[Intelectualitatea, perceputa ca o clasa sociala aparte, in Romania de ieri sau de azi.]
Perceptia intelectualitatii in spatiu si timp
In [Wikipedia] se face mentiune la variatii ale perceperii notiunii de “clasa intelectuala” in Europa si-n alte parti, de-a lungul timpului. Daca vocatia intelectualului a fost privita cu precadere dupa gradul de implicare in arta, politica, jurnalism, educatie, nationalism, internationalism, sentiment etic, acesta n-a devenit niciodata fix predeterminat. Unii intelectuali au fost cu vehementa anti-academici, alteori profesorii universitari au fost sinonimi cu intelectualismul, dar in alte perioade si locuri, centrul de gravitate al vietii intelectuale a fost in alta parte.
Definitia intelectualitatii
- Categorie socialã neomogenã formatã din oameni pentru care munca intelectualã reprezintã sursa principalã de existentã. Totalitatea intelectualilor; multime de intelectuali. [DEX 98]
- Totalitate a intelectualilor, consideratã ca o pãturã socialã. [NODEX]
- Puteri intelectuale; posesie a intelectului; calitate de a fi intelectual (“Intellectual powers; possession of intellect; quality of being intellectual” [WordNet, engleza])
- Calitate, caracter legat de a fi intelectual. (“Qualite, caractere de ce qui est intellectuel” [Larousse 92, franceza])
Doar dictionarele romanesti definesc net intelectualitatea ca o categorie, patura sau clasa sociala. Vizitatori straini ai Romaniei, dinainte si dupa Ceausescu, percep insa clar existenta “asa-numitei” paturi intelectuale.
Intelectualii romani vazuti de straini
In cartea “Transylvania and Beyond“, Dervla Murphy viziteaza Romania in cateva randuri imediat dupa ‘89 si surprinde astfel interactiunea intelectualului roman cu restul populatiei:
“Cu tipatoarea constiinta de clasa ‘educat/ne-educat’ coexista cu siguranta si-o veritabila savoare egalitariana. […] M-a fascinat sa privesc interactiunea cotidiana intre ‘intelectuali’ si ‘oamenii simpli’. Deseori, cele doua categorii fac grupuri aparte in societate, cu exceptia (inaintea revolutiei) vreunei manifestari organizate de partid; dar in general ei se trateaza fara timiditate unii pe altii ca egali. [...] Intelectualii nu sint numai draguti cu oamenii simpli, in modul in care membrii civilizati ai unei clase superioare sint peste tot altundeva ‘draguti’ cu inferiorii lor sociali. Exista un puternic si foarte atragator sens al indivizilor raspunzind spontan altor indivizi ca indivizi. De cind bazele noului snobism al Romaniei este aroganta intelectuala, muncitorii ca clasa sint priviti de sus – in timp ce simultan muncitorul ca individ e de obicei tratat ca o fiinta umana egala.”
Dervla mentioneaza clar la un moment dat ca, daca intelectualul roman pare sa se adreseze uneori mai “de sus” unui individ cu studii mai putine si intelegere mai simplista a vietii in general, dispretul real pe care acesta il are este de fapt mult mai scazut sau chiar inexistent, comparativ cu majoritatea membrilor aristocratiei britanice, care ti se adreseaza mai intotdeauna pe un ton foarte politicos, dar gazduiesc in ei insisi sentimente adinci, in care consideratia unei persoane depinde net de clasa sociala din care aceasta provine.
Descrierea paturii de mijloc, asa cum a perceput-o ea in acei ani imediat dupa revolutie, e directa si fara echivoc:
“… am gasit Romania departe de a fi o societate fara clase. Furnizind o educatie universitara gratuita pentru copiii de tarani si muncitori, comunismul a facut posibila aparitia unei noi paturi de mijloc [...]. Si acesti auto-numiti ‘intelectuali’ se arata de obicei fie binevoitori, fie dispretuitori fata de ‘poporul simplu’ in masa. Cu toate acestea, ei ramin devotati parintilor lor neinstruiti – pretuindu-i pe virstnici, vizitind ’satul lor’ cit de des posibil si invatindu-i pe copiii lor sa-i iubeasca si sa-i respecte pe acei bunici tarani al caror mod de viata e atit de diferit de al lor. In conditiile unui anumit climat politic nesanatos, aceasta noua patura de mijloc ar putea sa balanseze rapid spre extrema dreapta, dupa cum multi absolventi britanici din prima generatie sint printre cei mai inflacarati adepti ai lui Thatcher. Dar aceasta analogie cu Anglia se opreste aici: nici un intelectual roman nu se rusineaza de originile sale joase, asa cum o fac atit de frecvent echivalentii lor din Europa Occidentala. In loc de asta, ei sint mindri de a fi plecat din case simple si scoli satesti primitive si de a fi ajuns absolventi de facultate. Sa fie acesta un efect benefic al comunismului?”.
