Situatii
“Cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine” (Immanuel Kant)
 

O definitie revizuita a intelectualului roman

Scris pe 2 Iulie 2008 de Cristi Comenteaza »

[O tentativa de definire cat mai riguroasa a notiunii de intelectual, in contextul Romaniei de azi.]

Perspectiva istorica

Multe din definitiile simple ale intelectualului, preluate din dictionare, sunt nu doar semnificativ diferite, dar si relativ simpliste si chiar conflictuale. Nu se poate afirma nici ca se completeaza reciproc. Ambiguitatile si carentele din aceste definitii sunt la originea multor neintelegeri de azi pe tema intelectualitatii, si chiar a degradarii in sine a notiunii de intelectual. Unele definitii s-au pastrat intocmai de pe timpurile cand accesul la educatie era inlesnit cu precadere celor mai bogati, nu foarte multi, proveniti in special din randurile aristocratiei. Nu cu foarte mult timp in urma, a fi considerat intelectual te incadra de asemenea automat si in partea superioara a unei elitei sociale. In ziua de azi, cand accesul la studii superioare e mult inlesnit si devine practic o necesitate pentru cei multi, asistam la o banalizare a termenului, daca vom continua sa consideram definitiile simpliste ce-l asociaza doar cu exersarea unei profesii sau indeletniciri ce presupune un oarecare efort creativ. Nu-i de mirare ca unii au inceput chiar sa se intrebe daca intelectualitatea exista cu adevarat (vezi discutiile “Nu exista intelectuali” si Mai exista elita intelectuala in Romania?, pe Cafeneaua.com).

Definitia intelectualului

  • Persoanã care posedã o pregãtire de specialitate temeinicã si lucreazã în domeniul artei, al stiintei, tehnicii etc.; persoanã care apartine intelectualitãtii. [DEX 98]
  • Persoanã care se ocupã cu munca intelectualã; om cu pregãtire specialã care lucreazã în domeniul stiintei, artei, învãtãmântului etc. [NODEX]
  • Persoana ce-si foloseste mintea in mod creativ. (“a person who uses the mind creatively” [WordNet, engleza]).
  • Persoana cu un intelect mult dezvoltat. (“a person with a highly developed intellect” [Oxford English Dictionary, engleza])
  • Persoana inteligenta: cineva cu abilitate mult dezvoltata de a gandi si a intelege, in special daca e de asemenea bine educat si interesat in arte sau stiinte, sau daca il atrag activitatile implicand un efort mintal apreciabil. (“intelligent person: somebody with a highly developed ability to reason and understand, especially if also well educated and interested in the arts or sciences or enjoying activities involving serious mental effort” [Encarta, engleza])
  • Persoana a carei profesie cere la baza o activitate a spiritului, a mintii (comparativ, la polul opus, a celei manuale) sau care are un gust afirmat (o inclinatie) pentru activitatile spiritului. (“Personne dont la profession comporte essentiellement une activite de l’esprit (par opp. a manuel) ou qui a un gout affirme pour les activites de l’esprit” [Larousse 92, franceza])
  • Intelectualul este o persoana ce-si foloseste intelectul sa studieze, sa reflecteze si sa speculeze pe o varietate de idei diferite. In unele situatii, cu precadere in discursurile jurnalistice, termenul de intelectual se refera la academicieni, in general din stiintele umaniste, in special filozofice, care vorbesc despre diferite aspecte ale arenei sociale sau politice. Acestia sunt asa-numitii intelectuali publici – de fapt comunicatori care fac puntea intre producerea de cunostinte si societate (“An intellectual is a person who uses his or her intellect to study, reflect, and speculate on a variety of different ideas. In some contexts, especially journalistic speech, intellectual often refers to academics, generally in the humanities, especially philosophy, who speak about various issues of social or political import. These are so-called public intellectuals — in effect communicators that bridge knowledge production and society” [Wikipedia])
  • O persoana inteligenta si educata (profesional), ce petrece mult din timpul sau gandind sau discutand problematici complicate (“an intelligent, well-educated person, who spends a lot of their time thinking about complicated ideas and discussing them…” [LONGMAN DCE])

Identitate, nu eticheta

A fi intelectual e o stare in sine, o identitate, nu o eticheta pusa de altii sau de sine insusi. Esti intelectual daca nu te poti incadra prin definitie in alta categorie sociala.

Nu te poti declara intelectual daca nu ai acea tendinta naturala inevitabila spre judecarea lucrurilor intr-un mod relativ complex si cat mai realist. La fel cum poetul e caracterizat prin starea spre visare, combinata cu acel mod de exprimare specifica. Eticheta de intelectual pusa de altii – in mod fie admirativ, fie peiorativ – nu spune nici ea nimic daca nu se raporteaza la definirea si intelegerea corecta a termenului.

Surse


Etichete: ,
Articole similare
 

2 comentarii

Gravatar kraft spune:

In timp termenul a devenit confuz si este folosit din ce in ce mai rar! Prin 96-97 am avut multe discutii referitoare la semnificatia termenului! cu diversi prieteni sau cunostinte! In acei ani tot absolventul unei facultati se credea automat intelectual! Dupa atatia ani, dupa multe dezbateri si dupa citirea multiplelor definitii nu am putut deslusi semnificatia exacta a termenului. Poate fi folosit in prea multe cazuri, chiar si gresite, si nimeni nu poate construi o observatie argumentata. Personal am renuntat la folosirea lui din aceasta cauza si cred ca, cu timpul, risca sa devina arhaism.
Cred ca radacina se afla in “intelect”, “a gandi”, a dori procesarea informatiei, de orice fel ar fi aceasta.
Repet insa, din cauza confuziei pe care o provoaca personal tind sa renunt definiv la folosirea acestuia.
Ca dezbatere, insa, ramane un subiect bun.


Gravatar Cristi spune:

@Kraft, ai dreptate. Chiar textele de fata (despre intelectuali) dateaza de cativa ani. Termenul a fost pe rand abuzat, zeflemisit, denaturat, si-n cele din urma abandonat.


Lasa si tu o vorba



Nota: doar continutul cu linkuri si primul tau mesaj pe blog sunt moderate.