Am scris textul acesta mai demult, pe-un sit mai vechi. Ramane oarecum de actualitate, fiindca trateaza despre participarea (sau mai degraba lipsa de participare a) profesionistilor de valoare prin asa-zisele “comunitati romanesti” din strainatate. Cat e din vina lor si cat vine de la modul in care sunt tratati si respectati de cei ce-si deschid “boutique” cu sigla romanesca…

Inainte era o cinste sa fii profesor sau doctor. Ti se spunea dom’ profesor din respect, pentru know-how-ul recunoscut si pe care-l treceai noilor generatii. Capitalismul salbatec in care a fost plonjata si natia noastra a adus o noua scara a valorilor. Noile generatii admira omul de afaceri care a reusit sa stranga milionele si puterea, indiferent de legalitatea mijloacelor folosite si de cunostintele profesionale de care personal a dat dovada. Exemplele pozitive pe aceasta latura sunt rare. Majoritatea parvenitilor zilei au termenul de coruptie scris lat pe frunte. Iar analfabetismul lor ii motiveaza chiar pe tinerii de azi sa lase scoala si cartea. Ce folos sa-ti bati capul cu ecuatii diferentiale, cand mediul continua sa fie mai mult favorabil pilelor si relatiilor, speculei si activitatilor de gen mafiot?

Generatii intregi de romani scoliti au emigrat in strainatate si continua s-o faca. Si ma refer aici mai ales la cei care au dovedit – prin companiile care i-au angajat si le-au platit salarii semnificative, pentru produsele sau cercetarile esentiale la care au participat – ca n-au trecut degeaba prin acele scoli. Lumea occidentala favorizeaza importul talentelor de exceptie. Romania e printre primele tari din lume la nivelul de pregatire a specialistilor informaticieni, inaintea multor tari occidentale puternic industrializate!

Sa privim acum spre ceea ce numim comunitate romaneasca, prin oricare colt de lume in care mai multi romani au cautat sa se stranga impreuna. In mod firesc, te-astepti sa le vezi dominate de bunii profesionisti, emigrati in masa inca de prin anii 90. Este asa? Nu prea. Majoritatea comunitatilor romanesti sunt dominate fie de fetze bisericesti, fie de oameni de bine, de batrani, activisti, legionari, “artisti” de talent deseori indoielnic, someri sau asistati social. Vorba unui prieten (specialist recunoscut in domeniul lui la firma si-n orasul in care lucreaza): “Suntem condusi aici de building manageri” (building manager = administrator de bloc de locuinte; cel la care platesti chiria, ce are in sarcina reparatiile si intretinerea blocului…).

De ce acest fenomen al neimplicarii profesionistilor de nivel inalt in treburile comunitare? Pe de o parte, cu siguranta e vorba de comoditate si lipsa de interes in activitatile benevole, atunci cand ai deja un job bine platit, ce iti rapeste o foarte mare parte din timp. Pe de alta parte insa, care e atitudinea cu care acesti oameni sunt intampinati de liderii comunitatilor? Desigur, nu se asteapta nimeni sa li se inalte imnuri de slava, dar sunt nenumarate exemple in care oameni cu know-how deosebit pe plan tehnic sau organizatoric s-au vazut intampinati cu nepasare sau desconsideratie de “alesii” asociatiilor locale de romani. Tratati cu aroganta sau de sus, nelasati sa-si faca treaba, plimbati cu vorba, insultati chiar cand au indraznit sa-si spuna parerile, satui de discursuri de “sa te-nvat eu cum sa faci” venite de la portari, macaragii, instalatori de beculete, strungari, zugravi, vanzatori de asigurari, web designer-i produsi la norma la cursuri de trei luni, indivizi fara meserie (dar aflati “la studii”), cei mai multi au regretat efortul si consumul inutil de nervi si si-au intors pentru totdeauna fata de la “comunitatea de romani”.

Cunosc cel putin doi sefi de promotie ai facultatilor absolvite in Romania. Altadata ne-am fi mandrit cu ei. Acum insa, ma indoiesc daca vreun cititor al acestor randuri stie la cine ma refer. De ce? Pur si simplu si in comunitatea noastra s-a produs aceeasi rasturnare in scara valorilor care s-a produs peste tot.

Un informatician (al carui cod de programare se afla poate si pe calculatorul de pe care cititi acum aceste randuri) s-a oferit odata s-ajute gratuit si la site-ul Internet al unei biserici romanesti din zona Vancouver/Canada. Preotul se uita lung la gardul din jurul curtii si-i raspunde absent: “Pe saptamana viitoare as avea nevoie sa sapam un sant in jurul curtii, poti s-ajuti acolo…”. Profesionistului ii placea ideea de claca si chiar ar fi avut nevoie de miscare in aer liber. Intrebarea e insa: oare acel preot – care face apeluri la intelectuali sa gaseasca solutii si sa se implice mai mult in comunitate – realizeaza ca sunt si intrebuintari mai bune ale unor doctori, informaticieni sau profesori, decat sa sape santuri in jurul bisericii?

Asistam de asemenea la tendinte de a crea o camera de comert a romanilor. Eforturile celor ce-au demarat aceasta incercare sunt laudabile dar, la o privire mai atenta, observi jenat aceeasi lipsa de participare a profesionistilor de valoare certa. Ai avea chiar impresia ca ei nu exista, ca din Romania au plecat cu precadere clasa muncitoare si taranimea.

Inchei deci cu doua intrebari simple: unde ne sunt adevaratii profesionisti si cum stim sa pretuim know-how-ul lor in comunitate? Stiu c-o sa se vina si cu exemple clar pozitive, dar cu o floare nu se face totusi primavara.

• Vestul socialist
• Valoarea sutei de dolari
• Teama de a angaja straini
• Taxe la peste $120,000
• Simulare Alegeri 2008 in Diaspora