Citeam deunazi delicioasa insemnare a Gabrielei (azi profesoara de istorie) privind profilul ei liceal de …filologie-textile-stenografie, cand “omul nou” al lui Ceasca putea sa filozofeze in voie, dar trebuia musai sa stie sa croseteze ciorapi si sa bata la masina. N-o sa imi pun si eu acum intrebarea daca sistemul de invatamant de altadata era mai bun. Ce-mi sare in ochi e contradictia perena dintre pregatirea din scoala si ce gasesti mai apoi pe piata muncii. Si putin conteaza in cele din urma lacunele sistemului de invatamant, ce vad este ca cei care au vrut sa invete carte, au facut-o si continua totusi sa o faca.

Motivatii

Intr-o societate normala, oricine cauta sa invete si sa obtina o pregatire superioara motivat fiind de oportunitatile pe care le vede pe piata muncii locala. Observi ca e nevoie de doctori, ca plata e buna si te atrage domeniul? Incerci sa intri la medicina. Vezi ca e cerere de informaticieni si-ti place programarea? Urmezi o facultate de informatica.

In Romania insa, atat cea de ieri cat si cea de astazi, motivatia studentilor a fost mult prea adesea diferita. Pe vremea lui Ceausescu, refugierea in cultura si stiinta era un mijloc de a evita asimilarea orbeasca la o societate primitiva, condusa de zbiri analfabeti si muncitorul nea Gica de la strung. Ca la terminarea facultatii te astepta aproape sigur un post pe la tara, sub controlul atent al cadrelor de partid, indeplinind planurile cincinale din ajustari cu creionul, pe hartie.

Cu toate oportunitatile evident crescute din Romania de azi, observ din pacate ca sunt prea multi cei pe care ii motiveaza studiul doar ca sa plece mai apoi din tara si sa gaseasca ceva mai bine platit la vecini. Plus ca nici pe plan social situatia nu s-a schimbat radical: nea Gica de la strung sau zbirul analfabet de altadata a ajuns acum parlamentar sau mare om de afaceri. La ce folos sa-ti umpli capul de carte intr-o societate dominata inca de vulgaritate si non-sens?

Pregatire

Se iscase acum cativa ani o discutie aprinsa, pe-un forum romanesc din Vancouver, despre pregatirea romanilor la nivel superior in Romania de ieri. Erau unii ce insistau cu precadere pe modul cum se acordau altadata diplomele, pe ochi frumosi sau pachete de Kent. Ajungea insa sa vezi de unde proveneau acei “tovarasi”, cata carte facusera ei de fapt in Romania, si te lamureai ca lucrurile n-au stat chiar asa. C-au fost si fraude in Romania de ieri (cum mai sunt si azi), e cert. Dar cine-a vrut sa-nvete carte, a facut-o totusi.

Cam jumatate din fostii mei colegi de liceu sau facultate sunt plecati prin vest inca de prin anii 90. Majoritatea n-au avut nevoie de alte studii superioare si s-au descurcat binisor. Doar in Toronto am vreo zece fosti colegi de grupa, mai toti cu salarii vecine sutei de mii pe an (cand media pe Canada e undeva sub treizeci de mii).

Si-n Romania de altadata (ca cea de-acum, banuiesc), erau licee si facultati bune, erau profesori buni si altii mai putin buni. Am avut sansa sa urmez un astfel de liceu bun si-o facultate de frunte. Oricine cunostea pe atunci diferenta dintre un Gheorghe Lazar si Bolintineanu, intre un Stanasila sau George Sovu si alti profesori de duzina. Mai peste tot, la liceele si facultatile de varf (Medicina, Aeronave, Automatica, Electronica – sa mentionez doar cateva), erau concursuri acerbe la admitere, iar fraudele si diplomele acordate pe neve aproape inexistente.

Am fost placut surprins sa constat ca tinerii de azi, cei formati in scolile romanesti dupa 1989, se bucura de aceeasi recunoastere a competentelor in vest. Am avut chiar onoarea sa lucrez cu doi proaspeti sefi de promotie de la Automatica la Microsoft, profesionisti extrem de capabili si unanim apreciati in grupurile de dezvoltare de software de acolo. Faptul ca facultatile de informatica din Romania sunt de multi ani pepiniere de recoltare a talentelor pentru firme ca Microsoft, spune totul.

Olimpiade

Cati va mai uitati la locurile fruntase pe care elevii si studentii romani continua sa le ocupe anual la concursurile internationale? Indiferent ca-i vorba de olimpiade la chimie, fizica, informatica, romanii continua sa se plaseze periodic la varf.

Ca-n marea lor majoritate, elevii de azi sunt poate mai preocupati de messengeri si celulare, pantofi Gucci sau manele, nu s-a schimbat decat cadrul vremilor de ieri. N-or sa devina niciodata toti toba de carte si n-o sa ajunga Romania niciodata la nivelul de scolarizare al norvegienilor. Ce m-ar bucura pe mine personal este mai multa consideratie aratata varfurilor, celor despre ale caror rezultate minunate se scrie rapid intr-un colt din ziar si-atat.

Invatamantul in vest

Cu siguranta, invatamantul romanesc n-a fost, nu e si nu va fi perfect. Dar stiu la fel de bine ca occidentalii au aceeasi problema, de zeci de ani de zile: prea multi sunt cei care se decid sa nu urmeze studii superioare, la colegii sau universitati. Ori abandoneaza studiile pentru a se orienta spre afaceri ori vreun post caldut si fara atata bataie de cap intr-o companie oarecare.

Facultatile occidentale sunt pline preponderent de emigranti si copiii acestora, ori de straini la studii. Si din pacate, invatamantul in vest are mai mult aerul unei afaceri extrem de banoase pentru tara respectiva. Sansa de integrare si acceptare a emigrantilor intr-o tara straina depinde foarte mult (prea mult as zice) de corvezile la care trebuie sa se supuna timp de ani de zile, la studii.

Programa

Inchei cu mentionarea unei ultime contradictii. Si-acum imi amintesc de acele cursuri din anii facultatii, in care eram invatati cum sa proiectam calculatoare cu multi-procesare paralela, cu tehnica de calcul pe care numai Pentagonul o avea la acea vreme. Banuiesc ca si cei de la Aeronave or fi avut ceva cursuri asemanatoare, cu proiectare de rachete inter-galactice (sic!), cand noi mergeam pe-atunci la singurul calculator Felix, mai performant, sa depunem cartele perforate si sa vedem rezultatele programului nostru a doua zi. Eram deci pregatiti sa construim calculatoare Cray, cand tot ce-aveam la dispozitie erau niste prapadite de ordinatoare cu 8080, cu discuri flexibile cat placile de pickup si zgomote suspecte de tocatoare de ceapa.

Desigur, nu-s nebun sa ma plang de acea situatie, dar este clar ca eram pe undeva pregatiti ca sa …ne cautam de lucru mai apoi in alta parte, in afara granitelor. Nu neaparat la Pentagon sau la naveta Columbia, dar in acele tari in care tehnica de calcul era totusi ceva mai avansata si plata pe masura.

Tare as fi curios la ce nivel sunt pregatiti cei de azi. Ca atunci cand citesc prin ziare despre zeci/sute de mii de studenti plecati la cules capsuni prin Marea Britanie, ma-ntreb pe drept ce-o fi in capul celor care “armonizeaza” invatamantul cu societatea romaneasca actuala.

• Succese romanesti: Proful devenit cioban!
• Reprosuri intre profesori si elevi
• Profesorii de ieri
• Presedintii Universitatii Yale
• Olimpicii si …Anastasia