Parerea ei personala despre perceptia democratiei la romani:
“Chiar si intelectualii romanii au numai o intelegere limitata a democratiei. Ii tracaseaza faptul ca-n tari libere dorinta majoritatii conteaza intr-adevar, oricit de prost pregatita ar fi acea majoritate, judecind dupa dupa vederile ei, sa aleaga un guvern. [...] O trasatura stinjenitoare a multor discutii romanesti este inabilitatea unor oameni inteligenti sa gindeasca o problema pina la capat sau sa analizeze un eveniment in mod logic si consistent.”
Intelectualitatea romana dupa ‘89
In eseul Cultura sau agitatia pe scara de incendiu, Sorin Bocancea aduce cateva interesante remarci la adresa intelectulitatii post-revolutionare:
“Ne amintim cã PAC s-a autodeclarat partid al intelectualilor. Focalizati în aceastã grupare si caracterizati de naivitate politicã, intelectualii au fost usor de izolat. PAC a apãrut ca o grupare de visãtori, al cãrei comportament politic a putut servi ca dovadã a incompatibilitãtii funciare între intelectual si politician. La fel s-a întâmplat si cu esecul lui O. Paller în politica angajatã, esec ce s-a institutionalizat odatã cu obsesivul “vai!” al acestuia. Nereusitele capãtã aurã de arhetip, iar rezultatele celor ce se încãpãtâneazã sã participe sunt minimalizate: de la N. Manolescu se retin ezitãrile si scrisorile târzii; A. Plesu nu a fãcut mare lucru (normalitatea nu sare în ochi); de la M. Dinescu putem sã ne asteptãm la orice, deci si la implicare politicã. Se mai adaugã si dezamãgirea pe care a creat-o profesorul-presedinte, ca argument la amintita nepotrivire de statut.”
“Nu spun cã intelectualii ar trebui sã treacã în bloc la activism politic. De regulã, ei sunt înclinati spre contemplatie. Totusi, pânã la apariþia unei adevãrate clase politice, acestia ar fi putut juca rolul de suplinitor – o posturã incomodã, dar lãudabilã si mai eficientã decât pasivitatea. Ceea ce le stã însã în putere este abandonarea reactivitãtii fatã de politicã. Eforturile de a apãra domeniile ce intrã în gestiunea unui minister (cel al culturii) au provocat respingerea politicii însesi chiar în momentul când trebuia sã ne-o apropiem. Sã ne amintim cã în perioada interbelicã personalitãtile culturale erau angajate politic. Politicã fãceau si intelectualii din mediul rural. Importante nu sunt realizãrile concrete ale acestora, ci raportarea pozitivã la treburile publice. Intelectualii cu atitudini ascetice riscã sã lase dupã ei generatii de deznãdãjduiti. Or, deznãdejdea pregãteste extremismul (poate cã orientarea tinerilor la alegerile din 2000 este relevantã). Demonizarea politicului, doar pentru insatisfactiile prezente, nu va duce la disparitia lui. Însã acceptarea lui ca o necesitate va cultiva atitudinea criticã, nu pe cea visceralã. De aceea, nu doar imoralitatea unora, ci si “apolitismul” intelectualilor este cauzã a lichelismului. Corolarul “apelului cãtre lichele” ar putea fi unul cãtre intelectuali.”
“Cred cã prin depãsirea amintitei reactivitãti intelectualii pot cultiva alternativa la impostura din politica de azi. Nu mã îndoiesc de faptul cã tinerii inteligenti, care vibreazã la mesajele culturale, vor fi încurajati sã se apropie de politicã, privind-o ca pe un domeniu ce poate gãzdui împlinirea unei vocatii. Poate cã atunci se va încheia perioada monologurilor paralele.”
Surse
- DEX online, cu definitiile din [DEX '98] Dictionarul explicativ al limbii române, Academia Românã, Institutul de Lingvisticã “Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998, si [NODEX] Noul dictionar explicativ al limbii române, Editura Litera International, 2002
- AskOxford.com, cu definitii din Oxford Dictionaries
- MSN Encarta – Dictionary
- Dictionnaire encyclopedique Le Petit Larousse illustre, 1992
- HyperDictionary
- Online Dictionary, cu definitii din [WordNet] si [Webster's]
- Wikipedia, the free encyclopedia
- Cultura sau agitatia pe scara de incendiu, de Sorin Bocancea, in Contrast – Nr.1 / 2001
- Cafeneaua.com: Telectualu’ si studiile superioare
- Cafeneaua.com: “Nu exista intelectuali”
Etichete:
Intelectuali,
Reflectii
Articole similare
zamolxis spune:
gabriela spune:
n i c spune:
Cristi spune:
