Am incetat de multa vreme sa mai citesc carti sau articole in care esti cica invatat cum sa-ti gasesti un job mai bun si mai ales cum sa te ajustezi, ca sa fii apreciat. Majoritatea autorilor sunt recrutori sau indivizi de la Resurse Umane, care ei insisi n-au fost capabili sa isi gaseasca ceva mai bun. Plus ca mai toti invataceii acestia ignora cu desavarsire discriminarile salariale.

Mi-a atras insa atentia rezumatul unei carti recente, “The Three Signs of a Miserable Job” (“Cele trei semne ale unui job mizerabil“), scrisa de un oarecare Patrick Lencioni. Autorul blameaza suficient pe manageri pentru faptul ca 77% din angajati declarau recent ca isi urasc job-ul (sondajele acestea difera enorm intre ele, fiindca tot asa citeam recent ca majoritatea canadienilor ar fi satisfacuti cu ce au).

Iata insa cele trei semne, care (trecand peste omisiunile mentionate) gasesc si eu ca au totusi sens:

1. Anonimatul, senzatia ca managerul arata putin interes sau chiar nu-i pasa deloc de viata, aspiratiile sau interesele angajatului.
2. Irelevanta, imposibilitatea angajatului de a-si da seama de impactul pozitiv pe care il aduce munca depusa.
3. Lipsa de cuantificare (immeasurement), pe undeva similara irelevantei, dar care tine mai mult de factorii masurabili ai eforturilor depuse. Cand n-ai destule review-uri clare si obiective, cand feedback-ul managerului e mai mult absent, n-ai cum sa-ti dai seama ce este privit ca bun sau rau in cele ce faci.

• Salarii in IT din Canada
• Referinte la cerere
• Recomandare pe bani
• Internet la servici
• Cum sa-ti pastrezi jobul in vreme de criza