Citeam mai demult la Psiheea o interesanta insemnare despre toti batzosii aia care au impresia ca-ti acorda nu stiu ce privilegiu cand “te lasa” sa pui un comentariu pe blogul lor. Sa nu mai zic de toate talentele pe care si le dau fata de cei pe care “ii baneaza”, ca niste copii care si-au gasit si ei jucaria si se simt atot-puternici pe tarlaua lor.

Nu sunt in totalitate de acord nici cu free-speach-ul absolut, ca nici in casa ta n-ai lasa pe oricine intra cu bocancii, sa-ti sparga (de-al dracu’) toate bibelourile. Ca nici de nesimtiti de-astia nu ducem lipsa.

Iata exemplul mai vechi al uneia care m-a facut sa sterg primul comentariu pe acest blog: o individa cu care nu m-am intersectat vreodata, pe care n-o stiam si careia i s-a nazarit deodata sa faca pe amazoana si sa apara cu teoria chibritului la figura. In primul ei comentariu (cel pe care i l-am sters, ca altele i le-am lasat si-am cautat sa trec peste) s-a apucat direct (fara cel mai mic argument) sa-mi scoata ochii ca sunt asa si pe dincolo, ca inteleg doar ce vreau eu, ca nu inteleg nimic dintr-o dezbatere si sa-mi comunice apasat impresia ei asupra mea (de parca ne intereseaza opinia la persoana a oricarui apucat de pe lumea asta).

Culmea ridicolului, ca pe blogul ei dau peste morala ieftina pe care o facea altora (“bloggerilor noi”):

“DAR daca imi lasi comentarii pertinente (nu ‘fa proasto, nu stii despre ce vorbesti’ ci ‘fa proasto, ceea ce ai spus tu e gresit din motivele x y z’) si ai blog, sansele sa il vizitez sunt mari si, daca imi place, va ajunge in reader.”

Cand i-am semnalat ca face exact ce reproseaza ea altora, s-a facut mica si credeam ca am scapat de ea. Ei ash! Apare ca maidaneza, cateva saptamani mai tarziu, cand se leaga altii de tine, cu discursul demagogic ca ea “te-a lasat in pace”:

“[...] am avut aproape aceeasi experienta, pornind de la discutia cu amicul si pana la balacareala pe blog. viata e mult mai frumoasa de cand ne ignoram reciproc. [...]“

Si cand am trecut a doua oara pe blogul ei, mare surpriza sa dau peste o alta insemnare noua, la care-si manifestase frustrarea nemaipomenita la comentariul acela sters de mine.

Nu-i dau link-ul, ca n-am chef s-o mai vad pe-aici. Am insa impresia ca tocmai unii pe care nu-i bagi in seama, cu care n-ai nimic in comun si care se baga in sufletul tau doar de-ai dracu’, te vor urmari numai pentru ca n-au altceva mai bun de facut. Oare as jigni-o daca i-as explica prin exact cuvintele pe care le astepta ea de la altii? “Fa proasto, ceea ce ai spus tu e gresit din motivele…”

Cred ca orice i-as spune, mi-as raci gura degeaba. Vad ca i-au mai zis si altii cat e de dusa cu pluta. Mai bine scuip in san (fereste-ma, Doamne, de de-alde astia) si merg mai departe…

• Urmarirea comentariilor
• Specimene
• Sofisme din silogisme
• Sic!
• Scrii DOAR pentru tine?