata in doua: pentru pietoni si pentru cei mai grabiti (pe role). Masinile au o sosea separata, mai in interior. Deci n-ai de ce sa fii stresat, ca arhitectii “seawall“-ului au gandit-o bine. Etichete: Foto Vancouver, Fotografii Articole similare |
4 comentarii
|
Scris pe 16 Iulie 2008 la ora 5:08 |
Am vazut pe unul, care langa parcare fura cateva petece din gazonul excelent di Stanley Park. Nu m-am lamurit dac era roman sau de ce nu chinez. M-a intristat sa vad asta in acele locuri minunate. |
|
Scris pe 16 Iulie 2008 la ora 8:50 |
wow, tare faza! Mie imi pare rau ca o furtuna de acum cateva luni a distrus o mare parte din brazii din parc, pe care in final au trebuit sa-i taie de tot. Or sa mai trebuiasca ani de zile, de acum, ca locurile acelea ramase goale sa se refaca… |
|
Scris pe 16 Iulie 2008 la ora 8:54 |
Ce frumos e… Ultima postare a lui gabriela: Cu viteze diferite |
|
Scris pe 16 Iulie 2008 la ora 8:55 |
Sa-l fi vazut cum indesa cu nesat bucatile de gazon in porbagajul masinii ti se facea mai mare mila de IQ-ul lui. |

[Prima parte
Simti briza marii, linistea ti se intipareste in suflet.
Intram de-acum pe ultima treime, pe cea presarata de plaje naturale, din nisip.
Ultima plaja din parc se continua deja cu inceputul orasului, dar noi vom carmi usor prin stanga, lasand in urma pe cei carora le place sa se prajeasca la soare.

Drumul ne duce pe langa Lost Lagoon (Laguna Pierduta), 