E imposibil sa fi uitat sloganul acela dement si aberant, pe care hoarde paranoice si imbecilizate l-au folosit prin 90 drept pretext pentru a da foc sediilor partidelor liberal si taranesc: “Noi nu ne vindem tara!“. La 18 ani ma tarziu, capitolul “Nu ne-am vândut ţara” din noul apel catre lichele al lui Liiceanu trece practic neobservat. Ar trebui sa va ascundeti de rusine, voi cei din tara, care inca mai ganditi in termenii acestia si ponegriti constant diaspora romana reducand-o la gradul de “capsunari“!

Ce observa cat se poate de just Liiceanu? Ca totul n-a fost decat un pretext pentru lichelele autohtone de a-si pastra doar pentru ei “prada“, de-a o devaliza si a si-o insusi mai apoi fara pic de scrupule, pe nimic. Cati din romanii din afara sau dintre straini v-au cumparat deci tara? Ca ramai consternat sa vezi ca-n Romania de azi apar anual mai multi care se imbogatesc porceste decat prin tarile din vest, in timp ce restul populatiei se scalda-n saracie. Si e vorba in imensa majoritate de autohtoni, dintre cei care-au continuat sa manance “salam cu soia” (sic!), care “au suferit” toti anii acestia alaturi de voi, nu dintre cei care-au facut averi (sic!) peste mari si tari, si s-au intors sa va …sclavageasca.

V-au taiat padurile, au pus vechile firme in faliment si si-au insusit hoteste tot ce mai ramasese de pe urma lor, au privatizat fraudulos sursele de energie si parcurile publice, au daramat case istorice sa construiasca in locul lor hoteluri… Si e mai mereu vorba de propriile voastre capuse, de “patriotii” ramasi la vatra, de parazitii si leprele pe care v-ati priceput de minune toti anii acestia sa le cocotati pe scaune guvernamentale, sa va conduca si sa va suga cat mai bine tot ce-ar mai fi ramas de jefuit. Nu mai arati cu degetul pe cei din afara, ca ati devenit de mult timp niste caraghiosi…

Sa-nchei cu un ultim citat din spusele lui Liiceanu:

„Nu ne vindem ţara!“, aforismul ipocrit al unui patriotism în extaz din anii ’90, nu era decât expresia retorică a depozitării prăzii în vederea ulterioarei ei împărţiri. Pentru licheaua tranziţiei, „ţara“ era numele de cod al acestei prăzi istorice, provizia de furt naţional planificat pe următorii ani. Nu am vândut atunci, scump şi în afară, ceea ce în 18 ani ar fi putut produce bogăţie internă. În curs de reorganizare, „lichelele noastre“ proiectaseră să poată cumpăra între timp totul pe nimic, lăsând celorlalţi doar mizeria şi dezolarea locului golit.

• Patriot ca populezi Romania?
• Valoarea sutei de dolari
• Teama de a angaja straini
• Sfaturi pentru capsunari
• Romanul nu-si cunoaste interesul