Dau foarte des, prin lista comentariilor de pe un blog, de situatia urmatoare. Nu-i caz strict personal, cu toate ca admit, mi s-a mai intamplat si mie (pe post de Fanel, vezi mai jos). Sa zicem ca avem mai intai de-a face cu vreun comentariu oarecare al lui Banel:

Autor: Banel
Hehehe, tare ai zis-o mestere! Dar la ce te refereai cand ai scris …?

Dupa acesta, in ordine cronologica, apare un comentariu al vreunui Fanel:

Autor: Fanel
Foarte interesant articolul. Sunt doar putin nelamurit daca acolo nu va refereati de fapt la …

Ei bine, cateva ore mai tarziu, apare si Manel, posesorul blogului, care-l ignora magistral pe Fanel, dar ii raspunde (printr-o splendida saritura a calului din jocul de sah) doar lui Banel:

Autor: Manel
@Banel, acolo ma refeream la …

Citeste mai departe »

“Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti“, dar imi voi lua riscul. Mai ales ca “Scandalul cu ICRNY” a fost unul din articolele cele mai cumpatate despre subiect (expozitia aceea controversata din New York). Dovada si schimbul de replici cat se poate de civilizat avut ieri acolo cu Alex Petria, chit ca ne plasam pe pozitii total divergente.

Nu stau sa analizez pe toti cei care (sub ascunzisul unei motivatii politice clare ca lumina zilei) au debitat cele mai mari enormitati despre “imaginea Romaniei” sau arta stradala (ca nici nu le pasa lor de-asa ceva). In doua zile, articolul incendiar din revista romano-americaneasca de mai jos a strabatut calea fireasca a prostiilor pescuite de mass-media (Evenimentul Zilei, Ziua, Antena 3) si vad ca a aterizat azi unde ii era de fapt locul: in Cancan!

Despre multimea de reactii diferite (si apar tot mai multe!) desigur ca nu se pomeneste nimic. Nici despre faptul ca expozitia in sine a fost (cel putin pana acum) un succes. Citeste mai departe »

Ma uit la timpul irosit in ultima vreme pe bloguri ale unora pe care ii stiam amici. Care la randul lor si-au manifestat si ei altadata interesul aproape constant fata de ce mai scriam si eu pe-aici…

Ei bine, caut sa inteleg doar ce se petrece. Daca pe la unii, care nu fac nici un secret ca scriu (si) pentru Google, ori si-au mutat recent domeniul si au nevoie de trafic, mai las destule comentarii si din amabilitate, din dorinta de a le da un boost, de a-i bine dispune cu cate o gluma, observ cu regret ca reciprocitatea cam lasa de dorit. Cu cat mai vie devine prezenta mea pe blogurile lor, cu-atat mai mult pare-se ca uita sa mai treaca ei pe-aici, sa-si mai lase cate o opinie la subiecte la care imi dau totusi osteneala sa prezint lucruri interesante.

Mi-e greu sa inteleg acest gen de atitudine. Cu-atat mai mult cu cat unii, din lipsa evidenta de trafic ori animozitate, organizeaza pana si concursuri pe numarul de comentarii. Si chiar si-atunci, cu toata participarea mea modesta pe blogurile lor, ma gasesc fara vrere “castigator” sau vreun al patrulea comentator din cei cinci-sase, in total. Citeste mai departe »

Victor Ciorbea, despre guvernarea CDR din 1996:

“Prin vară m-am trezit cu vizita domnului Măgureanu care m-a lăsat să înţeleg că eu sunt practic în afara jocului. Adică mi s-a lăsat să înţeleg, şi nu vreau să intru în amănunte, că la alegerile prezidenţiale ar fi contribuit într-o anumită măsură. [...] După câtva timp s-a întâmplat acelaşi lucru şi cu domnul Talpeş, care mi-a prezentat situaţia cam la fel.”

O zi mai tarziu, Emil Constantinescu nuanteaza si vine cu precizarea:

“Această teză a fost lansată chiar de către respectivii şefi de servicii. Este o diversiune! În schimb, amândoi pot să confirme că le-am cerut demisiile în alb şi le-am ţinut până când am pregătit restructurarea serviciilor de informaţii.”

Citeste mai departe »

Iata ce se intampla:

Institutul Cultural Roman din New York (ICRNY) – patronat pare-se din tara de Patapievici – prezinta o expozitie de arta stradala a trei tineri din Romania, “Freedom for Lazy People“ (Libertate pentru puturosi). O publicatie a diasporei romane din USA trage semnalul de alarma la prostul gust cert al unor exponate (zvastici, sex la vedere, diferite alte “monstruozitati”). Scandalul se propaga in lant la mass-media din Romania (Evenimentul Zilei, Ziua etc), apoi pe bloguri. Mai intai pare-se la Andrei Badin, cu o reluare aici. Tensiunea continua pana la a se cere capul lui Patapievici, iar bloggeri ca Petria si Lilick ne deseneaza la randul lor monstruozitatea de mai jos (in stilul care-a devenit pare-se familiar).

Citind reactiile indignate ale atator romani “verzi”, din tara, la adresa “distrugerii imaginii Romaniei“, ai zice ca aceasta a fost deja viguros calcata in picioare …de catre americani. Ca lor li s-a adresat expozitia respectiva, nu celor din Romania.

Ei bine, nu! Din replica de bun simt a ICRNY la toata tevatura (calificata in mod inexplicabil de Andrei Badin drept “comunicat de-a dreptul imbecil“) afli cu stupoare ca americanii au apreciat de fapt exponatele. Ca cei trei artisti romani au fost chiar invitati ulterior, de nume de referinta pe Broadway, sa picteze sala unui teatru din New York. Ca expozitia s-a bucurat de suport din partea celui mai prestigios site de street art din US, iar numarul vizitatorilor a fost suficient de mare. N-a avut loc in New York nici o alta “Piata a Universitatii”, nu s-au taiat capete, nu s-au ars exponatele… Citeste mai departe »