“Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti“. La aproape un an de cand am inceput sa-mi pierd timpul prin blogosfera romaneasca, am placuta surpriza sa constat ca n-a fost nimic in zadar. Ma uit azi rapid la numai cativa din amicii virtuali mai apropiati pe care mi i-am facut in aceasta scurta vreme, despre care cunosc mai multe si din datele pe care le-au facut ei publice. Prietenie e poate mult spus, fiindca mai toti locuiesc la mii de kilometri distanta (in Romania), nu ne-am vazut niciodata si destui dintre ei au o varsta jumatate din a mea. Plus ca, in pofida existentei certe a unor afinitati comune, a unui respect cred eu reciproc din multe privinte, sunt convins ca nu gandim identic pe toata linia, iar legaturile de azi nu sunt garantie a celor de maine. Cei ce ma stiu mai bine cunosc de asemenea ca nu-mi place sa-mi pierd timpul pe Messenger sau posta privata, deci socializarea in sine n-a fost si nu e un scop al blogului meu.

Nu fac decat sa constat azi ca blogul mi-a produs placerea de a descoperi cativa oameni pe care eu ii consider de-a dreptul remarcabili. Sunt pe putin alti 2-3 care din pacate fie s-au lasat de blogging, fie n-au mai scris nici la ei de multa vreme. Cum sunt si multi altii despre care (inca) nu cunosc destule, si doar din aceasta cauza n-o sa ii mentionez azi aici. Majoritatea celor de mai jos m-au descoperit ei pe mine la inceput, lasandu-mi un scurt comentariu ce mi-a permis mai apoi sa le vizitez si eu blogurile.

In ordine pur aleatoare, o sa incep totusi cu Nic Moldoveanu, un tanar de 20+ de ani pe care indraznesc sa-l numesc azi chiar prieten, cu un talent artistic pe care l-am considerat de la bun inceput de-a dreptul exceptional. L-am descoperit cu totul intamplator in urma concursului de caricatura de la NetCamp (la care ar fi fost castigatorul de drept, daca sforile n-ar fi fost trase de niste teribilisti fara coloana vertebrala). Am avut in lunile din urma ocazia sa cunosc mult mai multe despre Nic, decat prin caricaturile pe care a avut amabilitatea sa le posteze si pe acest blog, si nu pot decat sa ma simt foarte onorat de prietenia lui.

Mihnea Dumitru, de la Politica si New Media, a fost unul dintre putinii care au sarit altadata sa-mi ia public apararea in arena cu invective adesea extreme si calomniatoare ale blogosferei actuale, iar fapte de-acestea nu se uita. Chiar daca am simtit si eu relativ recent sa procedez asisderea, chiar daca in ultima vreme simt o oarecare raceala a relatiilor noastre mai stranse de altadata (ca blogul lui a luat, normal, o orientare mai pronuntata spre politica, in timp ce al meu a capatat tendinte mai personale), imi doresc din suflet sa vad oameni ca Mihnea capatand o vizibilitate tot mai pronuntata in mediul politic si social al Romaniei de azi. La cei 20+ ani ai sai, il gasesc de o inteligenta si luciditate remarcabile, un om care stie sa foloseasca sarcasmul, care nu se da in laturi sa scrie ce gandeste, chiar daca in mod evident supara pe multi. La o varsta relativ frageda, nu stiu cati se pot lauda cu peste 8 ani petrecuti deja la studii prin Coreea de Sud, Statele Unite sau Canada, experienta de lucru la cancelaria primului ministru si-un doctorat in Stiinte Politice, a carui teza o constituie chiar blogul sau.

O alta placuta surpriza a fost sa aflu ca INconstantIN (Constantin Codreanu) este coleg cu Mihnea la acelasi gen de doctorat:

“[...] Constantin Codreanu bloggerul mai e şi doctorand în ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti, după un master în Relaţii Internaţionale la aceeaşi universitate şi un master interdisciplinar în Ştiinţe Sociale la Agenţia Universitară Francofonă, Şcoala Doctorală în Ştiinţe Sociale din Europa de Sud-Est. [...]“

Nu ma simt la fel de apropiat de INconstantIN, poate si datorita faptului ca-l vad incercand sa prinda prea multi iepuri deodata (dar asta-i doar impresia mea). Asist insa la eforturile sale de a demonstra ca-n Romania se pot face bani din blogging si printr-un continut de calitate, si-i doresc sincer succes. Ii apreciez diplomatia si faptul ca spune totusi ce gandeste, fara a se lasa tarat sau implicat in scandalurile adesea penibile din virtual.

Pe Gabriela Obodariu, profesoara de istorie si colega de …generatie, am descoperit-o relativ recent. Implicatiile ei in Asociatia Pro Democratia, opiniile deschise si pline de curaj pe care si le expune deseori pe blog, m-au facut iar s-o indragesc instantaneu.

Coincidentele au continuat recent cu Razvan Serbu, absolvent al aceleiasi facultati de Automatica din Bucuresti. Pana acum, am descoperit ca l-am avut amandoi pe acelasi remarcabil profesor la proiectul de diploma, dar cine stie ce alte surprize ne poate rezerva viitorul. Scriam si cu alta ocazie despre respectul profund pe care il port Automaticii, o facultate care a ramas cert printre cele de varf in Romania, si cat de mandru m-am simtit cand si la Microsoft am avut colegi doi proaspeti sefi de promotie unanim apreciati acolo.

Sa n-o uit pe Ines Prodan, studenta din Iasi, la care constat aceeasi pasiune comuna pe care o am si eu dintotdeauna pentru logica pura, pentru discursul rational si moralitatea in viata. Vorbele lui Kant (“cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine“) au fost si-mi sunt de zeci de ani calauza in viata. Chiar daca un text ca cel despre sofisme poate parea multora prea lung, prea complex si specializat (si n-ar avea niciodata sanse de premiere pe la concursurile acelea de doi bani de prin blogosfera), pe lista mea personala ramane un alt caz care imi da incredere ca Romania de azi nu s-a golit de tot tineretul aducator de sperante pe viitor.

Cum spuneam, ar mai fi si altii (Zamo, Claus, Kraft, Scribu etc), dar despre care cunosc inca prea putin. Nu-s genul sa ma iau dupa titluri, studii, profesii si realizari, in evaluarea oamenilor, dar le-am trecut pe cele de mai sus doar ca o simpla constatare, ca poate exista totusi o relatie directa intre afinitatile comune si nivelul de pregatire+intelegere al oamenilor. Personal, nu pot decat sa fiu cat se poate de mandru de aceasta selecta companie, de faptul ca blogul meu modest a atras totusi interesul acestor tineri remarcabili. Ca, indiferent daca suntem prin Romania sau dincolo de ocean, niste afinitati comune, puterea de intelegere si respectul reciproc pot cladi o punte naturala intre romani.

Va multumesc tuturor si afirm inca o data ca, pe blogul acesta personal (pe care nu vand nimic si care e mai mult o pierdere de timp), sunteti de fapt cei care imi dati puterea sa continui.

• Portalul blogosferei de calitate (brainstorming)
• Opt ore de blogging
• O constatare trista…
• Zodia Leilor
• WordPress-ul si puterea pe mana idiotului